BBC: Drama copiilor din România adoptaţi de familii britanice la începutul anilor '90. Adi Calvert (28 ani): Am rămas cu o aversiune faţă de apă din cauza duşurilor reci făcute în orfelinat

Cu toate că au crescut în familii iubitoare, un studiu pe termen lung arată faptul că aceşti copii s-au confruntat cu probleme emoţionale şi sociale, doar unul din cinci copii având şansa de a scăpa neafectat de neglijenţa cu care a fost tratat anterior adopţiei.

Cercetători de la King's College din Londra, Universitatea din Southampton şi din Germania, au dorit să afle mai multe despre ce anume îi determină pe copiii adoptaţi - care au fost neglijaţi în primele luni ale vieţii - să facă faţă unui asemenea start în viaţă, folosindu-se de scanarea întregului genom.

Majoritatea copiilor români aduşi în Regatul Unit în perioada 1990 - 1992 nu s-au descurcat bine.

Iniţial, toţi cei 165 de copii se luptau cu întârzieri în dezvoltare şi malnutriţie.

În timp ce copiii care au petrecut mai puţin de 6 luni în orfelinate au arătat o recuperare remarcabilă până la împlinirea vârstei de 5-6 ani, cei care au petrecut o perioadă mai îndelungată în astfel de instituţii au dezvoltat probleme emoţionale, sociale şi cognitive, a căror amprentă le-a marcat şi viaţa de adult.

Problemele comune includ: dificultăţi în angajarea în conversaţii cu alte persoane, formarea unei relaţii (prietenie, amoroasă, etc.), dar şi probleme cu nivelul de concentrare şi de atenţie - probleme care continuă până la vârsta adultă.

Acest grup de copii este de 3 - 4 ori mai predispus să experimenteze probleme emoţionale ca adulţi, peste 40% menţinând contactul cu serviciile de sănătate mintală. În ciuda IQ-ului scăzut care revine totuşi la un nivel normal odată cu trecerea timpului, aceştia au înregistrat rate mari în şomaj faţă de alţi copii adoptaţi din Regatul Unit şi România, care au reuşit să treacă peste neglijenţa care le-a marcat primele luni din viaţă.

Echipa de cercetători a menţionat că acesta este primul studiu la scară largă care arată că privarea şi neglijenţa în timpul copilăriei premature ar putea avea un efect profund asupra sănătăţii mintale şi bunăstării de mai târziu din viaţă.

'O familie iubitoare'

Profesorul Edmund Sonuga-Barke, autorul studiului realizat de  King's College din Londra, a spus că este posibil ca ”ceva destul de fundamental să se fi întâmplat în creierul acestor copii, în ciuda familiei lor şi a şcolii la care învaţă”.

De asemenea, acesta a mai declarat că momentul în care copiii scapă din situaţiile de neglijenţă şi sunt plasaţi într-o ”familie iubitoare” este crucial.

”Asta scoate în evidenţă importanţa evaluării pacienţilor care provin din medii defavorizate atunci când li se oferă sprijin mintal şi o planificare atent analizată atunci când fac tranziţia de la terapia pentru copii la cea pentru adulţi”.

Comentând pe marginea cercetării, profesorul Frank Verhulst, din cadrul Erasmus University Medical Centre, Olanda, a spus că mai mulţi copii ar putea fi afectaţi în mod similar.

"Descoperirea este valabilă pentru milioane de copii din întreaga lume, care sunt expuşi la războaie, terorism, violenţă sau emigrare în masă. Ca o consecinţă, mulţi copii se confruntă cu traume, deplasare, lipsa de adăpost sau întreruperi de familie”, a conchis profesorul.

Există, însă, şi cazuri fericite, în care copiii adoptaţi se adaptează la viaţa nouă, normală, şi reuşesc să lase în urmă neglijenţa cu care au fost trataţi la naştere.

Adi Calvert: ”Mereu mă gândeam de unde pot să iau apă”

Adi Calvert, în vârstă de 28 de ani, a petrecut 2 ani şi jumătate într-un orfelinat românesc, înainte de a fi adoptată de un cuplu din Yorkshire. Adi spune că nu îşi mai aminteşte orfelinatul, însă i-a rămas întipărită în memorie frica de a nu avea apă de băut, chiar şi după ce a ajuns în Marea Britanie. De asemenea, tânăra a rămas cu o aversiune faţă de înot şi apă rece, pe care le atribuie duşurilor şi băilor cu apă rece pe care le experimenta în orfelinat.

“Eram foarte deshidratată. Îmi amintesc că intram destul de des în panică din cauza apei şi mereu mă gândeam de unde pot să o iau”, a mărturisit fata.

Adi este acum actriţă, locuieşte în Londra, şi nu pare să aibă traume profunde pentru că a fost neglijată şi subnutrită în primii ani ai copilăriei.

“Sunt chiar bine. Am ştiut dintotdeauna de anii petrecuţi în orfelinat şi fac parte din mine, însă aleg să nu mă gândesc prea mult la asta. Mă înţeleg foarte bine cu părinţii mei adoptivi şi sunt mândră de viaţa pe care o am în acest moment”, a adăugat tânăra.