ANALIZĂ: Aproape 1.000 de infractori şi-au recunoscut faptele, sperând într-o pedeapsă mai blândă

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o posibilitate introdusă de la 1 februarie, prin noul Cod de procedură penală. Procurorul poate încheia cu inculpatul un acord de recunoaştere a vinovăţiei, dacă infracţiunile pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală sunt pedepsite cu amendă sau cu cel mult şapte ani de închisoare. Dosarul este trimis de procuror spre judecată, cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi cu propunerea pentru cuantumul pedepsei şi forma de executare, instanţa fiind cea care decide dacă admite sau nu acest acord.

În cele nouă luni de la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală au fost semnate 955 de acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, potrivit statisticilor Ministerului Public.

Conducerea unei maşini fără permis sau sub influenţa băuturilor alcoolice şi accesarea ilegală a unui sistem electronic - infracţiuni pentru care au fost semnate acorduri de recunoaştere a vinovăţiei

Dintre cei aproape 1.000 de inculpaţi care au recunoscut că au comis infracţiuni, 458 sunt implicaţi în dosare care privesc siguranţa publică. Şi-au recunoscut vinovăţia persoane care au condus maşini neînmatriculate sau fără a avea permis, dar şi şoferi care au urcat la volan după ce au consumat băuturi alcoolice, iar unii au refuzat să meargă la spital pentru a se stabili ce alcoolemie aveau. Tot în această categorie sunt incluşi şi cei care nu au respectat regimul armelor şi muniţiilor sau au accesat ilegal un sistem electronic.

Un număr mai redus, însă semnificativ, al celor care au recunoscut că sunt vinovaţi de faptele pentru care au intrat în atenţia anchetatorilor sunt cei care au fost cercetaţi pentru infracţiuni contra persoanei. În faţa instanţei au ajuns, din această categorie, 133 de inculpaţi, 90 fiind implicaţi în cauze care vizau infracţiunile contra integrităţii corporale sau a sănătăţii.

În dosare care vizează infracţiuni contra patrimoniului, 108 persoane şi-au recunoscut faptele în faţa anchetatorilor. Aproape 60 dintre acestea au fost cercetate pentru furt, 26 pentru înşelăciune, nouă pentru fraude informatice, şapte pentru distrugere şi patru pentru tâlhărie şi piraterie.

Alţi 123 de inculpaţi au semnat acorduri de recunoaştere a vinovăţiei după ce au săvârşit infracţiuni prevăzute de legi speciale, adică infracţiuni privind societăţile comerciale, drepturile de autor sau fapte de corupţie.

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au încheiat cu inculpaţi 27 de acorduri de recunoaştere a vinovăţiei

Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) are 27 de dosare trimise în instanţă cu acorduri de recunoaştere a vinovăţiei. În zece dintre aceste dosare a fost deja pronunţată de către instanţă o decizie definitivă cu privire la condamnarea convenită între procuror şi inculpaţi, potrivit datelor de la DNA.

Printre cei care au semnat acorduri de recunoaştere a vinovăţiei cu procurorii DNA sunt şi trei inculpaţi din dosarul în care fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj Horea Uioreanu este acuzat că a primit informaţii ale Serviciului Român de Informaţii despre supravegherea sa. Fostul ofiţer SRI Elena Albu, mama acesteia, Silvia Bălaj, şi fostul subprefect de Cluj Mihnea Remus Iuoraş au admis integral probele şi faptele de care sunt acuzaţi.

În cazul Elenei Albu, după recunoaşterea vinovăţiei, procurorii au trimis dosarul la instanţă cu propunerea de aplicare a unei pedeapse de trei ani de închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, pe durata unui termen de patru ani. Pentru Mihnea Iuoraş şi Silvia Bălaj, propunerea procurorilor, la trimiterea în judecată a cauzei, a fost de condamnare la câte doi ani de închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de doi ani. În 10 octombrie, Curtea de Apel Cluj a admis acordurile şi i-a condamnat pe Elena Albu la doi ani şi şase luni de închisoare cu suspendare sub supraveghere pe o perioadă de trei ani, şi pe Iuoraş şi Bălaj la câte un an şi şase luni de închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei pe o perioadă de supraveghere de doi ani, decizia nefiind definitivă.

Într-un alt dosar, trei administratori de firme, care au fost trimişi în judecată de procurorii DNA, au recunoscut în faţa anchetatorilor că au obţinut fraudulos fonduri europene, prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prejudiciind statul cu aproape trei milioane de lei.

DIICOT a trimis în instanţă dosare cu 58 de acorduri de recunoaştere a vinovăţiei

La Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au fost încheiate, în nouă luni, 58 de acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, spun oficiali din cadrul insituţiei.

Cei care au semnat aceste acorduri au fost cercetaţi de DIICOT pentru constituire de grup infracţional organizat, trecere frauduloasă a frontierei de stat, şantaj sau fals material în înscrisuri oficiale. Alţi inculpaţi aflaţi printre cei care şi-au recunoscut faptele erau anchetaţi de procurori pentru falsificare de monede sau trafic droguri.

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei, formă prescurtată a procesului penal, care poate duce la o pedeapsă mai blândă

O nouă concepţie în cadrul etapei de urmărire penală - acordul de recunoaştere a vinovăţiei - a apărut odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală. Conform procedurii, procurorul poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei cu inculpaţii, pentru acele infracţiunile care au prevăzută o pedeapsă cu amenda sau de cel mult şapte ani.

Potrivit Codului de procedură penală, inculpatul poate încheia cu procurorul acordul de recunoaştere a vinovăţiei după punerea în mişcare a acţiunii penale. Acordul poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat.

Dacă acţiunea penală s-a pus în mişcare faţă de mai mulţi inculpaţi, se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei distinct cu fiecare dintre aceştia, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie a inculpaţilor pentru care nu s-a încheiat acord. Inculpaţii minori nu pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei.

După ce inculpatul recunoaşte în faţa procurorului că a comis infracţiunile pentru care este urmărit penal, acesta semnează acordul prin care acceptă încadrarea juridică a faptelor, prin acelaşi document fiind stabilite cuantumul pedepsei şi forma în care urmează a fi executată.

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului. La încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, asistenţa juridică este obligatorie.

Limitele şi efectele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior. După încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul va sesiza instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece în fond cauza şi îi trimite dosarul de urmărire, la care ataşează acordul semnat cu inculpatul.

În situaţia în care se încheie acordul numai cu privire la unele dintre fapte sau numai cu privire la unii dintre inculpaţi, iar pentru celelalte fapte sau inculpaţi se dispune trimiterea în judecată, sesizarea instanţei se face separat. Procurorul înaintează instanţei numai actele de urmărire penală care se referă la faptele şi persoanele care au făcut obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

Instanţa este cea care decide, în final, ce se întâmplă cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei, în urma unei proceduri necontradictorii. Soluţia este dată după ascultarea procurorului, a inculpatului şi a avocatului acestuia, precum şi a părţilor civile, dacă acestea sunt prezente.

În cazul în care instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei, soluţia pe care o va dispune nu poate fi o condamnare mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la acord. Instanţa mai poate să trimită dosarul procurorului, în vederea continuării urmăririi penale.

Dacă instanţa aprecizază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului, respinge acest acord, iar dosarul este trimis înapoi procurorului. În acest caz, instanţa se pronunţă din oficiu şi cu privire la starea de arest a inculpaţilor.

Sentinţa pronunţată de instanţă poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Împotriva sentinţei prin care acordul de recunoaştere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia.