Completare online, interviu telefonic şi respectarea "orelor de siestă". Cum s-a făcut recensământul în alte ţări din UE

Din toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, Grecia şi România s-au bazat exclusiv pe interviurile cu recenzorii, aici fiind excluse chiar şi varianta trimiterii chestionarelor prin poştă sau cea a completării lor în intimitate şi colectarea lor ulterioară cu ajutorul aceloraşi recenzori.

România este, ce-i drept, pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte procentul de utilizatori de internet, conform unei statistici a Eurostat pentru anul 2010. Cu toate astea, în ultimul trimestru al anului 2010 România s-a clasat pe locul trei în lume într-un clasament făcut în funcţie de viteza maximă a transferului de date, după Hong Kong şi Coreea de Sud şi înaintea Japoniei.

În ciuda acestor date, Institutul Naţional de Statistică de la Bucureşti (INS), autoritatea însărcinată să se ocupe de recensământul din 2011, a ales să nu organizeze vreo formă de recenzare online. Totuşi, pe parcursul recensământului, după ce au trecut mai bine de jumătate din zilele în care procesul era programat să se desfăşoare, Prefectura Bucureştiului şi INS au pus la dispoziţia bucureştenilor un sistem prin care aceştia să se poată recenza online, însă numai după un telefon sau un drum la primărie special pentru a primi un cod, lucru care nu s-a regăsit în practica vreunui alt stat european în 2011.

În afară de lipsa opţiunii recenzării online, INS a fost criticat dur pentru bâlbele cu care a răspuns criticilor, aceleaşi, în principiu, cu cele întâlnite şi în alte state europene. În special pentru răspunsurile date în legătură cu obligativitatea declarării codului numeric personal, purtătorul de cuvânt al INS a fost demis.

Totuşi, el a fost păstrat pe un alt post, în institut, deşi specializarea lui era tocmai cea de comunicator.

Din cauza declaraţiilor contradictorii ale oficialilor INS, problema divulgării CNP-ului la recensământ a trecut de la faza de refuz categoric la cea în care, de frica amenzii, oamenii lăsau în uşile locuinţelor bilete pe care scriau toate codurile membrilor familiei, conform relatărilor presei.

Un alt motiv de scandal public a fost conduita şefului INS, ameninţat cu demiterea de premierul Emil Boc pentru desfăşurarea defectuoasă a recensământului. Acesta a intervenit prin telefon la un talk-show de seară într-o stare caracterizată de majoritatea celor care l-au ascultat drept una de ebrietate.

În ciuda tuturor acestor probleme punctuale, el nu a demisionat şi nici nu a fost încă demis.

Restul statelor europene au aplicat câteva modele standard, pe care unele state le-au combinat sau le-au personalizat pentru a creşte eficienţa recensământului naţional şi a scădea, simultan, costurile. Toate modelele adoptate însă de celelalte state au presupus mai puţine eforturi şi mai puţin deranj pentru cetăţeni.

O primă categorie de state ar putea fi formată din cele pregătite, cu registre, arhive şi statistici puse la punct, unde recensământul tradiţional, ce presupune contactul cu cetăţenii, a fost înlocuit cu o procedură bazată exclusiv pe analiza datelor aflate în posesia instituţiilor statului. Această metodă, denumită generic "register-based census", a fost folosită de Austria, Belgia, Danemarca, Slovenia şi Suedia. În aceste ţări nu au existat aşadar formulare sau recenzori, deci nici cheltuieli pentru recensământ.

O a doua categorie de state ar putea fi alcătuită din cele care au îmbinat studiul registrelor şi arhivelor statului cu un aşa-numit "recensământ prin sondaj". În Franţa, Germania, Olanda sau Spania, recensământul petru 2011 a constat în coroborarea datelor deţinute de diferite instituţii ale statului cu cele obţinute în urma interviurilor realizate prin sondaj.

Cele mai multe dintre statele membre au introdus, în desfăşurarea recensământului naţional, o perioadă de aproximativ o săptămână în care prioritate la recenzare şi centralizare aveau cei care alegeau varianta online. Bulgaria, Estonia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxembourg, Polonia, Portugalia, Marea Britanie şi Slovacia au optat pentru această variantă, fiecare stat alegând totuşi metodele proprii de validare a chestionarelor online. Cetăţenii din majoritatea acestor state au primit, de la recenzori sau prin poştă, un cod unic de identificare, scris pe formularul de recensământ, pe care să-l folosească pentru validarea online a documentului completat.

Unele dintre aceste state au solicitat totuşi celor care au decis să se înregistreze online fie semnătura electronică (Luxembourg), fie codul numeric personal.

În Cehia şi Malta, chestionarele pentru recensământ au fost distribuite de recenzori şi, după două săptămâni, colectate tot de aceştia. Cehia a permis alternativa transmiterii lor prin poştă, pe banii statului.

O metodă unică în Uniunea Europeană a fost folosită în Cipru, un stat cu 700.000-800.000 de locuitori. Aici recensământul a fost făcut de aproximativ 800 de oameni de teren, toţi dotaţi cu laptopuri pe care cetăţenii completau chestionarul, trimis ulterior în format electronic la centralizat.

Prima ţară care a dat curs cererii Comisiei Europene de a-şi face recensământ în 2011 a fost Bulgaria, care a început numărătoarea populaţiei şi a locuinţelor la 1 februarie. Pe parcursul întregii luni, sub sancţiunea unei amenzi de 60 de leva (32 de euro), bulgarii au fost chemaţi să răspundă întrebărilor, în primele nouă zile exclusiv online, după care în cadrul unor interviuri.

Prima problemă cu care s-au confruntat bulgarii a fost sistemul informatic, care în prima zi nu a funcţionat aşa cum trebuia, dar care a fost însă pus la punct în doar câteva ore, chiar cu preţul modificării aplicaţiei, care a fost simplificată, ajungând să afişeze codul de acces pe site la fiecare intrare în loc să-l trimită pe o adresă de e-mail a utilizatorului, aşa cum fusese iniţial conceput.

Bulgarii au estimat că 40 la sută din populaţia ţării va completa şi trimite chestionarele online, lucru care să uşureze decisiv munca de teren din perioada 10 - 28 februarie, destinată interviurilor cu recenzorii. Prognoza nu a fost însă realizată, parţial şi din cauza problemelor cu softul.

Un alt scandal, soldat chiar cu demisia directorului institutului de statistică de la Sofia, care însă nu a fost acceptată de premier, a izbucnit după ce mai multe organizaţii nonguvernamentale, alături de partidele naţionaliste, au criticat instituţia pentru introducerea unor noi categorii de minorităţi etnice. Astfel, chestionarul de recensământ a inclus, pe lângă minorităţile "tradiţionale" din Bulgaria, romii şi turcii, şi alte opţiuni precum "musulmanii bulgari" sau "macedoneni", lucru care, pentru critici, a trecut drept o posibilă tentativă de "împărţire etnică" a ţării.

În Cipru, singura ţară din Uniunea Europeană în care recenzorii au fost dotaţi cu laptopuri, aceştia au lucrat aproape două luni de zile în teren, primind pentru serviciile lor aproximativ 1.500 de euro. Ei au avut de recenzat 90 de locuinţe pe săptămână, lucrând după un program de opt ore. Acestora nu li s-a permis să-i viziteze pe cetăţenii ciprioţi între orele unu şi patru după-amiaza, acestea fiind orele de "siestă".

Cehia a pus la dispoziţia cetăţenilor ei chiar trei forme de returnare a formularelor de recensământ împărţite din 7 martie: online, prin poştă sau recenzorului care vine personal să le ridice. Datele trecute în formular trebuia să fie actuale şi reale în noaptea de 25 spre 26 martie, la ora 0.00, acesta fiind considerat "momentul de referinţă al recensământului". Spre exemplu, un copil încă nenăscut nu trebuia să fie înscris în formularul completat anterior momentului de referinţă decât dacă urma să se nască până la acea dată. În caz contrar, dacă el urma să vină pe lume după 26 martie, chiar până la transmiterea efectivă a formularului, menţionarea lui în document nu era acceptată.

Estonia, Letonia şi Lituania au anunţat cu mândrie că recensământul din 2011 este o premieră în ceea ce priveşte folosirea transmisiei de formulare online.

În Estonia, numărarea persoanelor începe în ultima zi a acestui an şi se termină trei luni mai târziu. Prima lună este destinată exclusiv recensământului online, ea fiind urmată de o perioadă de o lună şi jumătate de interviuri cu cei care nu au fost recenzaţi în prima fază.

