Danileţ: Peste 2.900 de minori, condamnaţi definitiv în 2013. Alţi 3.000 au fost victime în dosare

Proiectul "Audis: pentru o mai bună audiere a minorului" - coordonat de Federaţia Organizaţiilor Neguvernametale pentru Copii, implementat în parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Interne şi finanţat de Ambasada Franţei în România, Federaţia "La voix de L'Enfant" şi Fundaţia "Terres des hommes" - a avut ca obiectiv îmbunătăţirea practicilor existente în România privind instrumentarea cauzelor cu minori. În cadrul proiectului care a avut un buget total de peste 82.000 de euro au fost deschise primele săli pentru audierea minorilor la direcţiile pentru protecţia copilului Dâmboviţa şi Cluj.

Judecătorul Cristi Danileţ a arătat că de ani de zile există o specializare a judecătorilor pentru cauzele cu minori, iar la nivelul tribunalelor funcţionează secţii specializate pentru astfel de dosare. El a mai spus că s-a reuşit crearea şi menţinerea unui singur tribunal pentru minori, la Braşov, în care judecătorii au, într-adevăr, un mod mai specializat în lucrul cu minorii.

Magistratul a arătat că specialiştii francezi spun că "tratează minorii", în timp ce în România abordarea este cu totul diferită. "Ei consideră că minorii trebuie să fie trataţi, nu judecaţi, după cum spunem noi cu uşurinţă. (...) Dincolo de tratamentul minorilor, cred că o atenţie deosebită trebuie acordată prevenirii", a spus Danileţ, precizând că există o problemă cu adulţii care nu prea respectă legea în România.

"Statisticile ne arată că, în fiecare an, unul din trei adulţi este implicat într-un dosar civil sau penal, ceea ce este inimaginabil. Dacă reuşim să îi convingem de la o vârstă fragedă că legea trebuie respectată, poate peste 10-15 ani vom avea şi noi mai puţine astfel de cazuri", a adăugat judecătorul.

Cristi Danileţ a precizat că, în 2013, au fost condamnaţi definitiv 2.905 minori, respectiv 2.730 de băieţi şi 175 de fete, iar alţi 3.038 de copii au fost victime în dosare cu condamnare definitivă.

"Aceste persoane care vin în contact cu organele judiciare trec prin mai multe stadii, care încep cu primele audieri, la Poliţie, eventual cu următoarele audieri, la Parchet, după care urmează audierile în instanţă: în primă instanţă şi apoi căile de atac. Sigur că retrăind acele evenimente acest lucru înseamnă revictimizare", a spus magistratul, explicând că în ţări precum Franţa minorii sunt audiaţi în săli speciale şi înregistraţi audio-video, astfel încât să nu fie obligaţi să povestească de mai multe ori ceea ce li s-a întâmplat.

Magistratul a mai spus că România are anumite prevederi legale ce permit audierea la locul în care se află copiii, însă, în practică, se preferă aducerea lor în sălile de judecată.

"Uneori, poate ar fi indicat să se permită deplasarea completului de judecată la locul în care se află respectiva persoană. Nu avem o dispoziţie specială în acest sens, dar există o dispoziţie generală. Cred că, dincolo de procedurile prevăzute, sunt aceste bune practici, care trebuie preluate şi implementate. Deci un astfel de proiect, prin care culegem experienţele colegilor din alte ţări, este salutar", a mai arătat Danileţ.

Judecătorul a mai spus că ideal ar fi ca în toate secţiile de Poliţie să existe posiblitatea înregistrării audio-video, precum şi experţii necesari pentru asistarea minorului atunci când este audiat. "În prezent, aceştia sunt asistaţi de psihologul Poliţiei, care este, de fapt, psihologul instituţiei sau se apelează la psihologii de la DGASPC", a mai spus Danileţ.

Preşedintele onorific al FONPC, Bogdan Simion, a precizat, la acelaşi eveniment, că pe lângă minorii condamnaţi definitiv şi cei victime, ajung să fie audiaţi de Poliţie sau în instanţă mulţi alţi copii, inclusiv cei ai căror părinţi divorţează. "Numărul copiilor care vin în contact cu justiţia sau cu Poliţia, deci care sunt audiaţi, este relativ mare şi doar cei 6.000, condamnaţi definitiv sau victime, înseamnă doi-trei la sută din numărul de copii ai unei generaţii anuale", a precizat Simion.

El a mai arătat că sălile pentru audierea minorilor reprezintă o normalitate şi ar trebui că ele să existe la nivelul întregii ţări.

Reprezentanţii Ambasadei Franţei în România au precizat că în Franţa există 72 de camere pentru audiere minori, care au început să apară la finalul anului 1990, iniţial la nivel local, ulterior acestea fiind multiplicate.

De asemenea, în Franţa există judecătorul pentru copil, care se ocupă de cazurile cu minori victime sau infractori, judecătorul de tutelă, care se ocupă de copiii abandonaţi sau care au un singur părinte, şi judecătorul de familie, care decide soarta copiilor atunci când părinţii sunt în divorţ.

Preşedintele Federaţiei "La voix de L'Enfant" Franţa, Martine Brousse, a precizat că proiectul prin care au fost deschise primele două săli pentru audierea minorilor din România nu trebuie să se oprească, precizând că dacă autorităţile române, Ambasada Franţei şi restul partenerilor doresc, organizaţia franceză va continua să sprijine deschiderea de noi astfel de săli.

Proiectul AUDIS are ca obiectiv reducerea impactului psihologic negativ asupra minorilor victime ale unor infracţiuni, minori martori şi minori în conflict cu legea prin amenajarea unor săli specializate care să asigure condiţii optime pentru audierea minorilor.

Studiile situează copilul în categoria persoanelor cu o vulnerabilitate victimală crescută, date fiind particularităţile psiho-comportamentale şi de vârstă specifice. Iniţiatorii proiectului au arătat că este important ca audierea copiilor să fie făcută de o echipă de specialişti formaţi în tehnice audierii minorilor şi înregistrarea declaraţiei minorului cu mijloace audio-video, aceste lucruri scurtând numărul audierilor şi asigurând, în schimb, o protecţie sporită a victimelor minore.

Specialiştii spun că se impun crearea unor spaţii afectate exclusiv audierii minorilor, care să fie dotate cu mijloace audio-video discret amplasate, şi eliminarea contactului copilului cu alte persoane care populează în mod obişnuit secţiile de Poliţie şi unităţile de parchet.