Alro Slatina. Cum a eşuat cercetarea privind privatizarea singurei companii producătoare de aluminiu din România. Ambele dosare au fost închise, unul de DIICOT în 2010, altul, recent, de DNA

Prima anchetă în cazul privatizării combinatului Alro Slatina a fost deschisă de DNA în anul 2006. Procurorii spuneau la acel moment că privatizarea s-a făcut ilegal, scopul fiind îmbogăţirea injustă a celor implicaţi în acest proces.

DNA investiga dacă a fost stabilită cu intenţie o valoare diminuată, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând agenţilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice era acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzacţii comerciale, ori a bunurilor aparţinând autorităţilor publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere.

Un an mai târziu, ancheta a fost disjunsă, fiind deschis un dosar şi la DIICOT, în această cauză fiind investigate faptele de constituire a unui grup infracţional organizat şi tentativă la subminarea economiei naţionale.

ALRO Slatina a fost înfiinţată de Guvernul României la începutul anilor ’60, fiind prima şi singura uzină de aluminiu din zonă. Producţia efectivă a aluminiului a început în 1966 cu 50 de mii de tone pe an, iar până în anul 1989, uzina producea peste 200 de mii de tone pe an. În următorii ani, însă, producţia a scăzut, ceea ce a dus la transformarea Alro într-o societate pe acţiuni: Guvernul încă deţinea pachetul majoritar de 51%, 49% fiind listat la bursă. Marco Group deţinea acest procent.

Astfel se face că, până în 2002, când a fost privatizat, statul român deţinea pachetul majoritar de acţiuni în această companie, urmând apoi grupul rus Marco. La scurt timp, Guvernul anunţa că doreşte privatizarea combinatului, între timp scăzând şi valoarea acţiunilor, iar Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiunilor Statului (APAPS) anunţa că Alro are nevoie de salvare. Procentul pe care statul român îl deţinea la acea vreme, scria presa în perioada 2002, ar fi valorat în jur de 250 de milioane de dolari, însă Marco a cumpărat 10% din acţiuni pentru 11,4 milioane de dolari, necesare pentru a deveni acţionar majoritar.

Ulterior, s-a acceptat majorarea capitalului social din partea entităţii care deţinea pachetul majoritar şi Marco a ajuns să aibă 74,7%.

După prima majorare, Guvernul a mai rămas cu aproximativ 20%, iar după alte două majorări, din 2003 şi 2005, statul a ajuns să deţină mai puţin de 10%. În anul 2007, Marco îşi schimbă numele în Vimetco.

În prezent, site-ul oficial al companiei Alro prezintă uzina drept „cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală şi de Est, exceptând Rusia. Alro SA reprezintă astăzi una dintre cele mai mari companii din România, având o contribuţie importantă la dezvoltarea economiei locale şi naţionale”.

De asemenea, o informare din luna februarie 2018 arată că profitul ALRO din 2017 a fost unul record, de 318 milioane de lei.

Procurorii DNA susţineau, în perioada 2006, că "reprezentanţii grupului de firme MARCO - în principal, Vitaly Maschitskiy (preşedinte), Valery Krasnov (vicepreşedinte) şi Marian Năstase (director pentru România), beneficiind de sprijinul lui Vadim Benyatov, au fost implicaţi şi continuă demersurile pe diverse canale îndreptate către atragerea în sfera de influenţă şi consolidarea relaţiilor cu diverse persoane din mediul de decizie autohton, în vederea promovării, inclusiv prin mijloace oculte, a afacerilor derulate în ţara noastră, în detrimentul intereselor economice româneşti".

Statul român ar fi fost prejudiciat cu 76,5 milioane de dolari, conform DNA, însă suma reală pierdută ar fi fost de aproximativ 300 de milioane de dolari.

În anul 2008, ancheta era în plină desfăşurare. La acel moment, Ovidiu Muşetescu, fostul ministru al Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiunilor Statului (APAPS), decedat în 2009, a declarat că nu mai ştie succesiunea evenimentelor privind privatizarea ALRO, dar îşi aminteşte că a fost o tranzacţie dificilă.