Conform studiilor realizate în luna august, Estonia este pe cale să bată un record mondial în ceea ce priveşte participarea la un recensământ online: doi estonieni din trei şi-au anunţat disponibilitatea de a completa şi transmite chestionarul pe internet. Directorul statisticii din Estonia, citat de presa naţională, a afirmat că rezultatele sondajelor sunt foarte încurajatoare şi şi-a manifestat speranţa de a bate recordul Coreei de Sud, unde patru din zece cetăţeni s-au recenzat online.

În Letonia însă, pentru recenzarea online a fost cerut fie numărul paşaportului, fie codul de identitate, semnătura electronică sau codul de acces bancar. Codul numeric personal trebuia introdus pe site şi pentru a răspunde chestionarului de recensământ în Lituania, însă nici aici, nici în celelalte state baltice problema secretului CNP-ului nu a fost atât de dezbătută ca în România. Doar cei care nu au folosit oportunitatea depunerii datelor online au fost vizitaţi şi "deranjaţi" de recenzori.

Franţa este obişnuită cu recensământul: statul îşi numără populaţia anual în localităţile cu mai puţin de 10.000 de locuitori şi din cinci în cinci ani în cele mai mari. La recensământul din Franţa au fost selectaţi să participe, prin sondaj, nouă milioane de cetăţeni, care să completeze formularele şi să le predea recenzorilor. În paralel, statul a compilat datele din registrele instituţiilor pentru a ajunge la rezultatul final.

Acelaşi gen de operaţiune combinată a fost folosită şi în Germania. Proprietarii de imobile de locuit au primit cu toţii chestionare de completat şi returnat prin poştă. În aceeaşi situaţie s-au aflat minimum zece la sută dintre cetăţemnii germani, aleşi aleatoriu. În paralel, au fost chestionate bazele de date ale tuturor instituţiilor statului şi, în final, toate datele au fost compilate.

Cei selectaţi să răspundă la întrebări au fost pasibili de amenzi de minimum 150 de euro în cazul în care au refuzat să o facă.

În Ungaria, recensământul s-a încheiat în urmă cu doar trei zile. Cetăţenii care au vrut să răspundă întrebărilor din chestionar în intimitate şi nu în prezenţa unui recenzor au putut folosi un site pe care puteau intra doar cu o parolă primită de la recenzor în primele zile de recensământ.

Pentru a participa la recensământ, ungurii au fost "momiţi" cu un clip de promovare ce poate trece drept un filmuleţ erotic, un subiect foarte dezbătut în Ungaria încă de la momentul lansării. Chestiunea protecţiei datelor, temă de discuţie în majoritatea statelor UE cu ocazia recensământului din 2011, a fost atinsă şi în Ungaria, unde un ONG a propus chiar o metodă de anonimizare a datelor din chestionar inclusiv faţă de recenzor, chiar şi în timpul interviului.

În Irlanda, institutul de statistică a organizat chiar şi un concurs intitulat "Guess the population", câştigat de o anume Mary Brennan, care a estimat cel mai aproape de realitate numărul de locuitori din Irlanda. Pentru recensământ, chestionarele au fost împărţite de recenzori şi colectate apoi tot de ei, însă doar de la cei care nu le-au depus online sau prin poştă, fiind economisite astfel sume "importante" de bani.

În Luxembourg, metodele de recenzare au fost interviul sau transmiterea chestionarului online. Această facilitate a fost însă pusă doar la dispoziţia celor care deţin semnătură electronică înregistrată la ghişeul unic. În Luxembourg, cuantumul maxim al amenzii pentru refuzul de a fi recenzat a fost de 2.500 de euro.

Institutul de statistică din Polonia a pus la dispoziţia cetăţenilor un mijloc unic de recenzare, folosit numai aici în 2011: interviul telefonic. Alternativele au fost completarea online a chestionarului sau interviul face-to-face cu un recenzor dotat cu un echipament portabil de genul PDA-urilor sau palm-top-urilor prin care informaţiile să poată fi transmise către bazele de date.

