ANALIZĂ: Cultele din UE sunt finanţate de stat sau se autofinanţează, donaţiile nu sunt impozitate

În toate ţările Uniunii Europene, cultele asumate de stat (recunoscute sau înregistrate) beneficiază cel puţin de toate avantajele acordate organizaţiilor non-profit: statele nu percep impozit pe lăcaşurile de cult, donaţiile făcute cultelor nu sunt taxate, iar personalul clerical beneficiază fie de un sprijin direct, fie de scutiri de taxe şi impozite, pentru facilitarea misiunii sale. Asistenţa religioasă în instituţiile publice este finanţată de stat, ca o consecinţă a garantării libertăţii religioase şi de cult, arată un studiu al Reprezentanţei Patriarhiei Române de la Bruxelles.

Totodată, în majoritatea ţărilor Uniunii Europene, venitul realizat de culte din activităţi lucrative este scutit de impozit, dacă este reinvestit în activităţi de interes public, printre care se numără şi activităţile culturale.

În toate ţările cuprinse în studiu, donaţiile directe - chetele, colectele, plăţile făcute cu ocazia serviciilor religioase - nu sunt impozitate, iar sumele primite de personalul de cult din aceste fonduri nu sunt nici ele impozabile.

De asemenea, potrivit studiului, în multe ţări ale Uniunii Europene, personalul de cult beneficiază de reduceri ale contribuţiilor sociale, iar producerea şi comercializarea obiectelor de cult sunt reglementate în avantajul cultelor, fie prin scutirea de taxe, inclusiv taxe vamale, fie prin exonerarea parţială de alte taxe şi impozite.

În Franţa, statul nu recunoaşte şi nu finanţează cultele, iar în Irlanda, Constituţia prevede o separaţie rigidă între stat şi culte şi interzice orice formă de subvenţie directă, astfel că bisericile se autofinanţează.

Austria

Fondurile atribuite celor 14 culte şi comunităţi religioase recunoscute legal provin dintr-o "taxă pentru Biserică" (aproximativ 1% din venituri), percepută de stat, laolaltă cu celelalte impozite. Orice cetăţean poate cere încetarea plăţii acestei taxe, caz în care suma respectivă continuă să fie colectată, dar este direcţionată de stat către alte entităţi de interes public. Sunt scutite de taxe donaţiile destinate instituţiilor naţionale ale cultelor recunoscute şi altor persoane juridice care au scop bisericesc.

Pentru cele 14 culte recunoscute, statul finanţează, de asemenea, organizarea orelor de religie în toate şcolile publice şi asistenţa spirituală acordată persoanelor private de libertate.

Belgia

Statul belgian recunoaşte personalitatea juridică a şase culte: Biserica Romano-Catolică şi cea Protestantă (din 1802), Biserica Anglicană şi Cultul Mozaic (din 1870), Comunitatea Islamică (din 1974) şi Biserica Ortodoxă (din 1985). Pentru toate acestea, Constituţia prevede plata integrală a salariilor şi a pensiilor pentru personalul de cult din bugetul de stat, precum şi o serie de subvenţii pentru acoperirea utilităţilor legate de spaţiile de cult. De asemenea, comuna (autoritatea locală) poate pune la dispoziţia personalului de cult o locuinţă de serviciu şi participă la acoperirea deficitului entităţii juridice destinate să gestioneze patrimoniul material al comunităţii parohiale. Cultele pot solicita, de asemenea, ajutor material pentru construcţia şi renovarea clădirilor proprii.

În ceea ce priveşte proprietăţile imobiliare ale cultelor recunoscute, nu se percepe impozit pe venitul provenit din exploatarea lor. Nu se plăteşte impozit nici pe imobilele (sau părţile din imobil) destinate celebrării cultului. Restul reglementărilor fiscale sunt identice celor aplicate asociaţiilor fără scop lucrativ.

Bulgaria

Cultele îşi asigură finanţarea din fonduri proprii şi din subvenţii care pot fi acordate de stat prin Legea Cultelor (2002). Statul sprijină activitatea în domeniul asistenţei religioase şi a asistenţei sociale a cultelor înregistrate, acestea fiind asimilate entităţilor non-profit. Pot fi acordate subvenţii pentru construirea şi restaurarea locaşurilor de cult. Donaţiile sunt scutite de impozite, iar imobilele care sunt utilizate pentru oficierea cultului liturgic sunt scutite de taxe şi impozite, donaţiile sunt neimpozabile.