Înainte ca Muşetescu să moară, procurorul general Laura Codruţa Kovesi a cerut preşedintelui Traian Băsescu încuviinţarea începerii procedurilor aferente începerii urmăririi penale în cazul fostului ministru al APAPS, în dosarul Alro Slatina şi Alprom SA. Potrivit procurorilor, Ovidiu Muşetescu s-ar fi făcut vinovat de abuz în serviciu şi stabilire, cu intenţie, a unei valori diminate faţă de cea comercială reală a bunurilor aparţinând firmelor la care statul este acţionar.

Ancheta a rămas deschisă, cercetările fiind continuate, iar în paralel se desfăşura investigaţia DIICOT.

Fostul procuror DIICOT Ciprian Nastasiu, unul dintre cei care instrumentau cazul aflat la această unitate de parchet, spunea, în 2007, că Elena Udrea, pe când era consilier prezidenţial, ar fi intervenit pe lângă Theodor Stolojan să-i ajute pe cei de la Alro să achiziţioneze energie la preţuri infime, iar documentul prin care ruşii de la Marco primeau curent ieftin ar fi fost avizat de Traian Băsescu.

„Adevărul în acest caz este ca ALRO a fost obligat să plătească într-adevăr 4 milioane de dolari către Energy Holding, nu către reprezentanţii Administraţiei Prezidenţiale. În septembrie 2005, ALRO a trebuit să plătească către Energy Holding 4 milioane de dolari plus TVA pentru a-i ceda contractul pe care Energy Holding îl avea cu Hidroelectrica. Deci acesta este câştigul "băieţilor deştepţi", dar nimeni nu a publicat până acum acest contract (...) Ministerul Economiei dorea păstrarea acestor contracte ale intermediarilor. În august 2005, preşedintele României i-a numit pe aceşti intermediari “băieţii deştepţi din energie”. Astăzi se face o confuzie în mod voit, astăzi se spune că ALRO este un “băiat deştept din energie”. Nu, ALRO este o parte a industriei româneşti, un mare angajator, un mare investitor în Romania. Băieţii deştepţi sunt aceşti intermediari care, de multe ori cu un birou, cu un fax şi cu o secretară plimbă energia doar pe hârtie, o iau de la stat şi o vând contra unui comision către marii consumatori cum este ALRO, cum este Oltchim, cum este Sidex”, explica Elena Udrea în 2010.

Procurorul Nastasiu a cerut autorizarea interceptării şi înregistrării a lui Marian Daniel Năstase, Dorin Cocoş, Elena Udrea, Verestoy Attila, Bogdan Chirieac, Theodor Stolojan şi Dan Voiculescu. Aceştia au fost interceptaţi câteva luni în anul 2007.

Ulterior, Nastasiu şi un alt procuror, Angela Ciurea, au acuzat-o pe Laura Codruţa Kovesi, procuror general la acea vreme, că le-ar fi solicitat să tergiverseze ancheta în cauza Alro.

În spaţiul public au apărut informaţii potrivit cărora Kovesi l-ar fi delegat la DIIOCT pe procurorul Valentin Şelaru, în prezent judecător, acesta dispunând soluţia neînceperii urmăririi penale în Alro. Mai mult, SRI ar fi interceptat discuţii dintre mai mulţi politicieni, oameni de afaceri, dar şi jurnalişti, precum: Elena Udrea, Dorin Cocoş, Verestoy Attila, Theodor Stolojan, Bogdan Chirieac, Dan Voiculescu, Codruţ Sereş şi Zsolt Nagy. Stenogramele se refereau la obţinerea unor tarife preferenţiale la energie pentru Alro, iar Elena Udrea şi fostul ei soţ, Dorin Cocoş, erau bănuiţi de influenţarea factorilor de decizie în acest sens.

În anul 2010, DIICOT a dispus neînceperea urmăririi penale. Faţă de această decizie, Vadim Don Benyatov, inculpat în dosar, a formulat o plângere. În 2011, Curtea Supremă i-a respins ca nefondată acţiunea, decizia de închidere a dosarului Alro aflat pe rolul DIICOT rămânând definitivă.

