Video INTERVIU- Cseke: Şapte spitale sunt în clasa de competenţă foarte înaltă, dar mai au unele probleme - VIDEO

Ministrul Sănătăţii a declarat că spitalele vor primi bani de la 1 iunie în funcţie de clasa în care se află. El a precizat că peste 95 la sută dintre spitalele aflate în reţeaua Ministerului Sănătăţii şi a autorităţilor locale au ordin de clasificare, respectiv 335 de unităţi sanitare cu paturi.

Dintre acestea, majoritatea, respectiv 123, sunt în clasa a IV-a de competenţă, 92 sunt în clasa a V-a monospecialitate, în special de boli cronice, 35 sunt în categoria a III-a, 14 în categoria a II-a, iar 21 de unităţi sanitare sunt în clasa I M, aici fiind majoritatea institutelor naţionale.

Cele şapte spitale care au intrat în categoria I sunt Spitalul de Urgenţă Floreasca şi Spitalul Universitar din Capitală, precum şi spitalele de urgenţă din Timişoara, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Iaşi şi Constanţa, însă ministrul Cseke Attila subliniază că toate acestea au plan de conformare, adică până la sfârşitul anului trebuie să-şi rezolve problemele pentru a nu fi declasificate de la 1 ianuarie 2012.

Cseke Attila spune că şi-a asumat măsuri radicale despre care nimeni nu credea că cineva va fi în stare să le aplice, care au dus la scăderea numărului unităţilor sanitare cu o sută, în urma reorganizării şi reprofilării, dar şi la finanţarea lor, din 1 iunie, în funcţie de clasificare.

Ministrul Sănătăţii vorbeşte în interviu şi despre extinderea numărului de medicamente generice în programele naţionale şi introducerea unui preţ de decontare care să fie mai mic decât preţurile plătite acum de către stat, care care ar putea fi aplicate până la toamnă.

Cseke Attila cere Ministerului Finanţelor sprijin pentru marile proiecte, printre care construcţia de spitale regionale în parteneriat public-privat şi achiziţia de ambulanţe şi elicoptere pentru dezvoltarea serviciilor de urgenţă. El spune că a venit timpul ca Ministerul Finanţelor să înţeleagă că trebuie investit şi în sistemul sanitar, nu doar în drumuri, în clădiri şi în alte domenii.

Ministrul spune că are o relaţie corectă cu premierul, în ambele sensuri, şi că nu simte niciun fel de presiune în cazul evaluării periodice a miniştrilor, care ar urma să aibă loc în perioada următoare.

Prezentăm integral interviul acordat de ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, agenţiei de presă MEDIAFAX:

Reporter: Care este situaţia clasificării spitalelor de stat şi private la această oră?

Cseke Attila: Suntem pe ultima sută de metri cu procesul de clasificare, peste 95 la sută dintre spitalele aflate în reţeaua Ministerului Sănătăţii şi a autorităţilor adminsitraţiei publice locale au ordin de clasificare. Aceasta înseamnă că din 352 de spitale publice din România au ordine de clasificare 335 de unităţi sanitare cu paturi. Majoritatea ca şi număr sunt în clasa a IV-a de competenţă, care înseamnă 123 de spitale, 92 sunt în clasa a V-a monospecialitate, mai ales boli cronice, 35 de unităţi sunt în categoria a III-a, 14 în categoria a II-a . În categoria întâi avem şapte unităţi sanitare, toate cu plan de conformare.

Din păcare, România astăzi nu dispune de niciun spital, oricât de bun ar fi el, care să se poată încadra pe aceste norme în categoria I fără conformare. Vorbim de două spitale în Bucureşti - Spitalul de Urgenţă Floreasca şi Spitalul Universitar - şi de cinci spitale în ţară - Spitalul de Urgenţă din Timişoara, cele din Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Iaşi şi Constanţa. Toate cele şapte sunt cu plan de conformare, adică până la sfârşitul anului trebuie să-şi rezolve problemele pentru a se putea încadra în clasa I. Dacă acest lucru nu se întâmplă, ele vor fi declasificate de la 1 ianuarie 2012. De asemenea, avem 21 de unităţi sanitare în clasa I M, aici sunt majoritatea institutelor naţionale. Mai avem de clarificat câteva situaţii, spitale în care am cerut retrimiterea dosarelor către direcţii de sănătate publică pentru completare sau conformare.