Cehia

În Cehia, 33 de culte şi comunităţi religioase sunt recunoscute de stat la două niveluri: 16 dintre acestea, înregistrate la primul nivel (inferior), beneficiază doar de o serie de beneficii fiscale, iar celelalte 17 primesc şi asistenţă materială directă din partea statului. Cultele se autofinanţează, dar statul participă, cu aproximativ 80 la sută, la constituirea venitului personalului de cult. Cultele înregistrate sunt exonerate de taxele funciare, de impozitul pe venitul realizat din chete şi de taxele vamale pentru obiectele de cult.

Nouă din cele 17 culte recunoscute la nivelul superior au şi dreptul de a organiza ore de educaţie religioasă în şcolile publice, statul asigurând plata parţială a profesorilor. Tot parţial este asigurată şi plata capelanilor din închisori, în vreme ce capelanii militari primesc salariu integral de la stat. Autorităţile centrale şi locale participă, de asemenea, la acoperirea cheltuielilor de construire sau restaurare a lăcaşurilor de cult, mai ales când este vorba de obiective ce fac parte din patrimoniul cultural al ţării.

În noiembrie 2012, Parlamentul ceh a votat o lege pentru retrocedarea treptată şi integrală, pe parcursul a 17 ani, a tuturor proprietăţilor bisericilor (80 la sută revenind Bisericii Romano-Catolice) ori despăgubirea în bani acolo unde înapoierea proprietăţii nu este posibilă. La sfârşitul acestor 17 ani, statul va înceta acordarea de asistenţă materială directă către cultele religioase.

Cipru

În schimbul patrimoniului pe care Biserica Ortodoxă l-a cedat statului, acesta s-a angajat să plătească salariile personalului de cult al Bisericii Ortodoxe, dar şi al celorlalte trei entităţi cultuale recunoscute prin Constituţia republicii - maroniţii, armenii şi romano-catolicii -, chiar dacă doar Biserica Ortodoxă a cedat din patrimoniul său. Sprijin financiar direct primeşte, de asemenea, comunitatea musulmană.

Toate instituţiile religioase sunt exonerate de impozitul pe venitul obţinut din activităţi religioase, cel provenit din activităţi economice nefăcând obiectul vreunei reglementări legislative speciale Toate materialele de construcţie, accesoriile lăcaşelor de cult şi obiectele de cult (inclusiv veşmintele), importate pentru nevoi bisericeşti de către instituţiile bisericeşti sau religioase în general, sunt scutite de taxe vamale. Lăcaşurile de cult sunt scutite de taxe funciare, iar donaţiile în favoarea cultelor sunt, de asemenea, scutite de taxe.

Croaţia

Statul sprijină, atât direct, cât şi indirect, activitatea cultelor care încheie un acord cu Guvernul croat, iar 17 din cele 44 de comunităţi religioase înregistrate legal au încheiat astfel de acorduri. Sprijnul poate consta în plata salariilor şi pensiilor pentru clerici, construirea ori restaurarea de lăcaşuri de cult ori subvenţionarea activităţilor în domeniul asistenţei religioase şi al asistenţei sociale. În plus, pentru toate cultele recunoscute, veniturile sunt scutite de impozit, precum şi imobilele care sunt utilizate pentru oficierea cultului.

Danemarca

Biserica Evanghelică Luterană (BEL) este Folkekirke (Biserică naţională sau Biserică a poporului), singura care primeşte finanţare directă de la stat, ce reprezintă aproximativ 12 la sută din bugetul său. În schimbul acestei sume, BEL se ocupă şi de administrarea cimitirelor, de registrul evidenţei populaţiei, prin înregistrarea naşterilor, căsătoriilor, decesurilor etc. Cealaltă parte a bugetului bisericii, mult mai consistentă, provine dintr-o taxă (impozit bisericesc), plătită numai de membrii BEL, colectată însă tot de stat, laolaltă cu celelalte taxe. BEL este exonerată de impozitul funciar şi de impozitul pe imobilele bisericeşti.

