Doi elevi din Timişoara, admişi la cele mai bune universităţi din lume. "Mi-am dorit mereu să plec în străinătate, pentru că există posibilităţi de dezvoltare mult mai multe"

Raluca Vlad şi Radu Suciu, de la Liceul Teoretic “Grigore Moisil”, se numără printre puţinii elevi din Timişoara care au fost admişi la universităţi de top din străinătate. Raluca va studia la Harvard, în SUA, deşi a primit oferte de la încă cinci universităţi din Marea Britanie, iar Radu – la Cambridge, universitate pe care a ales-o din şapte astfel de instituţii de prestigiu din vestul Europei la care şi-a depus dosarul de candidatură şi a fost admis.

Raluca Vlad are 17 ani, este înscrisă în clasa a XII-a la specializarea Matematică – Informatică, intensiv Informatică, şi a terminat fiecare an de studiu cu media 10 pe linie. Eleva din Timişoara spune că şi-a dorit mereu să plece în străinătate la studiu, în ideea că ar avea mai multe posibilităţi de dezvoltare. Astfel, în primii ani de liceu a început să se documenteze serios despre ce presupune acest lucru, iar anul trecut a aplicat la unele dintre cele mai bune universităţi din lume, la Informatică. În luna ianuarie a acestui an, Raluca a aflat că a fost admisă la patru dintre cele cinci universităţi din Marea Britanie la care şi-a depus dosarul, plus la Harvard, în SUA, cea mai prestigioasă instituţie de învăţământ superior din lume. Iar adolescenta din Timişoara a ales Harvard.

“Mi-am dorit mereu să plec în străinătate, pentru că există posibilităţi de dezvoltare mult mai multe. Am aplicat la cinci universităţi din Marea Britanie şi la Harvard. Pentru SUA a trebuit să dau nişte teste, echivalente BAC-ului american, în clasa a XI-a. La Harvard am completat mai multe date pe o platformă online, aveau nevoie să ştie rezultatele mele şcolare, ce activităţi extraşcolare am făcut, ce eseuri am scris. De asemenea, am dat şi un interviu pe Skype, cu un absolvent de la Harvard, care a încercat să mă cunoască. Totodată, am susţinut şi un test de limbă. Pentru Marea Britanie am început doar în toamna anului trecut să mă pregătesc, să întocmesc scrisoarea de intenţie, să strâng scrisori de recomandare de la profesori”, ne-a explicat Raluca Vlad.

În ceea ce priveşte costurile, eleva din Timişoara a explicat faptul că un an de studiu la Universitatea Harvard costă 78.000 de dolari, însă Raluca va primi o bursă care acoperă 90% din costuri. În aceşti bani intră şi cheltuielile cu hrana şi cazarea în cămin.

“La Harvard, toată lumea stă în cămin. Într-un an sunt 1.600 de studenţi, dintre care 300 – 400 nu sunt americani, sunt tineri admişi din toată lumea. O să încerc să-mi găsesc de lucru în timpul facultăţii, viza de student îmi permite să lucrez doar în cadrul universităţii, aş putea oferi meditaţii. Eu îmi doresc să profesez în domeniul Informatică la finalizarea studiilor”, a explicat Raluca Vlad.

Tânăra din Timişoara spune, cu sinceritate, că nu ar vrea să se întoarcă în România după ce va termina facultatea.

“În acest moment, nu vreau să mă întorc acasă după ce termin facultatea, în SUA sunt oportunităţile mai mari. Ca să am un job bun în România mi se pare o pierdere de timp să merg până în SUA să studiez şi să mă întorc în ţară”, a declarat Raluca Vlad.

La fel ca Raluca, Radu Suciu este înscris în clasa a XII-a la Liceul Teoretic “Grigore Moisil” din Timişoara, specializarea Matematică – Informatică, intensiv Informatică, iar clasa a XI-a a terminat-o cu media 9,50. Tânărul a fost admis la Cambridge, plus la alte patru universităţi din Marea Britanie şi două din Olanda. Iar Radu a ales Cambridge, unde vrea să studieze Dreptul şi visează să devină un avocat de succes.

Elevul din Timişoara a început să se documenteze despre cerinţele universităţilor din străinătate în urmă cu aproximativ doi ani. Vara trecută a şi dat mai multe examene de Drept, dar şi un test de limba engleză pentru a putea aplica în afara ţării. A completat dosarul de înscriere pe platformele online ale universităţilor, iar interviul la Cambridge l-a susţinut în cadrul instituţiei, în Marea Britanie.

“Aveam emoţii pentru Cambridge, mai ales în timpul interviului, pe care l-am avut în universitate. Patru probe am avut, dintre care una scrisă, susţinute cu profesori de acolo. Fiecare probă avea un set de cerinţe specifice, fiecare profesor voia să afle alte lucruri de la mine. Prima ofertă am primit-o de la UCL (n.r. University College London), iar asta m-a liniştit puţin, pentru că eram sigur că aveam o ofertă la o universitate super ok. M-am bucurat foarte tare când am aflat că am intrat la Cambridge. Ştiam că la interviu m-am descurcat cât de bine am putut, nu ştiam dacă e de ajuns pentru ce caută ei şi aveam emoţii, dar într-un fel eram sigur că măcar am făcut tot ce am putut”, a povestit Radu Suciu.

Elevul din Timişoara va studia Dreptul timp de trei ani la Cambridge, apoi vrea să facă şi masterul tot în Marea Britanie. Momentan, nu are planuri de a se întoarce în România după ce va finaliza studiile.

“Nu ştiu sigur dacă rămân în Marea Britanie, dar momentan nu am planuri să mă întorc acasă. Plus că mi-ar fi destul de greu să mă întorc, având în vedere că aş termina dreptul britanic, plus că acolo nu ai multe dintre piedicile pe care le ai în România în a face ceva la nivel înalt, dacă îţi doreşti şi poţi. În sensul că în unele cazuri, în România, nu contează doar cât ştii, ci intervin şi alţi factori în deciziile altora. Nici acolo nu umblă câinii cu covrigi în coadă, dar e o diferenţă”, a explicat Radu Suciu.

Taxa de şcolarizare la Cambridge este de 9.250 de lire, însă elevul timişorean spune că va primi un împrumut de la Guvernul britanic care va acoperi aceste costuri, urmând ca banii să-i returneze atunci când se va angaja.

Radu Suciu a explicat că a reuşit performanţa de a fi admis la şapte universităţi de prestigiu din Europa pentru că a avut ambiţia de a învăţa.

“Mi se pare că aceste rezultate depind foarte mult de fiecare, dacă faci ce-ţi place şi ce te pasionează şi dacă eşti dispus să munceşti foarte tare pentru asta. După ce ai atins un nivel de performanţă, devine o inerţie, devine un obicei să lucrezi, nici măcar nu mai simţi ca o muncă neapărat. Normal, din când în când mai ai nevoie şi de o perioadă de pauză şi de refacere, dar dacă faci ce-ţi place, o să simţi nevoia la un moment dat să te apuci iar, chiar dacă ai zis că iei pauza. Noi mai avem şi timp liber, nu învăţăm toată ziua. Avem timp de ieşit cu prietenii. Normal, uneori a trebuit să sacrificăm din distracţie. Ziua are 24 de ore, sunt multe ore care pot fi folosite într-un mod util”, a afirmat Radu Suciu.