„Radio? Este prima reţea socială din istorie”, aşa îl defineşte un profesor american. Pe 13 februarie, în urmă cu 76 de ani, a fost difuzată prima emisiune a Radio ONU. Din 2012, pentru a marca acel moment istoric, Naţiunile Unite au decis să instituie Ziua Mondială a Radioului.
Secretul longevităţii sale „stă în simplitatea sa, este o tehnologie elementară care îi permite să fie folosită chiar şi în zone îndepărtate ale lumii prin conectarea comunităţilor în diferite scopuri”.
Tehnologia din spatele radioului este rezultatul cercetărilor independente de-a lungul timpului, cum ar fi studiile pentru construirea telegrafului, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Unii oameni de ştiinţă descoperiseră existenţa undelor radio care circulă în aer şi care pot fi interceptate cu instrumente speciale.
Punctul de cotitură i se datorează lui James Clerk Maxwell, teoreticianul scoţian al electromagnetismului, şi lui Heinrich Rudolf Hertz, fizician german care a experimentat pentru prima dată existenţa radiaţiilor electromagnetice.
Descoperirea a atras astfel atenţia altor doi fizicieni care, deşi nu împreună, au început să lucreze la acelaşi proiect. Unul a fost italianul Guglielmo Marconi, celălalt – rusul Aleksandr Stepanovic Popov. Deşi Marconi a fost singurul care a brevetat radioul, pe 5 martie 1896, la Londra, oraşul în care hotărâse să se mute, pentru a-şi perfecţiona studiile.
Având în vedere reticenţa vremii, valabilitatea descoperirii a fost stabilită doar atunci când semnalul a reuşit să ajungă peste ocean, în timp ce Marconi a primit, în 1909, Premiul Nobel pentru Fizică. Odată cu venirea internetului, radiourile web s-au înmulţit.