În afară de BEL, statul danez mai recunoaşte juridic alte 133 de comunităţi religioase, dintre care 11 au un statut aparte, fiindu-le recunoscut, între altele, dreptul de a oficia căsătorii, care au şi efect civil. Toate acestea beneficiază de o serie de ajutoare indirecte - donaţiile făcute către ele pot fi deduse din impozitul anual şi TVA este deductibilă.

Estonia

Cultele se finanţează în principal din venituri proprii şi din contribuţii ale credincioşilor. Statul participă însă la întreţinerea şi conservarea lăcaşurilor de cult, acolo unde acestea au o valoare istorică sau culturală. Organizaţiile religioase sunt scutite de impozitul pe venit şi de cel pentru terenul ocupat de clădiri destinate cultului, iar TVA este redusă considerabil pentru multe produse şi servicii (de exemplu, 5%, în loc de 18%, pentru electricitate). Statul acordă un ajutor şi pentru editarea ziarului Bisericii Luterane a Estoniei.

Structura confesională a societăţii estoniene este foarte fărâmiţată, cele mai mari două culte prezente (Biserica Luterană şi Biserica Ortodoxă - cu două jurisdicţii) reprezentând fiecare câte nu mai mult de 15% din populaţie. Pe lângă acestea, statul estonian recunoaşte juridic alte aproximativ 500 de organizaţii religioase, termen ce poate acoperi o gamă destul de largă de realităţi, de la o biserică până la o simplă asociaţie a minim 12 cetăţeni ori rezidenţi.

Consiliul Bisericesc estonian, organizat în 1990 şi alcătuit din 10 biserici creştine, este susţinut financiar de stat. Clericii aparţinând acestor 10 biserici pot fi angajaţi pe posturi de capelani în unităţile militare şi penitenciare, salariile fiindu-le plătite integral de stat.

Finlanda

În Finlanda, Biserica Luterană şi Biserica Ortodoxă au un raport privilegiat cu statul, comparativ cu celelalte aproximativ 80 de comunităţi religioase. Modul de finanţare a acestor două biserici este reglementat prin lege: Biserica Luterană primeşte 1,79%, iar Biserica Ortodoxă 0,0014% din impozitul plătit de persoanele juridice înregistrate în Finlanda. De asemenea, persoanele fizice afiliate uneia dintre cele două biserici plătesc un anumit procent (1 - 2%) din venituri către aceasta, banii fiind colectaţi de stat, laolaltă cu celelalte impozite. Sprijin direct poate veni şi din partea administraţiei locale, pentru acoperirea costurilor de operare ale unităţilor de cult. Statul plăteşte, de asemenea, salariile profesorilor de religie, capelanilor militari şi ai celor din penitenciare, capelanii din spitale fiind plătiţi direct de culte.

Celelalte culte recunoscute pot, la rândul lor, primi un sprijin financiar direct din partea statului, în urma depunerii unei cereri formale în acest sens şi direct proporţional cu numărul de membri. În privinţa finanţării indirecte, cultele sunt scutite de impozitul pe venit, iar cimitirele şi imobilele cu destinaţie cultuală sunt scutite de impozitul funciar.

Franţa

În conformitate cu Legea separaţiei dintre Biserică şi Stat, din 9 decembrie 1905, statul nu recunoaşte şi nu finanţează cultele. Cu toate acestea, există în Franţa un ajutor indirect, sub mai multe forme: Statul poate să acorde garanţie de stat pentru împrumuturile pe care le fac asociaţiile cultuale sau asociaţiile eparhiale pentru construirea edificiilor de cult şi poate da în chirie spaţii destinate cultului, la un preţ simbolic (un euro pe an). Totodată, statul sau colectivităţile publice, devenind proprietare ale spaţiilor de cult construite înainte de 1905, trebuie să asigure toate reparaţiile şi întreţinerea care incumbă proprietarului.

Venitul obţinut de clericii catolici este repartizat de Biserică din donaţiile directe, neimpozabile, şi constituie un venit neimpozabil.

Germania

În Germania, o organizaţie religioasă recunoscută ca persoană juridică de drept public poate numi capelani în spitale, penitenciare şi unităţi militare şi are dreptul de a colecta o taxă ce echivalează cu aproximativ 8 - 9 la sută din impozitul pe venit al fiecărui membru al cultului respectiv. În practică, numai câteva (cele mai mari) dintre cele peste 180 de culte recunoscute fac uz de acest drept. Taxa este colectată de stat, împreună cu restul impozitelor, în schimbul unui comision (3 - 5%). Oricare cetăţean poate solicita încetarea plăţii acestei taxe, caz în care încetează a mai fi considerat membru al cultului respectiv. Impozitul bisericesc şi donaţiile făcute bisericilor pot să fie deduse din impozitul pe salarii şi pe venit.

