DE CE IUBESC ROMÂNIA - Profesorul Banto, "războinicul" brazilian care predă capoeira: România este o ţară complicată - GALERIE FOTO

Banto e înalt, de culoare şi solid, dar se mişcă fluid în sala de antrenament, mai mult dansând decât luptând, pe muzica tradiţională braziliană care se aude de la un casetofon. Explică grupului de cursanţi practicanţi ai tipului de artă marţială brazilian capoeira cum să procedeze, cum să lovească adversarul sau cum să se ferească. Dansează în poziţia de bază din capoeira, numită "ginga", legănându-se aplecat, apoi ridică brusc piciorul gata să lovească capul adversarului. VEZI GALERIE FOTO

"Practic capoeira de 15 ani. Capoeira nu e numai o artă marţială, nu e numai luptă, e şi dans, e tradiţie, e istorie, e un stil de viaţă brazilian. E un sport care lucrează cu tot corpul şi este nevoie de o cât mai mare flexibilitate. Antrenamentele se desfăşoară pe muzică şi transmit o energie pozitivă. Eu toată viaţa am lucrat cu sport, am făcut educaţie fizică în Brazilia şi am lucrat cu un instructor de capoeira la o şcoală particulară, cu copii şi cu adulţi. Am venit la Cluj în urmă cu doi ani şi jumătate şi am deschis grupul «Vadiação Capoeira» Cluj, unde sunt înscrişi peste 30 de elevi. Românii sunt foarte talentaţi la capoeira", a spus "professor Banto".

Născut în urmă cu 29 de ani în oraşul Salvador de Bahia, situat pe coasta oceanului Atlantic, la 1.700 de kilometri de Rio de Janeiro, Cleraldo Santos a ajuns la Cluj pentru că şi-a urmat soţia, Andreea.

A cunoscut-o în Brazilia, la un carnaval, s-a îndrăgostit pe loc, şi s-a mutat în România, la Cluj. S-au căsătorit şi au împreună o fetiţă de doi ani, Sofia.

Pentru Banto, Clujul e cel mai frumos oraş din România, dar ţara i se pare "puţin complicată".

"Am venit în Cluj pentru că mi-am cunoscut soţia în Brazilia, la un carnaval, soţia mea e româncă, şi am venit la Cluj în urmă cu doi ani şi jumătate. Iubesc foarte mult Clujul, e un oraş liniştit, iubesc clujenii, pentru că sunt foarte amabili şi ospitalieri. Am foarte mulţi prieteni români. Îmi place şi România, e o ţară frumoasă, dar un pic complicată. Complicată din cauza birocraţiei şi a faptului că nu este o ţară bine organizată din cauza Guvernului. În Brazilia e ceva mai bine, pentru că este o ţară mai bogată şi acolo avem mai multe oportunităţi pentru a lucra", a afirmat Banto.

Profesorul de capoeira are rezidenţă în România şi spune că nu-şi doreşte cetăţenia română, pentru că procesul e unul complicat, care durează vreo zece ani.

Ce-i mai place în Cluj este mâncarea, în special sarmalele făcute de soacra sa, Maria.

O dată pe an merge în Brazilia, în vizită la rudele sale şi la "familia mare", compusă din părinţi, cinci surori şi un frate mai mare. Anul viitor plănuieşte să îşi ducă şi cursanţii în Brazilia, să vadă locul unde s-a născut capoeira.

"Românii sunt foarte talentaţi la capoeira, fac antrenament cu unii de peste doi ani, cu alţii din primăvara acestui an, dar progresele se văd", a spus Banto, care este deţinătorul "corzii" de culoare maro, echivalentul primului grad de profesor de capoeira.

El a explicat că, în capoeria, practicanţii au "coarda", care îi diferenţiază ca rang şi care se obţine după aşa-numitul "botez" sau "batizado", în portugheză.

"La botez fiecare nou elev primeşte şi un nume nou, un nume de războinic, care caracterizează fiecare persoană. Prima coardă e verde deschis şi ultima, de maestru, e albă. Eu am coarda maro, primul grad de profesor. Şi astfel pot să predau capoeira şi să am grupul meu de elevi", a exxplicat brazilianul.

Cleraldo Santos şi-a luat acum 15 ani numele de războinic "Banto", care vine din Angola, din tribul Banto şi care îi place foarte mult. Şi fiica sa, deşi are doar doi ani, este practicantă de capoeira şi a primit numele sportiv de "Pipoca", în portugheză, adică "popcorn", "pentru că sare întruna, nu se opreşte".

Profesorul Banto a afirmat că, în lume, capoeira nu înseamnă numai artă marţială, la fel ca cele chinezeşti sau japoneze, ci mult mai mult.

"Capoeira a fost creată în Brazilia de sclavii din Africa, cel mai probabil la începutul secolului al XVI-lea. De la o anumită coardă în sus, un elev al unei şcoli de capoeira trebuie să ştie istoria capoeirei, să cânte la un instrument muzical şi să vorbească portugheza. Examenul nu se dă numai din lovituri, ci şi din cântece tradiţionale din Brazilia", a menţionat brazilianul.

Capoeira este viaţa lui Banto şi, dacă ar fi rămas în Brazilia, tot profesor de capoeira ar fi fost, printre alte sute de mii. Se bucură, însă, că în Cluj e singurul.

(Material realizat de corespondentul MEDIAFAX Vasile Măgrădean, corespondenti@mediafax.ro)