Colectiv – După cinci ani de zile, se aud încă strigăte. Vinovaţii întârzie să apară, iar autorităţile „ nu sunt nici acum pregătite pentru aşa ceva”

Cinci ani au trecut de la incidentul -macabru- Colectiv. Ştii că oamenii au ieşit în stradă şi au strigat în tandem cu victimele care strigau de durere pe paturile de spital.  Apropiaţii celor care şi-au pierdut viaţa pe 30 Octombrie 2015 sunt prezenţi şi acum. Nu au plecat, ci luptă în continuare  pentru a-i face pe cei vinovaţi să plătească. Nu se luptă însă numai cu trecutul. Luptă şi pentru viitor, căci lucrurile nu au evoluat în Romania de atunci. În continuare sunt cluburi care pot pune oricând viaţa cuiva în pericol. Supravieţuitorii  şi cei care luptă pentru dreptate au obosit să fie întrebaţi “Ce s-a schimbat în cinci ani?”. Politicienii ar trebui să primească această întrebare în mod constant, spun ei.

Purtătorul de cuvânt de la ISU a vorbit despre aviz şi autorizaţii. ŞTII că operatorii economici care desfăşoară activităţi ce funcţionează fără a fi autorizate pentru securitatea la incendiu riscă să fie amendate dacă nu-şi informează clienţii despre lipsa autorizaţiei. Acestia trebuie să afişeze panouri de informare privind lipsa autorizaţiei de securitate la incendiu.

„Mulţi dintre cei care obţin aviz pun în practica masurile de apărare împotriva incendiului, dar nu revin pentru a solicita măsura de autorizaţie de securitate la incendiu adică nu işi onorau obligaţiile pe care le au. Pompierii au doar preorgativele de a face verificări, de a aplica amenzi succesive în funcţie de gradul de risc pe care îl identifică acolo, iar decizia sau măsura complementară de a închide un operator economic se poate lua doar în baza unei hotarari. Hotârarea de Guvern 915”, spune Daniel Vasile, purtător de cuvânt ISU.

Din păcate însă nimeni nu mai poate da timpul înapoi. Cu autorizaţie sau nu… vinovaţii întârzie să apară. Sunt găsite zeci de scuze, zeci de justificări. Avocaţii cer daune morale şi cer constituierea de părţi civile, dar cine poate evalua viaţa unui copil care şi-a pierdut viaţa în acel incident?

 Iancu Eugen, tatăl lui Alex, tănăr decedat, povesteşte: 

„Eu am cerut daune morale în momentul în care avocatul mi-a spus că trebuie să mă inscriu ca parte civilă în process şi trebuie să fixez o sumă. Şi atunci prima mea reacţie a fost: vreau un milion de dolari. Cine poate să evalueze viaţa copilului meu?! Şi tot era discuţia cu Liviu Dragnea că vrea să construiască un spital uriaş în Bucureşti care ar fi costat un miliard, aşa că am spus: Uite, eu cer atât şi donez pentru spital. EU vreau să văd ca sunt găsiţi vinovaţii.”

„Copilul meu a a scapat de acolo, am vorbit cu el la telefon, a mers pe picioarele lui. A fost ultimul de care s-a ocupat cineva din spitalul Sf. Ioan. Dupa care l-au sedat, au băgat morfină şi antibiotic în el, şi nu s-a mai trezit. A murit după 21 de zile, cu 5 nozocomiale. Acum 4 ani de zile am depus o plangere penală prin care solicităm anchetarea interveniţiei din acea noapte şi a condiţiilor din spital. Şi de ce a existat o opoziţie din partea celor care conduceau Ministerul Sănătăţii şi sistemul de urgenţă ca raniţii să plece în străinatate.”

„ Autorităţile nu sunt nici acum pregătite pentru aşa ceva. Principala cauză de deces din spital a fost sepsisul, infecţiile nozocomiale. Autorităţile ştiau de ele, dar nu au făcut nimic ca să prevină acele morţi”, este de părere Adrian Albu, supravieţuitor Colectiv.

„De ce să aibă statul grijă de noi când putem să ne asumăm, dacă e să crăpăm, crăpăm că ne-am asumat”, spune şi Adina Apostol, supravieţuitoare Colectiv.