Alte fonduri pot fi acordate de stat cultelor recunoscute pentru întreţinerea unor clădiri cu valoare arhitectonică/culturală deosebită sau ca măsuri compensatorii în urma anumitor evenimente istorice (ex: comunitatea evreiască primeşte anual sume însemnate ca reparaţie istorică în urma Holocaustului).

Grecia

Biserica Ortodoxă din Grecia este biserică de stat, finanţată în mare parte din fonduri publice. Statul asigură salarizarea şi pensiile preoţilor Bisericii Ortodoxe, precum şi formarea personalului de cult, şi subvenţionează instituţiile administrative ale Bisericii Ortodoxe şi asistenţa religioasă în instituţiile publice.

Cultele recunoscute juridic sunt scutite de impozitul funciar, impozitul pe clădiri şi pe venit. Sunt scutite, de asemenea, de taxe transmiterea bunurilor imobiliare, precum şi donaţiile şi succesiunile în favoarea bisericii. Biserica Ortodoxă este exonerată de taxele vamale pentru produsele destinate cultului. Cultul israelit beneficiază de o exonerare parţială.

Odată cu criza financiară care a lovit Grecia în ultimii ani, regimului fiscal a suferit unele modificări. Astfel, printr-o lege din 2010, la fel ca toate celelalte asociaţii fără scop lucrativ, Biserica este taxată cu 20% din veniturile brute. Ceea ce face ca în anul 2011 Biserica Greciei să fi plătit către stat impozit în valoare de 12,5 milioane de euro.

Irlanda

Constituţia irlandeză prevede o separaţie rigidă între stat şi culte şi interzice orice formă de subvenţie directă pentru un cult din Irlanda. În consecinţă, cultele se autofinanţează, majoritatea fondurilor provenind din contribuţii ale credincioşilor, donaţii şi exploatarea proprietăţilor imobiliare.

Totuşi, statul acordă subvenţii însemnate pentru activităţile considerate de utilitate publică: învăţământ (marea majoritate a şcolilor primare şi secundare sunt confesionale), asistenţă medicală şi asistenţă socială. Statul asigură, de asemenea, plata salariilor pentru capelanii din şcoli, unităţi militare şi penitenciare, capelani ce aparţin, cel mai des, Bisericii Romano-Catolice, majoritare.

În privinţa regimului fiscal, cultele sunt asimilate entităţilor caritabile şi astfel sunt exonerate de taxele funciare şi de impozitul pe capital.

Italia

În Italia, există subvenţii publice pentru lăcaşurile de cult, iar 0,8% din impozitul pe venit plătit de membri este transferat de stat Bisericii. Statul asigură şi plata integrală a salariilor pentru capelanii din instituţiile publice (unităţi militare, penitenciare). Donaţiile către cultele admise ca fiind beneficiare ale unei finanţări indirecte sunt parţial deductibile din impozitul pe venit.

Letonia

Constituţia letonă prevede separarea rigidă a bisericii de stat, ceea ce exclude, în principiu, posibilitatea oferirii unui sprijin material direct. În consecinţă, cultele se finanţează, în principal, din fonduri proprii şi din donaţii ale membrilor. Statul acordă totuşi subvenţii celor opt culte recunoscute legal, pentru amenajarea şi întreţinerea spaţiilor de cult, susţinerea activităţii religioase şi a diferitelor activităţi de interes public. Aceleaşi culte pot desemna profesori de religie care să activeze în şcolile publice, precum şi capelani în unităţi militare, penitenciare şi spitale, salariile tuturor acestora fiind plătite de stat.

Între beneficiile comunităţilor religioase înregistrate se numără: scutirea de la plata impozitului pe terenuri şi pe clădiri, precum şi a impozitului pe venit, neplata TVA pentru contribuţii şi donaţii, precum şi posibilitatea deducerii acestora, în anumite limite, din impozitul pe venit, atât de către persoanele juridice, cât şi de cele fizice. Legea prevede, de asemenea, scutirea de la plata taxelor vamale şi a TVA pentru ajutoarele umanitare sau asistenţa tehnică primită din afara ţării.

