25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 21 decembrie '89 - Muncitori din Oltenia, aduşi la Timişoara cu trenuri, să lupte cu ”huliganii” - FOTO

În 21 decembrie 1989, trenuri pline cu muncitori veneau din judeţele Vâlcea şi Dolj spre Timişoara. Oamenii fuseseră scoşi din schimburi, din fabrici, urcaţi în garniturile feroviare şi trimişi la Timişoara. Li s-a spus că ungurii au atacat România, la Timişoara, şi că este nevoie de ajutorul lor pentru a apăra ţara, dar şi că acolo sunt "huligani" care trebuie potoliţi.

În acest timp, în piaţa din faţa Operei, timişorenii încă protestau şi vroiau să îl vadă plecat pe Nicolae Ceauşescu. Tot în acea zi, acolo, în clădirea Operei din Timişoara, s-a constituit primul partid de după Revoluţie: Frontul Democratic Român.

Mii de muncitori, trimişi cu trenurile la Timişoara. Poliţist de la TF: Aveau bâte groase, lungi de jumătate de metru, prinse cu aţă de mâini

În urmă cu 25 de ani, Gavril Ardelean era ajutor de şef de post la Poliţia Transporturi Feroviare din Caransebeş, judeţul Caraş-Severin. Acum, el este taximetrist în Caransebeş şi încă îşi mai păstrează carnetul de membru al Partidului Comunist Român. Îşi aminteşte ziua de 21 decembrie 1989, când muncitorii din sudul ţării veneau spre Timişoara pentru a reinstala liniştea şi calmul.

"Noi aveam patrule pe toate trenurile. Când a început fenomenul la Timişoara, pe 15-16 decembrie, patrulele pe trenuri s-au intensificat. Veneau colegi care ne aduceau manifeste, hârtii împrăştiate prin Timişoara. Era o hârtie cu o ştampilă făcută din cauciuc rudimentar. Scria pe ea «Români, veniţi cu noi!» şi «Jos Ceauşescu!». Prin 17 şi 18 decembrie, parte din manifestele care ajungeau la noi erau trimise la colegii de la Poliţia orăşenească din Caransebeş şi erau aduse şi la cunoştinţa primarului oraşului. Se auzea la Europa Liberă ce s-a întâmplat în Timişoara. Noi, de la Poliţia TF, eram singurii implicaţi, aveam patrule acolo şi oameni detaşaţi. Nu trebuiau să facă nimic deosebit, nu erau cereri expres, ei făceau rapoarte cu ce observau, nu aveau ordine să intervină. Spuneau că au găsit manifeste, aduceau model", îşi începe istorisirea Ardelean.

Încă din 20 decembrie, ceferiştii ştiau că spre Timişoara aveau să meargă trenuri pline cu muncitori din ţară. Când au pornit trenurile, ceferiştii se temeau să discute cu muncitorii ieşiţi din fabrici şi decişi să îi bată pe "huliganii de la Timişoara".

"În 20 decembrie am fost anunţaţi să trimitem o patrulă la Orşova, pentru că veneau spre Timişoara două trenuri de gărzi patriotice, unităţi formate din rezervişti. Erau muncitori, practic. În ambele trenuri erau cam 1.200-1.300 de oameni. Veneau de la Craiova, am trimis două patrule la Orşova. Pe tren erau foarte revoltaţi, că-i bat pe huliganii de timişoreni. Colegii mei care au fost cu ei pe tren ştiau ce se întâmplă, dar nu le-au spus nimic, cine ştie ce ieşea. Nu aveau de unde să ştie cum reacţionează o asemenea haită de oameni", povesteşte Ardelean.

Bărbatul a reuşit ca în gara din Caransebeş, când a oprit trenul, să vorbească cu unul dintre liderii muncitorilor.