Dacă vorbim despre spitale private, din cele 94 de unităţi sanitare private care funcţionează cu autorizaţie, 66 au depus solicitări pentru clasificare. Dintre acestea, 11sunt clasificate în categoria a IV-a, 39 în a V-a, nouă sunt neclasificabile, din care şase nu sunt spitale pentru că oferă doar spitalizare de zi, iar trei nu îndeplinesc criterii de clasificare şi şase dosare sunt retrimise pentru clarificări sau conformare.

Reporter: Aş vrea să îmi daţi exemple de spitale private, aţi spus că cea mai bună categorie este a IV-a.

Cseke Attila: Este un spital clinic care avea această denumire şi care desfăşoară activitate universitară în clasa a II-a.

Reporter: Exemple; cea mai înaltă treaptă a unui spital privat care este?

Cseke Attila: Este Spitalul Clinic «Pelican» din Oradea care de ani de zile are această activitate universitară şi are clasificare în categoria a II-a, dar cu plan de conformare. Adică nu are toate specialităţile şi liniile de gardă necesare pentru a fi la o asemenea clasificare. Până la sfârşitul anului trebuie să le îndeplinescă. Având în vedere însă caracterul universitar al unor secţii din acest spital s-a putut încadra la II cu plan de conformare.

Sunt şi situaţii în care spitalele private s-au solicitat pe fişa lor de autoevaluare într-o anumită clasă, dar din analiza Direcţiei de Sănătate Publică şi a Ministerului Sănătăţii a reieşit că nu îndeplinesc aceste condiţii . Dacă vreţi să vă dau exemple, pot spune Spitalul MedLife, care a cerut clasificare pentru categoria a III-a, dar nu i-am putut da decât pentru categoria a IV-a. Din cele zece linii de gardă care sunt prevăzute pentru a se încadra în clasa a III-a, MedLife avea doar şase şi a propus, ca soluţii de rezolvare a acestor lipsuri, încheierea unor protocoale cu spitalele publice pentru realizarea acestor linii de gardă. Care, din punctul meu de vedere, ar ridica nişte probleme de principiu şi nu i-am putut acorda această clasificare.

Foarte important, atât la spitalele publice cât şi la cele private, este că această clasificare pe care o dă Ministerul Sănătăţii acum nu este o soluţie închisă. Oricând, dacă un spital avansează atât la dotare - pentru că şi dotările sunt un criteriu la clasificare - sau la liniile de gardă, sau îşi extinde activitatea şi la alte domenii de specialitate şi crede că se poate încadra într-o clasă superioară, oricând va putea solicita încadrarea într-o treaptă superioară. Nu este o soluţie închisă. Sigur că este foarte bine dacă spitalele se pot dezvolta, atât cele publice cât şi cele private.

Reporter: Un spital public de categoria a IV-a nu este inferior unui spital de categoria a IV-a privat? Pentru că MedLife oferă condiţii mult mai bune decât un spital de categoria a IV-a de stat. Au fost mai dure criteriile de clasificare pentru cei din sistemul privat?

Cseke Attila: Nu. Au fost spitale şi pe partea publică foarte aproape de a se încadra la categoria a III-a, dar din lipsă de linii de gardă sunt între III şi IV. Au primit IV. Criteriile sunt aceleaşi pentru toate spitalele, nu a fost niciun fel de distincţii.

Reporter: Care sunt cele mai mari lipsuri pe care le au spitalele din România de nu se pot încadra în clasele I şi II?

Cseke Attila: În primul rând, lipsesc anumite domenii de activitate. Pentru clasa I lipsesc structuri, pentru că a fost acea soluţie de dispersare în mai multe spitale a activităţii din mai multe sectoare. Spitalele nu au fost organizate pe o anumită structură standard. Practic, prin clasificare standardizăm anumite clase de spitale.