Lituania

Statul lituanian a optat pentru o recunoaştere juridică a cultelor în trei moduri: grupuri religioase tradiţionale, grupuri religioase netradiţionale şi alte grupuri religioase. Grupurile religioase tradiţionale, în număr de nouă, sunt singurele care primesc anual un sprijin financiar direct din partea statului, iar acest sprijin poate fi completat de către administraţia locală. De asemenea, grupurile religioase tradiţionale pot desemna profesori de religie în şcolile publice, precum şi capelani în unităţi militare, penitenciare şi spitale, plata salariilor fiind asigurată de stat (în practică, însă, numai Biserica Romano-Catolică are capelani, iar aceştia numai în unităţile militare).

Cele nouă culte tradiţionale sunt scutite de la plata asigurărilor sociale şi de sănătate pentru personalul clerical şi monastic. Acordul cu Biserica Romano-Catolică o exonerează pe aceasta de impozitul funciar şi de impozitul general. Statul finanţează, de asemenea, funcţionarea şcolilor confesionale (aproximativ 30 la număr), în cazul celor romano-catolice plătind atât costurile de funcţionare, cât şi pe cele de capital.

Luxemburg

Biserica Romano-Catolică, ce reprezintă 70 la sută din populaţie, şi alte cinci culte religioase recunoscute juridic (ortodox, anglican, reformat, protestant şi mozaic) sunt finanţate integral de statul luxemburghez, fără ca acesta să colecteze vreo "taxă pentru Biserică". Aceasta înseamnă plata salariilor şi a asigurărilor sociale şi de sănătate pentru personalul clerical şi o bună parte din cel neclerical (administraţie, cateheţi etc.), întreţinerea şi construirea de noi lăcaşuri de cult, finanţarea organizării educaţiei religioase în şcolile publice şi a asistenţei religioase în instituţii publice, finanţarea şcolilor confesionale, precum şi a unui seminar teologic romano-catolic.

În privinţa regimului fiscal, cele şase culte recunoscute, ca şi toate celelalte asociaţii religioase înregistrate, au un statut similar fundaţiilor şi organizaţiilor non-profit, care implică neimpozitarea veniturilor din activităţi nelucrative, neimpozitarea lăcaşurilor de cult etc.

Malta

În Malta, deşi Biserica Romano-Catolică este, potrivit Constituţiei, biserică de stat, principalul său venit îl reprezintă cel obţinut din titlurile de stat cu care a fost despăgubită pentru patrimoniul naţionalizat. O altă sursă sunt donaţiile. De asemenea, se pot obţine subvenţii din partea statului pentru activităţile de interes public. Statul finanţează organizarea educaţiei religioase în şcolile publice, subvenţionează şcolile confesionale şi asigură asistenţa religioasă în instituţiile publice.

Nu există un regim fiscal special pentru cultele religioase, ele fiind asimilate, din acest punct de vedere organizaţiilor non-profit. Totuşi, Biserica Romano-Catolică poate beneficia de unele exonerări, parţiale sau integrale, de la plata anumitor impozite (nu plăteşte impozit pe beneficiu, pe imobilele destinate cultului etc.).

Olanda

În Olanda, este exclusă finanţarea directă a vreunui cult religios, lăsând, totuşi, posibilitatea acordării de asistenţă indirectă şi chiar a unor subvenţii ocazionale către cultele recunoscute juridic. Astfel, autorităţile centrale şi locale contribuie la întreţinerea lăcaşurilor de cult cu valoare istorică. În plus, legea prevede posibilitatea alocării de fonduri pentru construirea a noi lăcaşuri de cult pentru cultele minoritare, în baza principiului garantării active a libertăţii religioase. Acelaşi principiu permite statului finanţarea în diferite grade a asistenţei religioase în instituţii publice (penitenciare, unităţi militare, spitale, aziluri pentru bătrâni). Statul subvenţionează, de asemenea, şcolile şi unităţile medicale confesionale.

Cultele sunt exonerate total sau parţial de taxele pe donaţii cu scop religios şi beneficiază de o reducere a taxelor pentru electricitate şi a celor pentru transferul de proprietate.

