Prima pagină » Revoluție 30 » #revolutions. Constituţia comunistă şi o declaraţie de intenţie: protejarea cetăţenilor împotriva abuzurilor statului (Partea a II-a)

#revolutions. Constituţia comunistă şi o declaraţie de intenţie: protejarea cetăţenilor împotriva abuzurilor statului (Partea a II-a)

Constituţia din 1965 prelua la capitolul Drepturi şi obligaţii fundamentale ale cetăţenilor majoritatea prevederilor existente în Constituţia din 1952. Existau dreptul la proprietate, libertatea de exprimare, de conştiinţă, a întrunirilor, a presei, dar acestea erau limitate dacă erau potrivnice orânduirii socialiste.
#revolutions. Constituţia comunistă şi o declaraţie de intenţie: protejarea cetăţenilor împotriva abuzurilor statului (Partea a II-a)
Gabriela Antoniu
08 nov. 2019, 06:00, Social

Constituţia din 1965 instituia economia socialistă, bazată pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie, proprietate ce îmbrăca fie forma proprietăţii de stat (incluzând bunurile ce aparţin întregului popor), fie a celei cooperatiste (incluzând bunurile ce aparţineau fiecărei organizaţii cooperatiste).

„În consecinţă, , realizându-se principiul socialist al repartiţiei după , principiu care n-a devenit niciodată real în condiţiile existenţei monopolului de stat, care l-a făcut pe individ să fie dependent total de un singur patron (statul socialist), faţă de care trebuia să arate supunere necondiţionată în schimbul protecţiei şi siguranţei economice de care avea nevoie.  În condiţiile preponderenţei sectorului şi proprietăţii socialiste, era totuşi ocrotit dreptul de proprietate personală, legea enumerând însă limitativ bunurile ce pot constitui obiect al acestui drept: .

În afară de această referire generală privind dreptul de proprietate personală, legiuitorul de la 1965 introduce două dispoziţii speciale privind exercitarea acestui drept în cazul ţăranilor cooperatori şi al ţăranilor cu gospodării individuale care nu au fost cooperativizaţi din diverse motive. Astfel, , care pot deţine cu titlu de folosinţă şi un lot de pământ aflat în proprietatea cooperatistă. În schimb, ţăranii care nu s-au putut asocia în cooperativele agricole de producţie (gospodării situate, de regulă, în zonele de deal şi munte) deţin proprietatea asupra

. În felul acesta, s-au creat, în mod artificial, în agricultura românească, două tipuri de drepturi şi regimuri de proprietate, unul reglementat de normele dreptului cooperatist-agrar şi altul de normele dreptului civil şi funciar”, mai notează profesorul Angela Baciu.

Citeşte continuarea pe platforma REVOLUTIONS.