INTERVIU: Bejinaru: Justiţia este singura care poate să îndrepte echilibrele, atunci când ele cad

Rep.: Consiliul Superior al Magistraturii s-a gândit - poate că da - de ce este acest exces de a apela la justiţie; raportat la celelalte ţări europene pare că românul este procesoman ?

F.B.: Să ştiţi că mi-am pus această problemă chiar la o întâlnire cu experţi ai Uniunii Europene. La un moment dat, s-a pus această problemă consemnându-se în continuare că problema resurselor umane este una care încă nu este rezolvată aşa cum trebuie în România, în sistemul judiciar din România.

Şi cineva a spus: Bun, dar la numărul vostru de judecători, procurori, raportat la numărul populaţiei nu există o disproporţie vădită faţă de raportul între numărul de magistraţi într-o altă ţară membră a Uniunii Europene şi populaţia din acea ţară. Şi atunci le-am explicat că, dacă într-adevăr aşa stau lucrurile şi este reală această constatare, că mai sunt state în care la ora actuală, la o populaţie relativ comparabilă cu a noastră, numărul de magistraţi este comparabil cu al nostru, cel puţin pe aceste scheme despre care vorbeam mai devreme.

Însă elementul hotărâtor nu este numărul cetăţenilor acestei ţări, ci numărul dosarelor, volumul de activitate cu care se confruntă instanţele, în condiţiile în care adresabilitatea către instanţă este la un nivel incomparabil cu cele din ţările despre care sau cu privire la care se făcuse această comparaţie.

Deci, într-adevăr avem un volum extraordinar de mare de dosare. De ce se adresează cetăţenii instanţelor într-un număr atât de mare ? Cred că este şi ceva specific, dar nu cred că aceasta este cauza determinantă.

Cred că esenţial sau important, e o părere personală, este şi calitatea legilor. Pentru că o lege neclară, o lege incoerentă, o lege care are lacune, atâta timp cât există segmente ale vieţii sociale nereglementate, dar nereglementate, nu reglementate prost, desigur că oamenii nu vor găsi căi să se înţeleagă. Pentru că se întâmplă şi în sistem, nu, eu interpretez legea aşa, deci vecinul meu sau eu ştiu cu care la un moment dat intru în raport de orice natură ar fi el, raport economic, social, raport familial, raport din toate domeniile vieţii sociale, deci atâta timp cât avem viziuni diferite asupra textului de lege, care ar tebui să asigure acest echilibru al raporturilor, e firesc ca oamenii să se ducă spre instanţă. Hai să vedem ce spune judecătorul, dacă noi nu putem să cădem de acord asupra rezolvării.

Rep.: Pe de o parte nu au încredere în justiţie, dar se adresează justiţiei...

F.B..: Da, pentru că în societate justiţia este totuşi singura care poate să spună modul în care poate fi rezolvat un dezechilibru. Este singura care poate să îndrepte echilibrele atunci când ele cad. Este singura. Nu există o altă instituţie. A, ba da. Ar putea exista sau există şi ar putea să menţină sau să aibă grijă ca aceste echilibre să fie menţinute, de anumite segmente, organe ale administraţiei sau alte instituţii ale statului, însă, aşa cum vă spuneam, dacă legea nu este foarte clară, legea nu este bună, nici acele instituţii nu interpretează întotdeauna cum ar trebui. Cetăţeanul nu-şi găseşte sau nu e mulţumit de rezolvarea pe care acea instituţie a statului o dă şi atunci ultima instanţă la care se poate adresa este sistemul judiciar, este instanţa de judecată. Este o explicaţie.

Pentru că aşa cum vă spuneam, constatăm uneori că sunt segmente ale vieţii sociale în România care nu au reglementare şi atunci trebuie să faci trimitere sau te duci la un alt text, care să poată avea aplicabilitate la situaţia respectivă, care în mod concret sau în mod direct nu are rezolvarea în lege. Şi atunci, cine poate să facă acest lucru până la urmă decât sistemul judiciar?

Rep.: Revenind la legi, s-au promulgat şi Codurile de procedură mult aşteptate, vor intra în vigoare foarte curând.

F.B.: Pe mine mă bucură faptul că aceste Coduri de procedură au fost adoptate, am fost sesizaţi acum două zile cu aviz pentru legea de aplicare a Codului penal. Solicitarea a venit miercuri, noi aveam şedinţă joi, trebuia să o tranşăm într-un termen scurt, însă a fost imposibil să treacă şi în Comisia juridică, pentru că miercuri după-amiază comisia îşi încetase deja activitatea şi l-am amânat pentru joia viitoare, pentru că ne dorim foarte mult să aprofundăm această lege, întrucât va avea o importanţă deosebită calitatea acestei legi în aplicarea în viitor a Codului penal.

În ce măsură, eu am convingerea că ele vor contribui la simplificarea şi scurtarea procedurilor. Nu ştiu dacă este cadru legislativ cel mai bun pe care cred că întreg sistemul şi l-ar fi dorit, însă este un pas, este un progres faţă de ceea ce există acum.

Însă, pentru reuşita lui nu este de ajuns cadrul legislativ, trebuie create condiţile pentru punerea în aplicare a acestor Coduri şi la o primă analiză, ce am constatat noi acum prin prisma activităţii noastre aici la Consiliu, este necesară suplimentarea resursei umane. Revenim din nou la această problemă. Cel puţin în penal, s-a făcut o evaluare doar la Înalta Curte, unde este necesară o suplimentare fundamentală a numărului de judecători, dar şi în teritoriu, la celelalte instanţe, va fi nevoie de acest lucru.

