Decizie definitivă în dosarul Sabyc - primul caz de trafic de ovule umane din România

În februarie 2010, procurorii DIICOT i-au trimis în judecată pe Harry Mironescu, şeful clinicii Sabyc, fiul acestuia, Yair Miron, secretara clinicii Cecilia Borza, medicii israelieni Natan Lewit şi Genia Ziskind, precum şi pe fostul director executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant (ANT) Victor Zota şi pe soţia acestuia, Rosana Maria Cristina Turcu, coordonatorul centrului Bucureşti al ANT, în dosarul de trafic de ovule umane.

Pe 14 ianuarie 2012, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe Harry Mironescu, medicii Natan Lewit şi Genia Ziskind, Cecilia Borza şi Yair Miron la cinci ani de închisoare cu executare, iar pe Victor Zota, la trei luni de închisoare cu suspendare. De asemenea, instanţa a condamnat-o pe Rosana Maria Cristina Turcu la şase luni de închisoare cu suspendare. Decizia tribunalului a fost atacată la Curtea de Apel Bucureşti (CAB), atât de DIICOT, cât şi de inculpaţi.

Pe 30 mai 2013 CAB a redus la trei ani de închisoare cu excutare pedepsele primite de Harry Mironescu, Natan Lewit, Genia Ziskind, Cecilia Borza şi Yair Miron, în timp ce Victor Zota şi Rosana Turcu au rămas cu pedeapsele de trei luni de închisoare cu suspendare, şi, respectiv, şase luni de închisoare cu suspendare, decizia nefiind definitivă.

În 14 ianuarie, ICCJ a început judecarea recursului în dosarul Sabyc. După doar patru termene, magistraţii instanţei supreme şi-au format o opinie în acest caz, motiv pentru care, în 16 septembrie, au decis să rămână în pronunţare.

După ce au amânat de trei ori pronunţarea, magistraţii ICCJ i-au condamnat definitiv, marţi, pe Harry Mironescu, medicii Natan Lewit şi Genia Ziskind, Cecilia Borza şi Yair Miron la trei ani de închisoare cu executare, iar Victor Zota şi Rosana Turcu au primit pedepse de trei şi respectiv şase luni de închisoare cu suspendare.

Ancheta în acest caz a fost făcută publică în iulie 2009, odată cu percheziţiile procurorilor DIICOT la clinica privată Sabyc din Capitală, care fusese acreditată pentru activitatea de fertilizare in vitro cu o săptămână înainte, de către Agenţia Naţională de Trasplant, condusă la acea vreme de Victor Zota. Clinica funcţiona din 1999, neavând nevoie de acreditare până în 2006, moment din care a funcţionat ilegal până la obţinerea acreditării.

Activitatea clinicii, anchetată de DIICOT, consta în racolarea de cupluri din străinătate care nu puteau avea copii şi aducerea lor în România pentru fertilizare in vitro cu ovule donate de mai multe persoane, racolate în acest sens, care primeau în schimb diverse sume de bani.

În urma percheziţiilor, au fost reţinuţi şi ulterior arestaţi medicul specialist ginecolog şi şef al clinicii Sabyc, Harry Mironescu, fiul acestuia Yair Miron, ambii cetăţeni israelieni, şi secretara Cecilia Borza, acuzaţi de constituire a unui grup infracţional organizat şi de organizarea traficului de celule de origine umană în scopul obţinerii unui folos material. Medicii israelieni Nathan Levitt şi Genya Ziskind, angajaţi ai clinicii, au primit o interdicţie de a părăsi România, pe parcursul desfăşurării investigaţiilor.

Potrivit DIICOT, Harry Mironescu, în calitate de medic specialist ginecolog şi conducător "de facto" al clinicii Sabyc din Capitală, "a pus bazele unei activităţi infracţionale în scopul obţinerii de sume consistente de bani, prin încălcarea prevederilor legale care reglementează procedura prelevării şi transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic". În realizarea activităţii infracţionale, Harry a beneficiat de sprijinul nemijlocit al fiului său, Yair Miron, în calitate de asociat unic al clinicii private, precum şi de conexiunile pe care le avea cu medici din Israel, specialişti în aplicarea tehnicilor de reproducere asistată, Nathan Levitt şi Genya Ziskind, precum şi cu alte persoane.

Levitt şi Ziskind practicau activitatea medicală în România fără permis de muncă, fără autorizaţie sanitară şi fără acordul Colegiului Medicilor, mai spuneau procurorii DIICOT.

Despre Cecilia Borzea, procurorii DIICOT arătau că aceasta îndeplinea formalităţile privind cazarea medicilor şi beneficiarilor tehnicilor de fertilizare in vitro şi racola, direct sau prin persoane interpuse, tinere dispuse să fie supuse tratamentului de stimulare ovariană şi prelevare de ovocite.

