25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: Prăbuşirea elicopterului cu şefii Miliţiei, în Alba, neelucidată încă

În judeţul Alba, Revoluţia din decembrie 1989 a început mai întâi la Cugir, în 21 decembrie, dimineaţa, când aproximativ 50 de tineri s-au adunat la Întreprinderea Mecanică, pentru a vorbi despre evenimentele din Timişoara şi au păstrat un moment de reculegere pentru un student originar din Cugir care a fost ucis acolo. Apoi, manifestaţia a luat amploare şi muncitorii au ieşit în stradă, scandând lozinci anticomuniste. Revoluţionarii au incendiat sediul Miliţiei şi al Consiliului Popular, iar manifestările au degenerat în lupte sângeroase în urma cărora 10 persoane au fost ucise şi 70 rănite, potrivit istoricului Liviu Zgârciu.

În seara aceleiaşi zile, manifestările revoluţionarilor au început şi la Alba Iulia, iar din 22 decembrie aceştia au pus stăpânire, fără vărsare de sânge, pe sediul administraţiei judeţene şi pe cel al Securităţii.

În total, în judeţul Alba au murit în evenimentele din decembrie 1989 un număr de 24 de oameni, iar alţi 111 au fost răniţi, mai spune istoricul Liviu Zgârciu.

O parte a evenimentelor acelor zile au rămas însă un mister chiar şi după 25 de ani. Unul dintre cazurile neelucidate este prăbuşirea elicopterului care îi transporta pe comandantul Inspectoratului General al Miliţiei, generalul Constantin Nuţă, şi pe adjunctul acestuia, generalul Velicu Mihalea, pe un deal de la marginea oraşului Alba Iulia, în 23 decembrie 1989.

Prăbuşirea elicopterului militar cu "eminenţele cenuşii" ale Ministerului de Interne - mai multe variante şi nicio concluzie

Despre acest eveniment îşi aminteşte Mihai Babiţchi, care avea atunci 47 de ani şi era economist la întreprinderea de construcţii TCI Alba Iulia, el fiind considerat liderul Revoluţiei din Alba Iulia, care a coordonat comandamentul judeţean înfiinţat de revoluţionari şi cel care a scris prima platformă-program a Frontului Popular "Libertatea", prima structură organizatorică a revoluţionarilor din Alba.

El spune că, din informaţiile pe care a reuşit să le adune despre acest caz, cei doi generali, Constantin Nuţă, şi Velicu Mihalea, au fost prinşi într-un tren, în dimineaţa zilei de 23 decembrie, în timp ce încercau să fugă de la Timişoara, iar apoi au fost duşi la Deva, de unde au fost preluaţi de un elicopter militar care urma să îi ducă la Sibiu. Elicopterul IAR 330, fabricat în 1978, era bine echipat cu armament militar, însă echipajului, format din pilot, copilot şi un maistru militar, i s-a ordonat să evite zonele de conflict şi orice angajare în luptă.

"Echipajul elicopterului a fost format din maiorul Nicolae Tudor, căpitanul Victor Motica şi maistrul militar Nicolae Galaftion. Toţi erau foarte bine pregătiţi, având la activ un număr foarte mare de ore de zbor. Au plecat de la Sibiu şi i-au luat de la Deva pe cei doi generali, care au fost încătuşaţi şi legaţi de scaune pentru că nu aveau pază suplimentară în elicopter. Mecanicul a primit ordin să stea cu arma îndreptată spre ei. Deşi era seară, elicopterul a decolat şi avea să zboare fără lumini de semnalizare", povesteşte Babiţchi, acum preşedintele de onoare al Asociaţiei "21 Decembrie 1989" Alba Iulia.

El spune că, în cursul serii, comandamentul Revoluţiei a primit informaţii că depozitul militar din zona Mamut din Alba Iulia era atacat din aer şi din patru puncte terestre, astfel că în zonă a fost trimis un pluton de militari, pentru a verifica acest zvon şi a asigura un eventual sprijin.

