Cîmpeanu: Ne confruntăm cu un nou tip de violenţă - violenţa elevului asupra profesorului

"Vorbim despre un nou tip de violenţă, violenţa elevului asupra profesorului. La scara istoriei sistemului de educaţie în România, da, este o noutate. Face parte din tendinţele de evoluţie a societăţii cu bunele şi relele ei", a spus Cîmpeanu.

Potrivit datelor Ministerului Educaţiei, în anul şcolar 2014 - 2015, au fost raportate la nivel naţional 18.793 de cazuri de violenţă în şcoală, număr în scădere raportat la anul şcolar anterior. Printre acestea, au fost 3.397 de cazuri de violenţă verbală.

Conform unui studiu UNICEF pe tema violenţei, prezentat vineri, în 2014, în România, 41% dintre copii erau intimidaţi şi hărţuiţi de colegi la şcoală. Cel mai des menţionată formă de violenţă împotriva copilului a fost cea elev-elev (certuri, conflicte, ţipete, folosirea de apelative), comparativ cu elev-profesor sau profesor-elev (ironie, ţipete, ofense sau jigniri).

UNICEF şi Ministerul Educaţiei au lansat vineri o campanie împotriva violenţei în şcoli, cu mesajul "Eşti erou în curtea şcolii când opreşti violenţa verbală!".

Întrebat cât de reale sunt cifrele privind în şcoli, pentru că nu toţi copiii raportează aceste acte, ministrul a spus acesta este scopul campaniei, de a-i face pe copii să reclame actele de violenţă, chiar şi cele pe verbale.

"În măsura în care toţi copiii raportează, şi în ultimul timp am constatat cu satisfacţie conştientizarea acestui drept şi a acestei necesităţi de a raporta toate cazurile de violenţă, cifra este extrem de reală", a spus Cîmpeanu. .

Întrebat dacă există măsuri drastice împotriva profesorilor care exercită acte de violenţă asupra elevilor, Cîmpeanu a răspuns că aceste acte sunt aspru sancţionate.

"Oricând apar aceste cazuri, care sunt absolut regretabile, toată lumea se îndreaptă către Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Posibilităţile de intervenţie conform legii sunt limitate, în sensul în care avem această ierarhie: cadrul didactic - managementul şcolii - consiliul de administraţie - inspectoratul şcolar judeţean - şi apoi Ministerul Educaţiei. Intervenţiile se fac din treaptă în treaptă, deci Ministerul Educaţiei, ministrul Educaţiei, nu are posibilităţi de intervenţie rapidă în cazuri care sunt aşa cum am spus absolut regretabile. Deciziile de sancţionare a unor astfel de comportamente ţin de competenţa consiliului de administraţie al fiecărei şcoli în parte, pentru toate cadrele didactice ale acestei şcoli. (...) Pe de altă parte, însă, este nevoie şi de consolidarea statutului cadrului didactic, de consolidarea autorităţii acestuia şi despre aceste lucruri, despre ambele lucruri se vorbeşte foarte intens în cadrul primei runde de dezbateri pentru ceea ce urmează a fi un nou proiect al Legii educaţiei naţionale", a adăugat Cîmpeanu.