Polonia

Peisajul confesional polonez este dominat de Biserica Romano-Catolică, ce reprezintă aproape 90 la sută din populaţie şi ale cărei raporturi cu statul sunt reglementate printr-un Concordat. Acorduri asemănătoare au fost încheiate de statul polonez cu încă 14 culte, alte 158 de comunităţi religioase fiind înregistrate. Toate beneficiază de o serie de avantaje fiscale neaccesibile grupurilor religioase neînregistrate: sunt exonerate de impozitul pe profitul reinvestit în activităţile cu caracter religios, social-cultural, educativ, ştiinţific sau pentru construirea de imobile destinate activităţii religioase. De asemenea, nu plătesc taxe funciare pentru lăcaşurile de cult, taxe pentru înregistrarea contractelor civile şi taxe vamale pentru produsele destinate activităţilor religioase, sociale sau educative.

În plus, cele 15 culte recunoscute legal beneficiază şi de o serie de mijloace de asistenţă financiară directă. Banii revin celor 15 culte recunoscute, în funcţie de numărul de membri, marea majoritate fiind folosiţi pentru plata asigurărilor sociale şi de sănătate ale personalului clerical, iar restul pentru susţinerea unor proiecte caritabile şi educaţionale desfăşurate de culte, precum şi pentru renovarea şi consolidarea imobilelor cu valoare istorică. Cele 15 culte au, de asemenea, dreptul de a organiza educaţia religioasă în şcolile publice, precum şi asistenţa religioasă în instituţii publice, costurile fiind acoperite de stat.

Portugalia

În Portugalia se face distincţie între comunităţile religioase în sens general, comunităţile înregistrate şi comunităţile statornicite sau înrădăcinate în societate. Această ultimă categorie beneficiază de toate avantajele fiscale obţinute de Biserica Romano-Catolică prin Concordatul din 2004. Statul portughez participă la construirea noilor lăcaşuri de cult, iar comunităţile locale pot ceda teren pentru construcţii cu caracter religios. Statul subvenţionează pensiile misionarilor catolici din vechile colonii şi plăteşte realizarea emisiunilor religioase ale radioului şi televiziunii publice, iar activităţile cu caracter religios, inclusiv cele de formare, nu sunt impozabile.

Donaţiile făcute entităţilor de cult înregistrate pot fi deduse din venitul impozabil până la nivelul de 15% din acesta, iar legea prevede o reducere a contribuţiilor sociale pentru salariaţii Bisericii, atât pentru angajator (8% în loc de 23,75%), cât şi pentru salariat (4% în loc de 11%). Cultele statornicite au de ales în fiecare an între a le fi returnată TVA sau a percepe 0,5% din impozitul pe venit al cetăţenilor care îşi dau acordul scris în această privinţă.

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord

În Regatul Unit există două biserici de stat - Biserica Angliei (Anglicană) şi Biserica Scoţiei (Prezbiteriană), în vreme ce în Irlanda de Nord, Biserica Romano-Catolică reprezintă cea mai numeroasă comunitate religioasă. Statul nu intervine foarte mult în domeniul finanţării comunităţilor religioase. Principala sursă de finanţare a bisericilor majoritare sunt veniturile obţinute din exploatarea patrimoniului imobiliar, în vreme ce comunităţile religioase minoritare se bazează, în principal, pe contribuţiile şi donaţiile primite din partea credincioşilor.

În privinţa regimului fiscal, cultele beneficiază de toate scutirile de care beneficiază asociaţiile caritabile, fiind scutite de taxele funciare, de impozitul pe venit şi de impozitul pe venitul de capital. O excepţie importantă o reprezintă fondurile consistente primite mai ales de Biserica Angliei pentru conservarea patrimoniului arhitectonic. O parte importantă din finanţare este susţinută din veniturile realizate de Loteria Naţională.

România

În România, fiecare cult are propriul sistem de finanţare. Nu există impozit pe cult, dar statul prevede în bugetul său linii de credit prin care sunt susţinute cultele în lucrarea lor considerată ca fiind de utilitate publică. Toate cele 18 culte recunoscute sunt egale în privinţa drepturilor de finanţare din partea statului sau a autorităţilor publice centrale şi locale, cu respectarea principiului proporţionalităţii. Legea 489/2006 prevede că, în general, cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi desfăşurarea activităţilor acestora se vor acoperi din veniturile proprii dobândite şi utilizate în conformitate cu statutele lor.