"Pe la ora 20.00 mi s-a raportat că depozitul de armament de la marginea oraşului, din zona Mamut, este atacat din aer şi din patru puncte terestre. Eram bombardaţi în acea perioadă cu un flux de informaţii false, dar am cerut să se verifice imediat realitatea atacului. Ştiam că depozitul era gol şi mi se părea ciudat să fie atacat un depozit gol. Am trimis un pluton de soldaţi, însă ni s-a infirmat faptul că ar exista un atac. Totuşi, s-a confirmat că un elicopter se prăbuşise în zonă", îşi aminteşte Mihai Babiţchi.

El povesteşte că primele verificări făcute la locul prăbuşirii au scos la iveală faptul că elicopterul a explodat imediat după impactul cu solul, iar trupurile generalilor şi echipajului au ars. Medicul legist care a făcut atunci autopsia l-a identificat pe Constantin Nuţă după o lucrare dentară din aur pe care o avea la maxilarul superior, iar apoi, "prin deducţie, cadavrul de lângă el s-a considerat că este cel al lui Mihalea Velicu", spune Babiţchi.

O echipă de militari şi revoluţionari au recuperat mai multe probe de la epavă şi chiar au găsit sub cadavrele generalilor, carbonizate aproape în întregime şi care nu mai aveau braţe, cătuşele cu care aceştia au fost legaţi. Trupurile celor doi au fost carbonizate şi greu de identificat din cauză că se aflau pe locurile din elicopter aflate chiar deasupra rezervoarelor de combustibil.

Babiţchi mai spune că ancheta ulterioară a procurorilor militari a arătat că elicopterul a fost doborât, cel mai probabil, de rafalele de mitralieră trase de un soldat care păzea depozitul de armament şi care s-a speriat văzând elicopterul că survolează zona cu luminile stinse.

La 25 de ani de la acele evenimente, liderul revoluţionar susţine că nu înţelege de ce elicopterul se afla în zona municipiului Alba Iulia, pentru că acest lucru însemna că s-a abătut de la ruta pe care o avea, de ce s-a întors, practic, din drum mergând spre Alba Iulia, de ce a zburat cu luminile stinse şi le-a aprins doar deasupra poligonului din oraş.

Informaţiile privind acest elicopter şi modul în care s-a prăbuşit erau însă contradictorii şi în acele zile.

Oliviu Gaşpar avea 26 de ani la Revoluţie şi era angajat ca inginer proiectant la o societate din Alba Iulia. El a participat la manifestările revoluţionare, conducând o grupă de gărzi patriotice, şi aflase, în acea perioadă, că elicopterul ar fi fost doborât cu un aruncător de grenade (AG) pentru că se dorea să fie lichidaţi generalii Nuţă şi Mihalea, dar mai era vehiculată şi varianta că aparatul de zbor s-ar fi prins în sârmele de la viile aflate pe dealul Mamut şi apoi s-ar fi prăbuşit.

Gaşpar, care după anii '90 a fost viceprimar la Alba Iulia, a încercat şi el să dezlege acest mister, aflând că după accident la Primărie au fost înregistrate doar decesele celor trei membri ai echipajului. Acestea au fost însă înregistrate de un anume Paul Zamfir, dar după verificări a constatat că această persoană nu exista în realitate, iar adresa trecută era a aeroportului din Sibiu.

El spune că decesele generalilor Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea nu sunt înregistrate la Primăria Alba Iulia, deşi ar fi trebuit, potrivit legilor de atunci. Ulterior, au apărut zvonuri că, de fapt, cei doi generali ar fi supravieţuit, iar moartea lor ar fi fost doar o înscenare.

"Au existat zvonuri că ar fi supravieţuit şi ar fi reuşit să fugă, ajungând la Blaj, unde ar fi fost prinşi în gară de revoluţionari. Ar fi fugit şi de acolo, împuşcând pe unul dintre cei care i-au prins. Există şi o variantă în care s-ar fi dorit să li se închidă gura", explică Oliviu Gaşpar.

Varianta privind o posibilă acţiune de lichidare a lui Nuţă şi Mihalea este susţinută şi de Mihai Babiţchi, care spune că aceştia erau consideraţi la acea vreme "eminenţele cenuşii" ale Ministerului de Interne şi cu siguranţă aveau o mulţime de informaţii pe care le-ar fi putut dezvălui dacă erau anchetaţi.

Mai mult, Babiţchi crede că militarii care au anchetat cazul şi cărora le-a predat obiectele recuperate din epava elicopterului, inclusiv documentele de zbor rămase intacte, ar fi dorit să muşamalizeze dosarul.