Nu ştiu cum se va putea realiza acest lucru până la finalul anului 2011, pentru că avem posturi vacante, schemele în sine vor trebui obligatoriu mărite, pentru ca aceste Coduri să intre în vigoare de o manieră eficientă, pentru că altfel pot să intre în vigoare şi să creeze mai multe probleme decât avem acum.

Iar, pe de altă parte, mai e o problemă care se ridică şi care de asemenea trebuie rezolvată până la intrarea lor în vigoare şi asta este de ordin material, investiţional şi care intră în competenţa Ministerului, dar noi va trebui să colectăm aceste informaţii din sistem şi să le transmite. Cred că va fi o acţiune pe care, în mod normal, Ministerul ar trebui să o demareze. Procedura în camera de Consiliu. În civil, această procedură a fost extinsă. Din păcate locaţiile actualelor instanţe nu sunt cele mai potrivite pentru desfăşurarea activităţii de judecată.

Rep.: O altă problemă ar fi sediile ?

F.B.: Avem sedii. Însă noi avem aceste sedii - şi cele vechi, şi cele mai noi - pe modul de funcţionare al instanţelor în săli mari de judecată. Săli de Consiliu nu prea avem, pentru că nu putem transforma nici măcar biroul judecătorului în sală de consiliu, pentru că nu cred că există un procent infim în această ţară, unde o instanţă să asigure judecătorului un birou. Avem judecătorul şi biroul, în care ar putea să-şi aducă grefierul şi în care o să-şi desfăşoare şedinţele în această cameră de consiliu.

Avem 3, 4, 5, 6 (judecători într-un birou-n.r.) să nu vă spun că sunt Curţi de Apel - eu venind dinspre Curtea de Apel Craiova - unde sunt şi opt-zece judecători într-un birou, deci şi înţeleg că nici la Înalta Curte situaţia nu este deloc fericită. Deci, trebuie rezolvate aceste două chestiuni obligatoriu, cel puţin acestea, eu aşa le văd, fundamentale. Suplimentarea schemelor, asigurarea resursei umane necesare, dar şi a condiţiilor materiale. Dacă le vom avea, putem privi cu încredere spre viitorul în care aceste coduri vor fi implementate

Rep.: În contextul economico-financiar, credeţi că se poate pune problema de a aborda aceste chestiuni ?

F.B..: Eu îmi doresc ca puterea politică, clasa politică să înţeleagă faptul că justiţia este o prioritate. Este o prioritate şi să o trateze ca atare. Şi în plan economic, financiar, bugetar şi în toate planurile. Parcă la un moment dat aţi spus ceva "de ce atâtea posturi vacante?". Avem atâtea posturi vacante şi din cauza politicilor, de imagine, salariale, de pensii, care au fost făcute publice în ultimii ani şi care au creat această stare de nesiguranţă din interiorul sistemului.

"Va fi menţinut salariul, nu va fi menţinut salariul, vom mai avea pensii, nu vom mai avea pensii, vor rămâne în cuantumul actual, nu vor rămâne în cuantumul actual" - a existat această stare de incertitudine care a determinat ca foarte mulţi judecători şi procurori, în condiţiile în care au îndeplinit, au putut să se pensioneze anticipat, au făcut acest lucru sau la termen. Şi aşa ne-am trezit în anul 2009 cu ieşiri din sistem prin pensionare, care au depăşit orice predicţie şi orice previziune pe care am putut-o face în anii anteriori.

Pe de altă parte, aşa cum vă spuneam, încercăm să menţinem nişte standarde. Pe de altă parte, şi nu în ultimul rând, modul în care în ultimii ani, sistemul judiciar a fost tratat. Cred că nu trebuie să vă spun eu despre aproape zilnicele ieşiri pe posturi ale.. nu vreau să concretizez o anumită categorie profesională, dar au fost aproape zilnic acele ieşiri în care judecătorii erau corupţi, judecătorii erau tâmpiţi, salariile nesimţite, pensiile asemenea, justiţia nu funcţionează şi cred că un observator atent - şi profund, şi onest - ar trebui să constate şi azi că justiţia este singura care funcţionează în virtutea tuturor problemelor cu care se confruntă.

Că uneori mai avem şi probleme, ele sunt reale, trebuie să le conştientizăm şi să acţionăm asupra lor. Dar toată această campanie a fost într-adevăr o campanie împotriva sistemului judiciar, i-a determinat pe oameni să plece atunci când au îndeplinit condiţiile pentru a pleca la pensie şi din păcate au făcut ca această categorie profesională, constituită în putere în stat, să nu mai fie atât de atractivă pentru cei tineri, pentru absolvenţii facultăţilor de Drept.

Cred că e o investigaţie destul de simplă şi de rapid de realizat, vedeţi că cei mai buni studenţi din Facultatea de Drept şi mă refer acum la Facultatea de Drept din Bucureşti, pentru că sunt şi din alte centre universitare, dar de la Facultatea de Drept din Bucureşti avem cei mai mulţi candidaţi admişi la INM. Dar, dar, în cadrul Facultăţii de Drept, în fiecare an, cei mai buni studenţi nu mai optează pentru magistatură.

CITEŞTE MAI DEPARTE PAGINA 3