Tot în 2011, fostul procuror Angela Ciurea a spus, la un post de televiziune, că procurorul general Laura Codruţa Kovesi i-a cerut "să o lase mai moale" cu dosarul privatizărilor.

"După obţinerea autorizaţiei de interceptare în primă fază, am fost chemată la cabinetul procurorului general şi mi s-a reproşat că ar fi trebuit să informez în prealabil despre acest demers, pe care am fi vrut să îl facem, cu a cui permisiune am cerut să facem interceptarea, fără să dea nume. Se referea la toate cele 16 persoane din dosar", a declarat atunci Angela Ciurea.

Tot privind această situaţie a adus lămuriri şi un alt procuror. Angela Nicolae, condamnată definitiv în 2015 la 4 ani de închisoare pentru trafic de influenţă într-o altă cauză, a lansat în spaţiul public în urmă cu câţiva ani o scrisoare în care dezvăluia că a fost martora unui episod petrecut între Kovesi şi Angela Ciurea, procurorul DIICOT care se ocupa de Alro. Potrivit lui Nicolae, procurorul general Laura Codruţa Kovesi care, prin atribuţiile sale, avea în subordine DNA şi DIICOT, i-a retras dosarul Alro Angelei Ciurea după ce începuse să descopere implicarea unor oameni politici în această afacere.

„Eram în biroul lui Kovesi pentru a-mi viza o scrisoare redactată de mine în numele ei şi care trebuia să fie transmisă de urgenţă în străinătate. Cu această ocazie, am sesizat că este foarte nervoasă, agitată şi de două ori a apelat-o pe secretara sa la interval foarte scurt spunându-i acesteia: «Sa vina urgent Ciurea la mine, că doar nu este plecată în Honolulu». Cand a intrat în birou Angela Ciurea, Kovesi nu s-a putut stăpâni (deşi eu eram de faţa şi nu eram o persoană de încredere a ei), a ţipat la ea «Cum de şi-a permis să facă unele lucruri fară să o informeze». Dându-şi seama că sunt şi eu acolo, mi-a spus să plec şi sa revin ulterior. Am parcurs lungul birou al lui Kovesi şi am auzit pe drum şi între cele două uşi capitonate ale biroului când aceasta o certa pe Angela Ciurea: «De ce a cerut interceptarea unor persoane din dosarul ALRO fără s-o informeze şi că, dacă nu este în stare de acest dosar, să plece». Era momentul când Angela Ciurea ajunsese cu cercetarile sale la uşa camarilei lui Băsescu, iar anumite persoane nu trebuiau cercetate”, arată Angela Nicolae, în scrisoarea lansată în presă în 2014.

Cauza de la DNA, şi ea clasată

Dosarul privind privatizarea Alro Slatina, aflat pe rolul DNA, a fost la rândul lui clasat, a spus procurorul Mihaiela Iorga la jumătatea lunii ianuarie 2018, cea care s-a ocupat de instrumentarea cazului. Iorga a precizat că, la momentul plecării sale din instituţie, în vara anului 2017, a cerut o expertiză în acest dosar, cauza fiind clasată după revocarea ei.

"În momentul plecării mele era nevoie de o expertiză. Nu aş putea să vă spun ce avea în vedere procurorul de caz, nu se putea vorbi de prescripţie. Am cerut expertiză în acest dosar. Exista o suspiciune cu privire că investiţiile la cele două societăţi erau făcute cu banii de la Alro. Nu înţeleg de ce dosar a fost clasat, a fost clasat după ce eu am fost revocată. Din punctul meu de vedere, nu ar fi trebuit clasat, a fost greu să găseşti experţi, nu voia nimeni să-şi asume o asemenea expertiză. Eu nu pot să spun dacă s-ar fi ajuns la o trimitere în judecată, dar din punctul meu de vedere expertiza trebuia făcută", a declarat Mihaela Iorga.