Pentru a-i încuraja pe expaţii englezi în Portugalia să se recenzeze, un site a ajuns să dea exemple practice, scriind: "Dacă RyanAir ar şti câţi britanici suntem de fapt în Portugalia, poate că ar creşte numărul de curse aeriene". Un alt argument pentru participarea la recensământul din Portugalia a fost amenda de până la 3.500 de euro cu care au fost ameninţaţi cetăţenii care refuzau să răspundă chestionarului. Şi aici recenzorii au împărţit coduri speciale în baza cărora formularele puteau fi completate pe site.

Slovacia a pus la dispoziţia nevăzătorilor formulare special tipărite în braille, pe care aceştia le puteau procura de la ONG-uri.

Deşi multe dintre statele UE au făcut tot ce au putut pentru a le uşura misiunea celor care ar fi trebuit să fie număraţi, criticile faţă de recensământul naţional au fost prezente în mai toate ţările care au răspuns cererii Bruxelles-ului.

Cele mai frecvente critici au fost cele legate de protecţia datelor personale, pentru unii suspect de multe de dat pentru un simplu recensământ. În Germania, o organizaţie a hackerilor a avertizat că statul devine proprietarul celei mai extinse baze de date personale ale cetăţenilor odată cu recensământul din 2011, în vreme ce organizaţiile pentru drepturile omului din aproape toate statele au criticat dur "curiozitatea" statului. Hackerii din Marea Britanie au mers până acolo încât au anunţat că au reuşit să fure baza de date, informaţie infirmată ulterior.

Cei nemulţumiţi de multitudinea datelor personale cerute la recensământ au fost mai mulţi şi mai vocali în statele în care autorităţile au cerut şi codul numeric personal al celor recenzaţi. Un imens scandal pe această temă a marcat şi recensământul românesc.

Şi faptul că statele au cerut, la îndemnul Bruxelles-ului, informaţii "sensibile" precum etnia sau confesiunea religioasă a fost aspru sancţionat de opinia publică din multe dintre statele UE. Sunt de aşteptat rezultatele finale ale recensământului din Marea Britanie, unde, în 2001, la întrebări similare, 400.000 de cetăţenni s-au declarat "Jedi". Evident, zece ani mai trâziu, în epoca social media, campaniile care îndeamnă la astfel de răspunsuri sunt mult mai vizibile.

Aproape în unanimitate, statele europene au fost criticate pentru costurile recensământului într-un an marcat de criză, nemulţumiţii apreciind că date relevante ar fi putut fi colectate din documentele statului, costurile putând fi, în acest caz, mult mai reduse. În Marea Britanie, criticii pe această temă au reclamat faptul că autorităţile au decis traducerea chestionarului de recensământ în 57 de limbi, între care filipineză sau alte dialecte vorbite de doar câteva mii de oameni în Marea Britanie. Aceste traduceri, precum şi printarea de formulare în aceste limbi, ar fi costat aproximativ 50.000 de lire sterline.

În Marea Britanie şi în Irlanda, criticile au vizat şi câteva aspecte particulare. Presa a criticat autorităţile pentru că respondenţilor la chestionare li se cerea să dea datele personale ale musafirilor care rămân, ocazional, în vizită peste noapte.

Un alt motiv de îngrijorare pentru britanici a fost faptul că firma care a câştigat contractul pentru centralizarea datelor era colosul din industria armamentului Lockheed Martin. Mai grav, poziţia similară în Irlanda a fost ocupată de o subsidiară a companiei CACI, acuzată în câteva procese deschise în SUA de acte de tortură în facilităţi de detenţiie celebre, precum Abu Ghraib. Această situaţie a dus la formularea a două petiţii online ce îndemnau la boicotarea recensământului în Irlanda.

Tuturor criticilor, autorităţile le-au răspuns cu apeluri la calm şi cu asigurări că datele personale vor fi corect folosite şi exclusiv în scop statistic.

La Bucureşti, recensământul a durat 11 zile, care au însemnat bâlbe, incoerenţă şi haos, finalul procesului de recenzare fiind marcat printr-un comunicat care a ridicat noi întrebări legate de neconcordanţa datelor.

O precizare a INS din 1 noiembrie menţiona sec că "numărul de persoane recenzate prezentat în Informare nu reprezintă populaţia stabilă a României" şi că datele provizorii privind populaţia stabilă vor fi publicate la sfârşitul lui ianuarie 2012, iar datele preliminare în perioada aprilie-mai 2012.

(Material realizat de Ovidiu Vanghele, ovidiuv@mediafax.ro).