GALERIE FOTO Ineleţ, cătunul din Munţii Cernei, unde se ajunge cu scara: Nu există medic, iar preotul vine la două săptămâni

Ineleţ este unul dintre cele mai izolate cătune din România, nu doar din vestul ţării. Satul se află în Munţii Cernei şi alături de alte 39 de cătune, majoritatea părăsite, aparţin de comuna Cornereva. Cea mai scurtă legătură dintre Ineleţ şi civilizaţie sunt patru scări din lemn, cu o lungime totală de aproape 100 de metri, prinse pe un perete vertical din calcar.

Scările se află la o distanţă de aproximativ 20 de kilometri de Băile Herculane, din judeţul Caraş-Severin. La ele se poate ajunge de pe drumul naţional care leagă Băile Herculane de Baia de Aramă.

La un moment dat, lângă o staţie de autobuz din lemn, pe partea stângă, se face o cărare care duce spre scări, turiştii fiind nevoiţi să traverseze o punte din lemn peste râul Cerna şi să urce un deal până la ele. După ce scările sunt urcate, urmează o cărare prin pădure, iar la Ineleţ se ajunge în aproximativ două ore de mers pe jos.

Pe tot traseul, sătenii din cătunele izolate din Munţii Cernei au montat indicatoare cu conţinut religios. Astfel, de stânci sau pe trunchiurile copacilor au prins cruci sau tăbliţe din lemn pe care au scris “Tatăl Nostru” sau alte rugăciuni.

“Dumnezeu să-ţi uşureze drumul, călătorule cu suflet bun, să-ţi aline supărarea şi să-ţi aducă numai fericire. Şi tu eşti fiul lui Dumnezeu, el este cu tine în fiecare clipă”, este inscripţionat pe unul dintre indicatoare.

Primul semn că turiştii au ajuns la Ineleţ este biserica din sat, construită pe un deal, în anul 1973, de săteni. Aici, preotul ajunge o dată la două, poate chiar trei săptămâni pentru a săvârşi slujba.

“Credinţa în Dumnezeu, dragostea pentru sfinţii care le păzesc familiile, speranţa că în viitor copiii lor vor rămâne pe aceste meleaguri şi respectul pentru cei care au plecat dintre ei, i-au determinat pe locuitorii din cătunele Ineleţ, Ţaţu şi Scărişoara să construiască o biserică. Biserica este o construcţie modestă, aşa cum este şi traiul acestor oameni, de mici dimensiuni, asemănătoare mai mult unui schit”, scrie pe un panou informativ montat la câţiva metri de lăcaşul de cult.

În stânga, la o distanţă de câteva sute de metri, se află şcoala primară din Ineleţ, cu geamuri termopane, antenă de televiziune şi cameră de supraveghere video montată pe clădire. Pe o tăbliţă prinsă pe peretele exterior, localnicii le amintesc turiştilor că Ineleţ este “un cătun uitat de vreme, nu şi de oameni”.

Aici învaţă patru elevi, doi de clasa a III-a şi doi de-a IV-a. Fiecare are calculatorul lui la şcoală.

Micuţii sunt ajutaţi să desluşească tainele scrisului şi ale cititului de o învăţătoare care stă de luni până vineri în cătunul izolat din Munţii Cernei.

Până acum doi ani, elevii îşi făceau lecţiile la lumina lumânării. Asta pentru că la Ineleţ nu este curent electric. Însă, în cadrul unui proiect desfăşurat de o asociaţie, şcoala a fost dotată cu panouri fotovoltaice, iar sala de clasă cu patru calculatoare. De altfel, astfel de panouri fotovoltaice au fost montate şi pe casele unor săteni din Ineleţ, dar şi în cimitirul din curtea bisericii, care să asigure necesarul de curent electric şi de lumină.

În Ineleţ sunt aproximativ 100 de case răsfirate, fiecare pe câte o colină. Cea mai apropiată de biserică este locuinţa lui tanti Icoana. Femeia are 79 de ani şi ne povesteşte că, în prezent, doar 33 de case mai sunt locuite. Restul localnicilor au plecat la oraş, în căutarea unei vieţi mai bune.

„Eu nu prea cobor din sat, doar nepotul sau nora merg o dată la două sau trei săptămâni la Băile Herculane, mai cumpără una-alta. În rest, mâncam ce ne dă Dumnezeu. Avem porci, găini, punem în pământ legume, cartofi. Eu nu ştiu cum e lumea asta. Ăştia din sat fug de aici şi alţii de la oraş vin şi cumpără case la Ineleţ”, povesteşte tanti Icoana.

Femeia spune că poştaşul nu ajunge niciodată la Ineleţ, iar în comuna Cornereva nu există medic de familie. Atunci când un localnic se îmbolnăveşte, este coborât “cum se poate” din sat pentru a fi dus la spital.

Spre cătunele din Munţii Cernei nu a fost realizat nici măcar un drum forestier de acces, astfel că niciun localnic nu are maşină, pentru că nu are ce să facă cu ea.

La Ineleţ se poate ajunge şi fără ca sătenii să urce scările din lemn, pe o altă cărare care trece prin pădure, aflată la aproximativ 16 kilometri de Băile Herculane, doar că traseul este mult mai lung, aproape dublu.

Pe această cărare urcă şi nea’ Lazăr, în vârstă de 64 de ani, care locuieşte într-una din cele trei case din Cracu Mare, un cătun care aparţine tot de comuna Cornereva, aflat în Munţii Cernei. Bărbatul are doi desagi în spate şi opinci în picioare realizate de un bătrân din alt cătun.

„Mai bine mă las spânzurat, decât să mă mut la oraş. Mănânc carne de la mielul meu sau de la găina pe care o cresc în curte, fructe şi legume din grădinile mele. Sunt naturale toate. N-aş pleca pentru nimic în lume din sat”, ne spune nea’ Lazăr.