„Atelierele” care „repară” România. Un francez reintroduce în câmpul muncii persoane vulnerabile, printr-o întreprindere socială deschisă într-o hală din Berceni

„Ateliere fără frontiere” este un ONG pus pe picioare în 2008 de Raluca Ouriaghli şi condus în prezent de Damien Thierry.

Într-o hală întinsă pe 1.000 de metri pătraţi lângă Piaţa Sudului din Berceni funcţionează această întreprindere socială, în care oameni care au primit a doua şansă la nivel social recondiţionează calculatoare colectate de la 200 de firme şi fac produse de croitorie din bannere şi mash-uri scoase din uz.

Iar la Periş, lângă Bucureşti, tot sub pălăria „Atelierului”, o fermă agricolă oferă produse agricole bio, preponderent legume, în 14 puncte din Capitală. Aici lucrează pământul 12 persoane care altfel nu mai primeau şansa de a reveni în câmpul muncii. 

300 de persoane introduse pe piaţa muncii

55 de persoane muncesc, în total, la „Ateliere fără frontiere”. Persoanele sunt adunate cu ajutorul Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sau de prin penitenciare. Sunt persoane cărora societatea nu le mai acorda prea multe şanse, având diverse „probleme” de integrare. Dar care, introduşi într-un program de reabilitare, îşi recuperează viaţa pe care o credeau năruită.

Muncesc pe salariul minim, 2.550 de lei, plus bonusuri de masă şi transport gratuit asigurat. După doi ani de specializare „la locul de muncă”, sunt angajaţi de diverse firme.

Gradul de reuşită privind încadrarea şi menţinerea la noul loc de muncă este de 60%. În timp, „Ateliere fără frontiere” a trimis pe piaţa muncii circa 300 de persoane. Efortul lor este preţios şi lasă urme. Peste 25.000 de calculatoare reparate în „Ateliere” au ajuns la şcolile din România, dotând laboratoare care duceau dorul unor echipamente decente.

Ajută şi refugiaţi din Ucraina

Recent, în „Atelier” au ajuns şi persoane refugiate din Ucraina. Mai mult, ONG-ul a reuşit să intre într-un program al Naţiunilor Unite prin care va închiria 50 de apartamente în Bucureşti pentru refugiaţi din Ucraina care îşi pot trage sufletul pentru următoarele 6 luni, în speranţa că agresiunea Rusiei va înceta.

Înainte, Damien Thiery, şeful „Atelierelor”, a lucrat mai întâi la Deloitte, în Paris, şi la Renault, în Londra. Şi-a găsit locul, ulterior, la o fabrică de mobilă din România.

Are un of: nu înţelege de ce întreprinderile sociale nu sunt multiplicate în România, în loc să fie aduşi pakistanezi pe piaţa muncii şi de ce statul nu pune deloc umărul. România are 150.000 de persoane care ar avea nevoie de reinserţie profesională.

„Am vrea să fim copiaţi, să fie cât mai multe întreprinderi sociale. Iar noi să fim nevoiţi să ne apucăm de altceva. Iubesc România, oamenii în plac. Nu-mi plac poluarea şi accidentele”, afirmă francezul, care nu ştie ce este aia corupţie românească.

Ce sunt întreprinderile sociale

Dar, ce înseamnă o întreprindere socială de inserţie? Sunt structuri caracteristice economiei sociale, un domeniu care există de mult timp, chiar dacă această sintagmă a apărut relativ recent în discursul activiştilor şi antreprenorilor sociali din România. Scopul este unul social şi este condiţionat de alocarea minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare şi aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.

În România sunt ONG-uri şi SRL-uri care au model de întreprinderi sociale de inserţie şi care există de mai bine de 20 de ani. Printre cele mai cunoscute sunt Fundaţia Alături de Voi din Iaşi cu atelierele sale Util Deco şi Wise Travel, Organizaţia Concordia cu atelierul de inserţie Brutăria Concordia, Caritas Câmpulung cu restaurant şi servicii de catering şi multe altele. Datorită fondurilor europene s-au înfiinţat peste 1500 de astfel de întrepreprinderi, rămâne de văzut dacă vor rezista, având în vedere inexistenţa susţinerii financiare.

În UE, economia socială a prins viteză

În Uniunea Europeană, economia socială reprezintă 10% din ansamblul înteprinderilor europene, respectiv 2 milioane de întreprinderi şi 6% din totalul locurilor de muncă, având un potenţial ridicat de a genera şi menţine locuri de muncă stabile  datorită specificului activităţilor lor acestea neputând fii delocalizate şi a modelului economic pe care se bazează în care persoanele sunt mai importante decât capitalul.

Această economie socială este parte a modelului social şi de bunăstare european care include  mecanismele necesare ca acest sector să genereze un nivel ridicat de servicii, inclusiv servicii sociale de interes general, produse şi locuri de muncă.

Economia socială se bucură de o largă recunoaştere atât în statele membre cât şi la nivelul instituţiilor europene. Autorităţilor publice au adoptat legi speciale şi au instituţionalizat deja demult relaţii de sprijin şi colaborare cu acest sector în ţările din sudul Europei Franţa, Spania şi Portugalia, dar şi în Belgia, şi, mai recent în Grecia şi România.

„Anul trecut a fost unul al redresării din punct de vedere comercial şi al creşterii numărului de angajaţi în inserţie. Am reuşit să ajungem la 50% venituri din vânzări şi la 31 de colegi în inserţie socio-profesională angajaţi în ateliere; dintre cei care au ie;it din programul de acompaniere socio-profesională, 9 persoane au fost integrate pe piaţa muncii menţinându-ne rata de succes de 60%”, spune cei de la „Atelier”.