Reporter: Concret, ce le lipseşte?

Cseke Attila: De exemplu, ca să fii în clasa a IV-a trebuie să ai cele patru domenii de specialitate de bază - medicină internă, pediatrie, obstetrică-ginecologie şi chirurgie generală. Unele spitale, pe partea publică şi privată, nu au toate aceste patru domenii, că de-a lungul timpului ori le-au pierdut, ori nu le-au avut. Mai evident sunt pe partea privată aceste lucruri. Pentru că sunt unităţi care nu şi-au dezvoltat o secţie sau un compartiment. Mai există problema procentajelor care sunt cerute. Pentru o anumită clasă superioară se cere ca un anumit procent din numărul total al bolnavilor internaţi să vină dintr-o zonă adiacentă sau din toată ţara sau regiune, fără a specifica judeţul. La clasa a II-a, numărul pacienţilor din alte judeţe este de cel puţin cinci la sută. Or, în unele situaţii acest lucru nu este respectat, ceea ce nu este o condiţie pentru funcţionarea spitalului, dar arată importanţa acestuia în această clasificare.

Reporter: Două spitale din Bucureşti au categoria I cu plan de conformare. Ce le lipseşte?

Cseke Attila: La Spitalul Universitar de Urgenţă lipsesc şase domenii de specialitate, nu le pot enumera acum.

Reporter: Este obligatoriu ca un spital de categoria I să aibă clinică de boli infecţioase?

Cseke Attila: Da, este obligatoriu.

Reporter: Este un nomenclator european care prevede acest lucru?

Cseke Attila: Ceea ce facem noi nu este o invenţie românescă. Este un nomenclator european, această clasificare există în foarte multe state şi faptul că se finanţează în funcţie de această clasificare.

Reporter: Să intrăm în finanţare acum. Câţi bani vor primi spitalele de categoria I, cele de categoria I M, II şi aşa mai departe?

Cseke Attila: Ordinul de ministru prevede o finanţare minimă în funcţie de clasa în care se încadrează spitalele. Cel mai important lucru aici de menţionat este acela că trebuie să introducem reguli în sistemul de finanţare a spitalelor. Astăzi, finanţarea spitalelor merge tot pe anumite criterii pe care le-aş denumi istorice sau tradiţionale, care s-au dezvoltat de-a lungul timpului astfel încât există diferenţe majore de finanţare între spitale care se află practic pe acelaşi palier. Vă dau câteva exemple. Nu este vorba numai de diferenţă de finanţare în sumă, ci şi în procentul de finanţare din capacitatea maximă, cât poate contracta un spital. Astfel, Spitalul Judeţean Iaşi, care este cu plan de conformare în clasa I, anul trecut a avut o finanţare de 68 la sută faţă de cât putea contracta, iar Spitalul din Constanţa, tot în categoria I cu plan de conformare, avea o finanţare din această capacitate de 92 la sută. Practic aceasta a însemnat că problemele de finanţare au fost reale şi prezente, dar totuşi o finanţare atât de mare. Aceste două spitale în clasa I de finanţare trebuie să pornească de la un minim finanţat.

Reporter: Am înţeles. Concret?

Cseke Attila: Procentul de la care se va porni la clasa I nu este încă finalizat. Avem discuţii ample cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Pot să spun cert că dacă existau reguli în finanţarea spitalelor, anul acesta se puteau finanţa. Au trecut cinci luni în care s-a cheltuit jumătate din bugetele spitalelor. Acum avem de împărţit cealaltă jumătate.

Reporter: Să trecem la exemple.

Cseke Attila: Minus patru la sută la clasa I M faţă de clasa I, minus trei la sută la clasa a II-a faţă de clasa I, la categoria II M - minus cinci la sută, la a III-a - minus cinci la sută, la categoria a IV-a - minus 15 la sută, la categoria a V-a - minus 20 la sută şi la cele neclasificabile şi neclasificate - minus 33 la sută.

Vom avea spitale care nu se vor putea clasifica - în jur de zece - pe partea publică. Finanţarea lor va fi mai redusă.

CITEŞTE ÎN CONTINUARE...