Arad: calvarul unei tinere cu dizabilităţi, şicanată la intrarea într-un bazin public de înot

Irina Ternauciuc, o fată imobilizată în scaun cu rotile, a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj-protest, acuzând faptul că îi este îngrădit accesul la un bazin de înot din Arad care aparţine municipalităţii, dar administrat de societatea Recons:

”Ca orice instituţie românească care se respectă, cei de la Bazinul de înot Subcetate, a se citi Recons Arad, au decis că dacă vreau acces la apă trebuie "să-mi aduc de acasă". Pe o scară de la 1 la 10 cât de penibil trebuie să fii să ai salvamari angajaţi permanent şi să-mi zici ca nu pot să mă ajute să intru si să ies din apă pentru că "ăsta nu-i bazin de fizioterapie, ci de polo"?”.

Mesajul s-a rostogolit în mediul virtual. Irina a reclamat situaţia la Primărie, de unde a primit un răspuns scris. Într-o adresă oficială, fetei i se cere explicit să vină cu însoţitor, dacă vrea să înoate în bazin, salvamarii angajaţi de instituţie nefiind disponibili pentru persoane cu probleme locomotorii:

”Dacă doamna doreşte în continuare să frecventeze Bazinul de Înot de polo, conform programului destinat publicului şi cu achitarea contravalorii abonamentului aferent, o rugăm, respectuos, să facă acest lucru însoţită de un asistent personal / însoţitor, care să o asiste şi ajute la intrare şi ieşirea din bazin, precum şi pe toată durata şederii la bazinul de înot de polo”. Mesajul este semnat de directorul general Nicolae Mehelean.

Revoltă în online: ”Ruşine, Primăria Municipiului Arad!

Reacţia directorului a amplificat conflictul. Tot pe Facebook, Adela Cristea, o amică a Irinei, a prezentat pe îndelete cum s-a ajuns la respectiva situaţie:
”Aradul neincluziv din România obtuză!

Prietena mea Irina e în cărucior cu rotile de mulţi ani. Cu toate astea e o persoană foarte activă, care trăieşte o viaţă impresionant de “normală” pentru o persoană cu o dezabilitate motorie: are un job fain într-o industrie creativă, iese seara în oraş, îşi îngrijeşte grădina, face canotaj, înoată (mult mai bine decât mine de exemplu, care nu am limitarea ei).

Nu mai vorbesc de faptul că e un om mereu vesel, pozitiv, curios să experimenteze lucruri noi. Un accident i-a produs această limitare, dar ea a ştiut să o depăşească, în moduri care pe mine mă uimesc şi mă umplu de admiraţie, de fiecare dată când o văd.
Dar lucrurile nu sunt deloc simple când trăieşti în România, şi mai cu seamă la Arad, un oraş care deşi e cel mai vestic din România, ca mentalitate a instituţiilor publice trăieşte mai degrabă în lumea a 3-a.
Am aflat cu stupoare azi că Irinei i s-a refuzat accesul la unul din bazinele de înot ale Primăriei, pe motiv că “e bazin de polo, nu de fizioterapie”. Că deh, tot felul de gherţoi care se zbenguie pe acolo pe două picioare sunt cu siguranţă “poloişti”, deci musai au mai multe drepturi decât Irina.
Avem un Ministru al Sporturilor Novak Carol Eduard, care e campion olimpic cu un singur picior (proteză), dar avem în continuare oameni care cred că trebuie să limităm accesul la sport persoanelor cu dizabilităţi!
Suntem foarte departe încă de statutul de oraş european!
Ruşine, Primăria Municipiului Arad! Ruşine, Recons! Cu siguranţă n-o să calc la bazinul ăla atâta timp cât o astfel de discriminare va continua!”.

Arhitectul Michael Iovin: ” Bădărănie, insultă, dispreţ umilitor”

Un alt amic al Irinei, Michael Iovin, arhitect, a intervenit pe Facebook, pentru a-şi exprima indignarea. Respectivul le propune oficialităţilor o soluţie deloc scumpă:

”Doamna Irina suferă de o dizabilitate motorie datorată unui accident, dar este o înotătoare foarte bună. La bazinul din Subcetate, când a cerut ajutor ca să intre în apă, i s-a spus că, dacă vrea apă, să-şi aducă de acasă! A făcut plângere către Primărie, la care i s-a răspuns aşa cum se vede în primul comentariu de mai jos.

Incredibil! Ce este acela un "bazin de înot de polo"? Şi apoi e rugată "respectuos" că, dacă vrea să înoate în "programul pentru public", să-şi plătească abonamentul şi să-şi aducă un "însotitor personal". De neînchipuit acest răspuns "Cu stimă", dar de fapt ilegal (!) poartă parafa CLM Arad şi semnătura unui cutare Director General. Aflu deci cu stupoare că, pe lângă primar şi consilieri, CLM-ul mai are şi un General care se ocupă cu fleacuri de astea, dar asta ar fi altă poveste.

Bădărănie, insultă, dispreţ umilitor şi, zic eu, ilegalitate într-o ţară membră a UE. Căci, administraţia unei entităţi, publică, în primul rând, şi, apoi, cu program de folosinţă dedicat publicului, este obligată să asigure acces fără discriminare pe baza de dizabilităţi fizice. Punct.
Eu am proiectat patru sau cinci bazine acoperite în resorturi şi complexe rezidenţiale. Unde s-a putut, am prevăzut o rampă de acces în prelungirea bazinului, rampă cu mâna curenta şi loc de staţionare a scaunelor cu rotile sub nivelul apei. Unde nu s-a putut, am specificat scaune-lift. Acestea sunt fie portabile, adică tot pe rotile, fie mobile, adică pot fi instalate temporar într-o simplă gaură cu capac din pardoseală. Se află sute de modele pe piaţă şi pot fi mânuite chiar de utilizatori, fără asistenţă.

Sunt sigur că s-ar găsi un donator şi pentru un lift la "bazinul de înot şi polo", dispozitiv care costă 2-4.000 de euro”.
Recons, societatea care administrază bazinul, a venit cu precizări care pun paie pe foc. Fata este din nou condiţionată să-şi aducă însoţitor, care însă va fi scutit de plata abonamentului sau a biletului de intrare.

De această dată, spre deosebire de conţinutul primei adrese oficiale, tonul folosit este mult îndulcit:
”În cazul în care persoana responsabilă cu îngrijirea ei, din anumite motive, nu o poate asista pe durata şederii la bazin, conducerea societăţii Recons îi va oferi tinerei tot sprijinul de care are nevoie, cu mare plăcere, doar să solicite acest lucru în timp util, pentru o mai bună organizare”.

Memoriu către ministrul Sportului

Disputa este în plină derulare, departe de o soluţie fericită pentru Irina Ternauciuc. Prietena sa, Adela, vrea să meargă mai departe, inclusiv la ministrul Sportului, căruia să-i adreseze un memoriu pentru a schimba modul de organizare şi de funcţionare al bazelor sportive aflate în administrare publică.
”Să fie în fişa postului că personalul lor că trebuie să asigure accesul persoanelor cu dizabilităţi la toate dotările”, nădăjduieşte Adela.

Contactată de Mediafax, Irina n-a dorit să dezvolte subiectul. A dorit să menţioneze doar că, spre deosebire de administraţia publică, care îi pune piedici, în mediul privat a găsit oameni care o ajută: Asociaţia Clubul West Sport Arad. ”Datorită lor ies cu caiacul pe Mureş”, precizează, fericită, fata.