"Eu am stat de vorbă cu unul dintre şefii lor, au stat vreo 20 de minute în gara din Caransebeş. Mi-a zis că era şef de secţie la combinatul din Govora, că în tren se află două schimburi de la combinat, ei au venit exact aşa cum erau organizaţi, cu şef de secţie, maistru, şef de echipă, fix aşa au venit, de la lucru. Un schimb era de la combinatul de la Govora, din Vâlcea, şi altul de la alt combinat din Craiova. Aveau cu ei nişte bâte groase, ca bastoanele poliţiştilor, lungi cam de jumătate de metru. Erau prinse cu aţă pe mâini şi date cu baiţ, erau toate maro. Aveau pe ei uniformele de gărzi patriotice şi ne reproşau că trebuie să vină ei de acolo, să-i pună la punct pe derbedeii de la Timişoara. Ce era să-i zic la om?", se întreabă Ardelean.

"Derbedeii" i-au aşteptat pe muncitorii olteni în Gara de Nord din Timişoara, cu cornuri şi iaurt

Ajunşi în Gara de Nord din Timişoara, muncitorii din sudul ţării aveau să aibă o surpriză: erau aşteptaţi cu cornuri şi iaurturi şi invitaţi să li se alăture timişorenilor care protestau în Piaţa Operei, devenită ulterior Piaţa Victoriei.

"Colegii mei au plecat cu ei la Timişoara. Unul dintre colegi mi-a povestit că în Timişoara i-a aşteptat revoluţionarul Lorin Fortuna, cu sute de oameni, cu două maşini, una plină cu iaurturi şi alta cu cornuri, le-a povestit ce-au făcut ei în Timişoara, cum au înlăturat puterea locală. Au discutat cât au discutat şi până la urmă muncitorii şi-au dat seama că cei care au ieşit în stradă nu sunt golani, că oamenii au ieşit pe străzi la Timişoara. Au stat cam o oră în faţa gării, au mâncat iaurturi şi cornuri", povesteşte Ardelean.

În final, oltenii veniţi cu trenurile la Timişoara pentru a opri revolta din stradă au devenit şi ei revoluţionari.

"Au zis că se duc să facă şi ei la fel în oraşele lor. Au urcat înapoi în trenuri. Pe drum, trenurile au oprit în mai multe gări. Toate bâtele pe care le aveau cu ei le-au aruncat în gări, au spart geamuri, le-au distrus. Au mai oprit la Caransebeş în gară, la o linie mai în spate, şi apoi nu au mai oprit până la Craiova", îşi aminteşte Ardelean.

Momentul în care muncitorii din Oltenia au sosit la Timişoara a fost povestit şi de Ioan Savu, unul dintre liderii Revoluţiei. Acesta se afla în stradă de mai multe zile, iar înainte cu o zi intrase chiar la negocieri cu demnitarii de la Bucureşti, printre care primul-ministrul de la acea vreme, Constantin Dăscălescu. Obţinuse două lucruri importante: retragerea Armatei în cazărmi şi eliberarea celor arestaţi în timpul evenimentelor de la Timişoara.

Savu povesteşte că aflase că trenuri pline cu muncitori din zona Olteniei urmau să vină spre Timişoara, fiind trimise de regimul comunist pentru a opri revolta de acolo, aşa că, alături de alţi revoluţionari, s-a dus în Gara de Nord să îi aştepte.

"În ziua de 21 decembrie 1989 m-am dus la gară, că veniseră trenurile cu olteni. Au venit cu bâte, li s-a spus că ungurii atacaseră România. Noi am cumpărat cornuri şi pâine şi lapte. Când au sosit, aveau salopete din acelea subţiri de gărzi patriotice, erau luaţi din schimburi. Am vorbit cu unii dintre ei, le-am spus ce facem noi aici, au înţeles şi îmi amintesc că unul a zis «Doamne, ce fel de oameni sunteţi voi, bănăţenii ăştia? Noi am venit să vă batem cu bâtele şi voi ne daţi pâine». I-am chemat să ni se alăture. Unii mai curajoşi au venit în faţa Operei", îşi aminteşte Savu.

Revoluţionarul spune că, în acest timp, acolo se ţineau discursuri de la balconul Operei, iar oamenii strigau lozinci în piaţă.