"Cred că multe dosare de terorişti au fost curăţate doar pentru că în multe schimburi de focuri nejustificate a fost implicată Armata (…) S-a vehiculat faptul că moartea celor doi generali nu ar fi fost decât o înscenare şi ei ar fi supravieţuit ascunşi pe undeva. De asemenea, s-a vorbit despre faptul că elicopterul, zburând la joasă înălţime, s-a încurcat în sârmele de la aracii de beton ai viţei de vie sau ai inului din zonă, explodând. Poate a fost doborât", afirmă Babiţchi.

Cazul a fost cercetat atât de procurorii militari, cât şi de comisia de anchetă parlamentară condusă de Sergiu Nicolaescu, care avea rolul de a elucida evenimentele din decembrie 1989.

Babiţchi mai spune că, în 1994, expertize tehnice au evidenţiat faptul că elicopterul a fost lovit de rafale de gloanţe de calibrul 7,62 milimetri, iar în 1995 cazul a fost închis cu "autor necunoscut". Cazul a fost redeschis ulterior, în 2007, însă, ca multe alte dosare ale Revoluţiei, nu s-a ajuns încă la nicio concluzie.

Într-un studiu apărut în anul 1998 la Editura Militară privind acest accident aviatic se precizează că "avarierea gravă a aeronavei, prin impactul cu 12 lovituri de la sol, a obligat echipajul să aterizeze de urgenţă, pe timp de noapte, în teren necunoscut, impropriu manevrei, fapt ce a dus la distrugerea mecanică a aparatului şi incendierea lui".

Un singur "terorist" demonstrat în Alba

Majoritatea celor care au participat la evenimentele din decembrie 1989 din Alba îşi amintesc şi de isteria cu care se vorbea despre existenţa "teroriştilor", însă niciunul dintre revoluţionari nu îşi aminteşte sau nu poate să spună că a văzut vreun terorist.

Şandor Vereş, care avea 38 de ani în decembrie 1989 şi lucra la Întreprinderea Refractară din Alba Iulia, povesteşte că în 22 decembrie s-a aflat printre revoluţionarii care au ocupat sediul Securităţii din Alba Iulia şi atunci au capturat mai multe cadre de securitate, pe care la acea dată le considerau "terorişti".

"În 22 decembrie am ocupat sediul Securităţii. Eu şi 50 de oameni am preluat paza Securităţii. La Securitate s-a tras asupra noastră din mai multe părţi. Cine şi de unde a tras exact nu se ştie. De pe acoperişuri se trăgea, din casele din zonă, astfel încât am tras şi noi. Terorişti au fost, pentru că nu avea cine să tragă asupra noastră. Se trăgea de pe acoperişuri. De văzut însă nu i-am văzut, dar ştiu că s-a tras cu adevărat asupra noastră şi erau gloanţe adevărate care treceau prin geamuri", povesteşte Şandor Vereş.

El relatează şi un episod în care revoluţionarii au capturat 20-25 de securişti pe care apoi i-au transportat cu un autobuz în Cetate şi i-au închis într-o cramă, vechea pulberărie a cetăţii istorice, ei fiind eliberaţi ulterior.

Despre isteria legată de terorişti îşi aminteşte şi Eugen Drechiciu, care avea 32 de ani în timpul Revoluţiei şi lucra ca electrician în automatizări industriale la o societate din Alba Iulia. El povesteşte despre zvonurile de la acea vreme privind faptul că teroriştii ar ataca şi otrăvi bazinele cu apă ale oraşului, că ar dori să distrugă staţia de electricitate sau că ar ataca diferite instituţii din oraş.

"S-a cerut paza staţiei electrice de lângă Incov (fabrica de covoare din Alba Iulia - n.r.), care este un punct strategic pentru Transilvania de Nord. Am format un grup de cinci persoane şi ne-am deplasat să păzim acest obiectiv. Am organizat apărarea staţiei în cazul unui atac terorist până când urma să primim sprijinul Armatei. S-a tras în direcţia staţiei, dar pe presupuşii terorişti nu i-am văzut. S-a spus că au fost arestaţi şi apoi eliberaţi, dar eu nu i-am văzut pe cei care au tras asupra noastră, deşi s-a tras", îşi aminteşte Drechiciu.