Cultelor pot stabili contribuţii benevole din partea credincioşilor lor, pentru susţinerea activităţilor pe care le desfăşoară. Ajutorul financiar pe care statul îl acordă la cererea este stabilit în raport cu numărul de credincioşi ai cultului respectiv şi cu nevoile reale de subzistenţă şi activitate şi poate fi folosit în principal pentru cheltuieli de funcţionare, pentru constituirea şi conservarea patrimoniului imobil, pentru activităţi sociale, culturale şi educative. Susţinerea financiară a cultelor se realizează în primul rând prin intermediul Secretariatului de Stat pentru Culte. Statul participă şi la salarizarea personalului de cult cu un anumit procent, privilegiind unităţile de cult care sunt în dificultăţi financiare. Autorităţile locale, la cererea cultelor, pot participa financiar la susţinerea activităţii acestora.

Ca ajutor material indirect, statul acordă cultelor facilităţi fiscal şi avantaje în natură. Legea permite ca 2% din impozitul pe venit să fie atribuit asociaţiilor non-profit sau cultelor. Codul fiscal prevede o exonerare de impozit pentru activităţile lucrative ale cultelor prin care sunt finanţate construcţiile destinate activităţilor cu caracter religios, activităţi de conservare şi restaurare a imobilelor, activităţi religioase sau educative. Sunt scutite de impozit clădirile aparţinând cultelor recunoscute, cu excepţia celor care sunt folosite pentru activităţi economice.

Slovacia

În prezent, există 18 culte recunoscute formal de statul slovac, în afara lor funcţionând şi altele. Statul asigură salarizarea personalului cultelor recunoscute, inclusiv în privinţa asigurărilor sociale. De asemenea, statul subvenţionează administraţia cultelor şi sprijină construcţia, restaurarea şi întreţinerea lăcaşurilor de cult, mai ales acolo unde este vorba de obiective cu valoare patrimonială. În plus, statul slovac acordă un însemnat sprijin financiar organizaţiilor de asistenţă socială catolică şi protestantă (Diakonia).

Fundaţii aparţinând cultelor recunoscute pot primi şi 1% din impozitul pe venit al cetăţenilor care îşi exprimă formal această dorinţă. Cultele recunoscute sunt exonerate de impozitul pe donaţii, de impozitul pe terenurile şi clădirile destinate cultului şi formării personalului de cult şi de taxele pentru transfer de proprietate. Valoarea donaţiilor făcute cultelor poate fi dedusă din venitul impozabil. În acelaşi timp, cultele beneficiază de o reducere a cotizaţiilor sociale pentru salariaţii lor.

Slovenia

În Slovenia, la începutul anului 2013 erau înregistrate 44 de grupuri religioase. Legea prevede că Biserica şi cultele înregistrate îşi asigură finanţarea în principal din donaţiile credincioşilor şi din venituri proprii.

În mod direct, statul oferă sprijin cultelor înregistrate prin plata asigurărilor sociale şi medicale pentru personalul clerical. Statul poate oferi cultelor subvenţii punctuale pentru repararea şi întreţinerea clădirilor de patrimoniu sau pentru desfăşurarea de programe sociale, culturale ori educaţionale. Restul veniturilor cultelor provin din exploatarea proprietăţilor imobiliare.

În mod indirect, cultele sunt finanţate prin scutirea de impozitul pe venitul obţinut din activităţile nonlucrative, exonerarea de impozitul pe imobilele afectate cultului şi de taxele vamale pentru produsele importate pentru un scop de cult. Donaţiile făcute cultelor pot fi deduse din venitul impozabil, iar venitul cultelor afectat activităţilor religioase şi caritabile nu este impozitat. Personalul de cult plăteşte impozit pe venit, dar poate deduce 40% din cheltuieli, drept cheltuieli de administrare a activităţii de cult. Cultele nu plătesc impozit pe imobilele primite ca donaţie, dacă acestea sunt folosite în interes public.