În faţa Operei din Timişoara, revoluţionarii au constituit primul partid - Frontul Democratic Român

În 21 decembrie, la Timişoara nu s-a mai tras niciun foc de armă. Tot atunci, în acea zi, avea să se constituie şi primul partid, altul decât cel comunist. Se numea Frontul Democratic Român.

"În Operă au fost multe discuţii. Oamenii au fost destul de dezorganizaţi acolo. Lorin Fortuna (unul dintre liderii revoluţionarilor din Piaţa Operei . n.r.) s-a trecut acolo pe el primul pe o listă şi a mai trecut patru-cinci oameni pe o listă. Asta a fost constituirea Frontului Democratic Român. Eu nu m-am înţeles cu el atunci. În 21 decembrie nu s-a mai tras, dar în piaţă, în faţa Operei, s-au strigat lozinci, s-a încercat să se vorbească cu restul ţării prin CFR. Directorul de la CFR de atunci a adus un fir de centrală să putem vorbi în ţară. Am încercat să organizez cumva acolo, am adus nişte hârtii, am încercat să organizez fără să îmi doresc vreo funcţie", rememorează Savu.

Revoluţia a continuat la Timişoara şi în 22 decembrie 1989, în timp ce la Bucureşti revolta poporului, declanşată cu o zi înainte, era în plină desfăşurare.

În clădirea Operei din Timişoara se scria o nouă listă, îmbunătăţită, a celor care aveau să facă parte din Frontul Democratic Român. Lorin Fortuna, alături de alţi revoluţionari, a pornit către Bucureşti pentru a preda lui Ion Iliescu Frontul Democratic Român, constituit la Timişoara. S-au urcat în primul avion care pleca spre Capitală, însă au constatat că avionul era plin cu securişti şi că urma să facă o escală la Arad pentru a mai îmbarca pasageri. Fortuna şi camarazii săi au coborât din avion, s-au întors la Timişoara cu maşini de ocazie şi cu trenul şi apoi au plecat cu trenul spre Bucureşti. Abia în ziua următoare, revoluţionarii de la Timişoara aveau să se întâlnească cu Ion Iliescu.

În ziua de 22 decembrie, timişorenii au continuat să stea în stradă. Maşini cu alimente şi apă veneau periodic şi aduceau hrană oamenilor. Vestea că Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugit cu un elicopter a fost primită cu bucurie de timişoreni, însă imediat după acel moment a început din nou să se tragă în oraş. S-a tras toată noaptea în Piaţa Operei, dar şi în zilele următoare, până după prinderea şi judecarea soţilor Ceauşescu. Au murit atunci, pe străzile Timişoarei, 20 de oameni, iar peste 70 au fost răniţi.

Bilanţul celor şapte zile ale Revoluţiei de la Timişoara arată că peste 90 de persoane şi-au pierdut viaţa luptând pentru libertate, iar alte peste 370 au fost rănite. Aproximativ 850 de oameni au fost ridicaţi de pe străzi şi închişi fie la penitenciar, fie în arestul Miliţiei, în acele zile de decembrie 1989, pentru că au îndrăznit să se ridice împotriva lui Nicolae Ceauşescu.

Însă pentru bucureşteni era doar începutul Revoluţiei. Şi aici aveau să cadă sub ploaia de gloanţe sute de oameni nevinovaţi, care strigau "Libertate".

Citeşte şi: 25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 20 decembrie 1989 - Muncitorii ies în stradă.Timişoara se declară primul oraş liber de comunism

Citeşte şi: 25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE:19 decembrie 1989 - a patra zi de proteste la Timişoara. Muncitorii de la Elba declanşează greva

Citeşte şi: 25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE - Timişoara, 18 decembrie '89: Tineri împuşcaţi pe treptele catedralei, cadavre furate din morgă - FOTO

Citeşte şi: 25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 17 decembrie 1989 - la Timişoara s-a tras în oameni. Rănit: Atunci am stat la coadă la viaţă - FOTO

Citeşte şi: 25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 16 decembrie 1989 - prima zi de ieşiri masive în stradă la Timişoara. S-a strigat "Jos Ceauşescu" - FOTO

Citeşte şi: 25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara