„Duşi cu pluta”: Într-o localitate din Sibiu este singura plută funcţională din judeţ

La aproximativ 1 kilometru de centrul comunei Cârţa, pe malul Oltului, se află o construcţie metalică de aproximativ 12 metri lungime şi 6 metri lăţime. Ea este legată cu lanţuri metalice de un cablu gros din oţel, care traversează cursul apei, de la un mal, la celălalt, pe o distanţă de aproximativ 50 de metri.

Este singura „corabie” aflată în funcţiune pe un râu din judeţul Sibiu şi este utilizată atât de sătenii care traversează râul spre malul drept, unde au terenuri agricole şi fâneţe, cât şi de către turiştii veniţi prin Programul Anii Drumeţiei, pentru turele de observare a faunei şi florei de pe bazinul Oltului.

„În anul 2000, după o perioadă ploioasă, apele Oltului au crescut foarte mult, iar cablul de care era legată corabia s-a rupt. Structura plutei a fost grav afectată, astfel încât am înlocuit-o cu alta, care funcţiona în zona satului Colun”, spune Daniel Cânduleţiu, primarul comunei Cârţa.

„Noua” plută, construită în anul 1980 la Întreprinderea „Mecanica” Mârşa, a avut nevoie de reparaţii, iar comunitatea s-a mobilizat şi a strâns banii necesari materialelor, majoritatea fondurilor provenind de la cârţenii stabiliţi peste graniţe. Astfel, a fost cumpărată tabla, iar primăria a achitat manopera.

Până în anul 1974, cârţenii au folosit o „corabie” din lemn, iar după acest an a fost realizată una mai trainică, din fier. „Era mai lată, putea transporta două tractoare cu remorci, puse una lângă cealaltă. Aici, pe malul drept al Oltului, saşii aveau în special culturi de viţă de vie, iar corabia îi scutea de un ocol de aproape 10 kilometri, pentru că râul putea fi traversat doar prin comuna vecină, Arpaşu de Jos. Acea corabie a funcţionat până în anul 2000, iar rămăşiţele ei se află acum la 100 de metri în aval faţă de actuala corabie, pe malul drept”, mai spune Daniel Cânduleţiu.

„Corabia” este propulsată doar de forţa şi priceperea celor care o utilizează: „Apuci zdravăn acest cablu de oţel, care a fost folosit cândva la telecabina de la Bâlea, şi tragi”, spune primarul.

Puntea avansează uşor pe suprafaţa liniştită a apei, râul fiind aidoma unui lac adânc de 4,5 metri, întrucât segmentul din dreptul comunei este cuprins între barajele de la Colun şi Arpaşu de Jos.

Pentru perioadele când apele Oltului scădeau, cablul de oţel putea fi coborât prin acţionarea unor scripeţi fixaţi la capete. Astfel, cei care utilizau pluta ajungeau la cablu.

Despre momentul în care sătenii au început să utilizeze acest mijloc de traversare a Oltului nu există date certe, însă în muzeul Abaţiei Cisterciene se află un document scris în 1852, întitulat „Mireasa la Olt”.

„Este un cântec trist, despre o mireasă care îşi plânge mirele înecat în apele râului. La un moment dat se vorbeşte despre corabia de la Olt, care s-a scufundat, iar în apă a ajuns o femeie cu copilul său. În ajutor, le-a sărit tânărul mire, plâns acum de mireasa sa”, spune Michael Reger, preotul evanghelic din Cârţa.

„Cum să nu-mi plâng flăcăul drag,
Acolo jos stau toate bucuriile mele,
Acolo jos, în Oltul galben,
Acolo doarme mirele meu, palid şi rece”

Aceste versuri, care surprind scufundarea corabiei şi moartea tânărului salvator, au fost scrise de poetul sas Viktor Kästner, născut la 1826, în Cârţa, unul dintre cei 6 copii ai pastorului evanghelic.

Deşi a murit la doar 30 de ani, Kästner a publicat o serie de poezii scrise atât în dialectul săsesc, cât şi în limba literară germană, unele dintre acestea ajungând să fie preluate în cântece săseşti.

De asemenea, au existat cărţi poştale şi fotografii vechi în care „corabia” din lemn ajută sătenii să-şi transporte fânul şi recoltele spre sat.

Cine ajunge să viziteze abaţia cisterciană de la Cârţa, acolo unde slujeşte părintele Michael Reger, fost handbalist de performanţă cu o frumoasă poveste de viaţă, şi unde bate mândrul clopot cumpărat după Primul Război Mondial din ambiţia şi truda femeilor evanghelice, nu rataţi traversarea Oltului cu „corabia” de fier, alăturându-vă astfel celor care, cu folos, aleg să fie duşi, la propriu, cu pluta.

La Cârţa, minunata aşezare în care crestele Făgăraşului se oglindesc în apele Oltului, este încă o dovadă că judeţul Sibiu are oameni şi locuri de poveste.