Potrivit declaraţiilor unor martori, ovulele erau prelevate de la femei sărace, fără educaţie, care primeau 700 - 1.000 lei la fiecare prelevare. Femeile israeliene care au apelat la serviciile lui Harry Mironescu au declarat procurorilor că au venit în România pentru că această procedura era ilegală în Israel şi că îi dădeau medicului 3.500 de euro pentru o intervenţie.

Harry Mironescu mai fusese cercetat pentru fapte similare în 2005, dar atunci a fost scos de sub învinuire din cauza legislaţiei.

Materialul genetic de la clinica Sabyc a fost transportat, la câteva zile după percheziţii, la Institutul Naţional de Medicină Legală din Capitală (INML), pentru a fi păstrat pe durata anchetei în acest caz. În 23 februarie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a obligat autorităţile române să nu distrugă 16 embrioni ridicaţi de la clinica Sabyc şi lăsaţi de procurori la INML, după ce o femeie a dat statul în judecată pentru că nu îşi putea recupera materialul genetic.

La începutul lunii august 2009, directorul executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant Victor Zota a fost demis, întrucât a acreditat clinica Sabyc în absenţa unui ordin de ministru. Ulterior, Victor Zota şi Rosana Turcu au fost trimişi în judecată de procurorii DIICOT.

Interdicţia de a părăsi ţara dispusă faţă de medicii israelieni Nathan Levitt şi Genya Ziskind a fost întâmpinată cu un protest la Ambasada României din Israel, în 18 august 2009, iar în octombrie 2009, experţi medicali israelieni au alcătuit un comitet în scopul de a face lobby pentru revenirea în Israel a celor doi medici, care au putut pleca în cele din umă din România.

În timpul anchetei, în septembrie 2009, ministrul Sănătăţii de atunci, Ion Bazac, a emis Ordinul 1.156/29.09.2009, ce abroga un articol din Legea transplantului, intezicând spitalelor de stat şi clinicilor private să facă fertilizarea in vitro şi inseminare artificială contra cost. Ministrul preciza că ordinul nu plasează în ilegalitate procedura de fertilizare in vitro, ci se referă strict la prelevarea de celule şi ţesuturi umane contra cost, şi că donarea de ovule în scopul obţinerii de profit material este interzisă în toate statele UE.

Ministerul Sănătăţii explica, în octombrie 2009, că unităţile sanitare pot efectua proceduri de inseminare artificială şi fertilizare in vitro, dar prelevarea de celule trebuie obligatoriu precedată de semnarea de către donatoare a unui formular din care să reiasă că acceptă procedura fără să obţină profit personal. În schimb, procedura de implantare a ovulelor fecundate în uter se poate tarifa.

La aproape patru ani după intrarea în atenţia anchetatorilor a primului caz de trafic de ovule umane, în februarie 2013, poliţiştii şi procurorii DIICOT făceau percheziţii la o altă clinică privată din Capitală, Med New Life, într-un caz similar, fiind suspectaţi 11 reprezentanţi ai clinicii şi cetăţeni israelieni specialişti în domeniul reproducerii asistate. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că membrii grupării racolau tinere cu vârste cuprinse între 18 şi 30 ani, de regulă studente din provincie, cu situaţii materiale precare, pe care le determinau să doneze ovocite umane contra unor sume cuprinse între 600 şi 800 de euro, celule ce ulterior au fost vândute pentru sume între 3.000 şi 4.000 de euro, unor cupluri care apelau la serviciile de fertilizare in vitro oferite de această clinică.

În august 2013, şase persoane, între care şi cetăţeni israelieni, au fost trimise în judecată, pentru trafic de celule umane, de către procurorii DIICOT, în dosarul clinicii private Med New Life.

Un alt caz de trafic de ovule a fost descoperit de anchetatori în 2014, de această dată în Timişoara. În 29 mai, procurori DIICOT şi poliţiştii au făcut percheziţii la spitalul privat Athena din Timişoara, managerul spitalului, şefa de laborator, ambii cetăţeni greci, şi un medic specialist în fertilizare in vitro fiind suspectaţi de trafic de ovule. Cei trei ar fi plătit unor studente câte 300 de euro pentru prelevare de ovule de la acestea, pentru cupluri din străinătate care nu puteau avea copii. Aceste cupluri, la rândul lor, plăteau pentru fertilizarea in vitro câte 4.000 de euro.

Managerul spitalului, Konstantinos Giatras, şi şefa de laborator, Pappa Cherachlea, au fost atunci reţinuţi, fiind acuzaţi de trafic ilegal de celule umane şi constituire de grup infracţional organizat. Managerul a fost arestat la domiciliu, în timp ce femeia a fost pusă sub control judiciar.