Astfel, se consideră că singurul "terorist" dovedit din Alba, care ar fi avut un rol activ în timpul Revoluţiei, acela de a dezorganiza comandamentul revoluţionarilor, este Sorin Botar, şeful de cabinet al prim-secretarului judeţului, care avea totodată gradul de sergent major în trupele de Securitate.

Revoluţionarul Mihai Babiţchi povesteşte că Sorin Botar ar fi dispărut în noaptea de 23 spre 24 decembrie, iar apoi a fost prins în timp ce circula cu maşina pe străzile din zona în care se aflau sediile Consiliului Popular Judeţean şi Securităţii (cele două clădiri se află la aproximativ 100 de metri una faţă de cealaltă). Babiţchi spune că Botar, care folosea o maşină cu "număr scurt", specifică activiştilor de partid cu funcţii sau cadrelor de securitate, a fost reţinut şi ulterior a recunoscut că avea rolul de a destabiliza comandamentul Revoluţiei.

Printre ultimii care l-au văzut pe Botar în viaţă se numără şi Oliviu Gaşpar, care susţine că, după câţiva ani de la acele evenimente, şi-a dat seama că Sorin Botar ar fi avut misiunea de a crea o diversiune astfel încât revoluţionarii şi gărzile patriotice care ocupaseră sediul Securităţii să intre într-un schimb de focuri cu militarii care se aflau în sediul Palatului Administrativ, unde era comandamentul Revoluţiei.

Ulterior, Botar ar fi recunoscut, în timpul interogatorului, că avea o astfel de misiune şi s-ar fi oferit să le arate militarilor care l-au capturat locul unde avea ascuns un pistol, în pivniţa casei.

Mihai Babiţchi povesteşte că Botar a fost escortat până la locuinţa sa, iar acolo, încercând să fugă, a fost împuşcat, fiind rănit. Avea să moară însă în drum spre spital, fiind împuşcat din nou într-un schimb de focuri.

Despre acest fapt îşi aminteşte şi Oliviu Gaşpar, care povesteşte că, împreună cu un militar şi doi revoluţionari, îl urcase pe Botar în portbagajul unei maşini a Securităţii şi, după 30 de metri, trupul acestuia a căzut din portbagajul maşinii.

"L-am pus din nou în maşină şi am urcat eu în spate şi i-am cerut şoferului să evite zonele în care erau baricade pentru că puteam părea suspecţi. Nici acum nu înţeleg de ce şoferul a mers prin centrul oraşului, direct în baricadele militarilor care, văzându-ne, au tras asupra noastră", spune el.

Oliviu Gaşpar a fost rănit de cinci gloanţe, petrecând mai multe săptămâni în spitale din Alba Iulia şi Bucureşti, iar din maşină Sorin Botar a fost împuşcat mortal, şoferul şi încă un bărbat din aceeaşi maşină scăpând cu viaţă.

Mihai Babiţchi susţine că misiunea şi moartea lui Sorin Botar sunt învăluite în mister cu atât mai mult cu cât declaraţia dată de acesta imediat după reţinere a dispărut de la dosarul instrumentat de Parchetul Militar, deşi o predase personal procurorului care se ocupa de caz. El spune că declaraţiile căpitanilor care l-au reţinut fac însă referire la cea a lui Sorin Botar, privind misiunea sa diversionistă, iar în dosarul instrumentat de Parchetul Militar se precizează că Botar ar fi fost ucis pentru "a i se neutraliza acţiunea violentă în cadrul misiunii teroriste pe care o avea".

"Scenariul pare un pic cam fantezist, dar un lucru este cert, şi anume faptul că, dacă Botar era interogat, ar fi putut dezvălui lucruri extrem de importante, poate ceva care să dezlege enigma misterioşilor trăgători, imposibil de depistat", consideră Babiţchi.

Enigma despre care vorbeşte Babiţchi este doar una dintre multele rămase neelucidate, chiar şi la 25 de ani de la Revoluţie. Deşi anchete s-au făcut, nu există o concluzie clară, iar informaţiile despre acele zile continuă să fie contradictorii şi să aibă interpretări diferite, chiar şi printre cei care au participat la evenimente.