Video Fără tradiţii, slujbe şi mese în familie. Ce spun românii despre cel mai neobişnuit Paşte din istorie!

În plină controversă cu privire la slujba de Înviere, la împărţirea Paştilor şi a Sfintei Lumini, pe români nu i-a mai întrebat nimeni cum se simt. I-am întrebat noi.

Oamenii aşteaptă Paştele cu strângere de inimă. Cei mai mulţi declară că înţeleg şi că vor respecta recomandările autorităţilor, dar asta nu înseamnă că sărbătorile nu sunt mai puţin triste. Departe de cei dragi, lipsiţi de mângâierea pe care le-o aducea comuniunea cu Dumnezeu, preoţii şi ceilalţi participanţi la liturghie, oamenii aşteaptă lumina Învierii conectaţi la wi-fi. Doar prin internet vor putea fi aproape de părinţi, bunici, de prieteni sau de preoţi.

Tradiţiile pline de viaţă şi de culoare ale sărbătorii au fost puse în carantină. Oamenii nu îşi pot duce la biserică, pentru a fi sfinţite, coşurile cu pască, ouă şi cozonaci. Tinerii şi bătrânii din sate nu se mai adună pentru obiceiurile păstrate de generaţii: aruncarea buzduganului în Ţara Bârsei, udatul fetelor cu apă neîncepută de izvor, în Harghita, vizitarea mormintelor şi împărţirea de ouă, pască şi cozonaci, în Bucovina.

În Săptămâna Patimilor, preoţii au ţinut zilnic slujbe în biserici goale.

"Tot ceea ce se întâmplă în Sfânta Liturghie este un dialog. În această perioadă, consider că a fost un monolog. Sau poate o mai mare apropiere a noastră, a părţii sacerdotale, de Dumnezeu." spune preotul Ionuţ Strechioiu din satul Vâlcelele, comuna Colceag, judeţul Prahova.

Este şi opinia preotului doctor Cristian Galeriu, de la parohia Sfântul Silvestru din Bucureşti: "Slujirea fără credincioşi în biserică îţi dă un sentiment de tristeţe, însă noi reuşim întotdeauna să comunicăm cu credincioşii noştri, la nivelul rugăciunii. Credincioşii, şi atunci când vin la biserică, vin şi ne aduc un pomelnic şi noi pomenim numele lor la altar. Noi avem aceste pomelnice şi le pomenim. Şi, aşa cum există un botez al dorinţei, adică botezul celor care nu au mai ajuns să se boteze şi au trecut în viaţa veşnică dorind să se boteze şi botezul lor este considerat valabil, tot aşa cred că în această perioadă există o participare prin dorinţă la Sfânta Liturghie."

Preotul Mihai Negrea, din Parepa-Ruşani, judeţul Prahova, a trecut în Joia Mare pe la bătrânii satului, pentru a le aduce o mângâiere şi pentru a-i instrui cu privire la împărţirea Paştilor şi a luminii de Înviere. Oamenii suferă că nu pot merge la slujbe şi nu se pot împărtăşi. Preotul însuşi încearcă sentimente pe care nu le poate descrie în cuvinte. "Să fii în faţa bisericii goale, fără oameni, şi să spui: "Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!" Cine să se mai apropie, dacă nu este nimeni?"

Dezbrăcată de toate podoabele care o înfrumuseţau de obicei, sărbătoarea Sfintelor Paşti li se prezintă anul acesta oamenilor redusă la esenţă. Jerfă şi Înviere. Sacrificiu şi speranţă. Acestea sunt valorile cu care toţi românii rezonează în această perioadă de încercare.