Oxigenul ajută şi nu este invaziv. Medicul Ovidiu Mlădinescu precizează metodele non-invazive de administrare a oxigenului

Diferenţa dintre terapia cu oxigen şi intubaţie este uriaşă. Şi nu toate cazurile cu probleme respiratorii ajung la terapie intensivă.

Chiar şi o saturaţie de sub 50% în sânge poate fi tratată non-invaziv. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Dacă nivelul de oxigen scade sub 95%, e o problemă.

„Acest deficit, în timp, face ca fiecare organ, în funcţie de cât de mult are nevoie de oxigen, să cedeze rând pe rând”, a spus Ovidiu Mlădinescu, medic pneumolog – Spitalul Victor Babeş Timişoara.

Cel mai folosit este oxigenul de la reţea. Simplu de administrat şi fără disconfort.

Ana Roman este conectată la oxigen de aproape două săptămâni. „Nu mă deranjează. Numai că, atunci când m-am simţit bine, mă deranja că îmi făcea curent. Deci nu am avut probleme. Nu deranjează”, a afirmat Ana Roman, pacientă.

Unde nu e reţea de oxigen, se folosesc concetratoare. Principiul e acelaşi. Diferă doar debitul. Iar pacienţii care pe lângă COVID au şi alte boli respiratorii, au nevoie de CPAP, un aparat care împinge aerul în plămâni.

Nici pacienţii cu forme mai grave de COVID-19 nu ajung neapărat intubaţi. Medicii încearcă întâi high-flow-ul. Un aparat cu un debit de 12 ori mai mare decât al unui concentrator.

„Cu atât ajunge mai mult oxigen în plămâni, cu atât trece mai mult oxigen, chiar în ciuda unui plămân alterat, în sânge. Astfel încât, în sânge, să ajung să am saturaţii normale”, a spus Ovidiu Mlădinescu.

„Reuşim, cu această administrare de oxigen, la debit crescut, între 30 şi 60 de litri, să menţinem saturaţiile la valorile normale, optime”.

Dacă nu se întâmplă asta, pacientul este dus la ATI, dar nu e intubat direct, doar că e monitorizat mai atent.

DEBIT DE OXIGEN APARATE NON-INVAZIVE

• 5 l/min – concentrator
• 15 l/min – reţea de oxigen
• 60 l/min – high-flow