Spania

Potrivit Concordatului din 1979, subvenţiile de stat pentru Biserica Romano-Catolică erau înlocuite cu o contribuţie din partea credincioşilor, care puteau alege să direcţioneze 10% din impozitul pe profit către Biserică. În 1987, acest procent a fost coborât drastic, la numai 0,52%, cu condiţia ca statul să compenseze diferenţa cu o subvenţie directă, în următorii trei ani. Subvenţia a continuat să fie acordată, însă, şi după acei trei ani, până în 2006, când, în urma unei noi înţelegeri cu guvernul, procentul din impozitul pe venit a fost ridicat la 0,7, în schimbul unei reduceri semnificative a subvenţiei directe.

Şapte alte culte religioase deţin statutul de cult înrădăcinat în societate, iar trei dintre acestea (comunitatea protestantă, evreiască şi musulmană) au încheiate acorduri cu statul, care le conferă o serie de beneficii fiscale (asimilabile entităţilor non-profit), dreptul de a numi profesori de religie în şcolile publice şi capelani în unele instituţii publice, precum şi acces la unele subvenţii financiare directe pentru proiecte culturale, educaţionale şi sociale. Autorităţile regionale şi cele locale pot, la rândul lor, să suplimenteze acest sprijin oferit de organismele federale.

Între beneficiile fiscale acordate acestor culte se numără scutirea de la plata impozitului pe venit, dacă scopul în care sunt folosite veniturile sunt cele declarate ca obiective statutare, neimpozitarea activităţilor de producere a publicaţiilor şi obiectelor religioase, precum şi neimpozitarea lăcaşurile de cult. În cazul Bisericii Romano-Catolice, nicio clădire - nici chiar cele folosite în scop comercial - nu este impozitată, deşi această prevedere este foarte des contestată, pe fondul crizei economice actuale.

Suedia

Biserica Luterană Suedeză are dreptul de a percepe de la membrii săi o cotizaţie anuală, prin intermediul sistemului public de colectare a impozitelor. Banii astfel strânşi sunt completaţi de stat cu fonduri destinate întreţinerii şi restaurării patrimoniului arhitectonic. Alte 22 de culte pot colecta contribuţii similare din partea membrilor şi primi o subvenţie directă din partea statului. În situaţia în care aleg să colecteze contribuţiile, subvenţia de la stat este diminuată. Aceste culte pot solicita statului şi asistenţă financiară pentru desfăşurarea unor proiecte punctuale.

Cultele sunt scutite de taxe pentru veniturile din activităţi non-profit, iar Biserica suedeză şi cultele recunoscute nu plătesc impozit pentru lăcaşurile de cult.

Ungaria

Cetăţenii pot direcţiona 1% din impozitul pe venit către comunitatea sau asociaţia religioasă din care fac parte, iar în cazul comunităţilor, statul contribuie cu finanţare directă egală celei obţinute de la credincioşi. Asociaţiile religioase pot şi ele primi finanţare directă, dar nu în mod constant, ci mai degrabă pe baza unor proiecte sau pentru nevoi punctuale. O altă diferenţă constă în faptul că numai comunităţile religioase au dreptul de a folosi aceşti bani pentru plata salariilor personalului (clerical şi neclerical). În plus, personalul clerical este scutit de la plata impozitului pe venit. Atât comunităţile, cât şi asociaţiile religioase pot administra şcoli confesionale, statul subvenţionându-le la acelaşi nivel cu şcolile publice. Totuşi, şcolile administrate de comunităţi religioase pot beneficia şi de o subvenţie suplimentară.

Guvernul alocă, de asemenea, o serie de fonduri comunităţilor religioase pentru întreţinerea clădirilor de patrimoniu, sprijinirea clericilor din satele mici, activităţi culturale şi oferirea de asistenţă religioasă în unităţi militare şi penitenciare. Mare parte din aceste fonduri (peste 90%) sunt încasate de cele patru "religii istorice" ale Ungariei: Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformată, Biserica Luterană şi comunitatea mozaică.

Principala sursă de finanţare a cultelor este, totuşi, venitul din exploatarea proprietăţilor imobiliare, mare parte din ele fiind retrocedate, iar pentru cele încă neretrocedate, statul plăteşte o despăgubire anuală către foştii proprietari, până la soluţionarea definitivă. Finanţarea indirectă este realizată în principal prin exonerarea de taxele pe transferul de proprietate a bunurilor imobile, pentru impozitul funciar şi de taxe de timbru pentru proceduri administrative.