Video INTERVIU - Dumitru Costin: N-ai organizaţie puternică, guvernele şi puterea te distrug

Rep.: Cum va fi, concret, dezavantajat angajatul odată cu intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii?

D.C.: În ceea ce priveşte această relaţie între angajat şi angajator, noul Cod al Muncii produce un dezechilibru major cu privire la această relaţie, în sensul în care noul Cod al Muncii dă o libertate totală angajatorului în a stabili indicatorii de performanţă pentru un lucrător sau altul. De regulă, aceşti indicatori de performanţă sunt legaţi de normele de lucru, ceea ce trebuie să facă un lucrător pe un post într-o unitate de timp. Având în vedere că aici discutăm despre un grad foarte mare de subiectivism, în momentul în care i-ai dat angajatorului în mână un astfel de instrument, el va face în aşa fel încât acel instrument subiectiv în mâna lui să fie interpretat astfel încât să plătească mai puţin lucrătorul. Dacă fixezi o normă de activităţi făcute într-o unitate de timp şi nu poţi să le faci, evident că îţi diminuezi veniturile salariale sau o să-ţi facă aşa cum fac unii angajatori din industria confecţiilor, care spun că un lucrător trebuie să facă 100 de pantaloni într-o zi de lucru; poţi să te dai şi peste cap că nu poţi să faci. Şi atunci eşti nevoit să fii la cheremul lui. El îţi spune: «ori te plătesc mai puţin, ori dacă nu, îţi dau disponibilitatea ca pe utilajele noastre, pe timpul nostru şi pe energia noastră să lucrezi în continuare să-ţi faci norma ca să-ţi dau salariul integral». În realitate te păcăleşte pentru că el jonglează cu norma de lucru şi, pe cale de consecinţă, o să lucrezi mai mult şi pe bani mai puţini.

Rep.: Ce poate face sindicatul ca să-l ajute pe acel om?

D.C.: Evident că va fi foarte greu să poţi să aperi oamenii. Însă tocmai pentru că noi am sesizat această schimbare din timp, suntem pregătiţi ca în perioada imediat următoare să putem pune la dispoziţia membrilor noştri de sindicat accesul la o consiliere de calitate. Orice membru de sindicat BNS va putea să recurgă la asistenţa liderului de sindicat, a reprezentanţilor de sindicat sau a unui personal de specialitate pe care noi îl plătim, care să le asigure consilierea şi să stea în spatele lor, să-i ajute în discuţiile cu angajatorul, pentru că de acum încolo foarte multe lucruri vor fi tranşate în discuţii bilaterale. Legea nu interzice însă niciunui angajat din România să-şi ia alături de el, atunci când simte nevoia, pe cineva din conducerea sindicatului, un jurist bun, un specialist bun. Are acest drept şi nimeni nu-i poate îngrădi acest drept, să fie asistat în negocierile lui individuale de o persoană care ştie bine cum îl poate reprezenta şi apăra. Această modificare de Cod al Muncii generează noi responsabilităţi pentru organizaţia sindicală, şi anume asistenţă pe care trebuie să o oferi individual lucrătorului.

În ceea ce priveşte slăbirea sau întărirea puterii sindicatului, această consecinţă poate veni din modificarea altor acte normative care au apărut recent în aşa-zisul Cod de Dialog Social. Acolo, din păcate, Guvernul, care şi-a asumat şi rolul de legiuitor, a forţat la presiunea şi insistenţa celor care deţin capitalul şi celor care ştiu bine ce înseamnă organizaţie sindicală care îşi face treaba corect. Întotdeauna un contract colectiv de muncă este pentru angajator generator de costuri suplimentare, pentru că un contract colectiv de muncă, de exemplu, stabileşte salariul minim, care de regulă este superior celui prevăzut în legislaţia naţională, stabileşte de asemenea grile şi ierarhii salariale care sunt superioare celor prevăzute în legi, prevede mai multe zile de concediu legal plătite, iar toate acestea înseamnă costuri pentru angajator. Angajatorii vor fi fericiţi că nu vor avea un interlocutor organizat şi capabil să negocieze colectiv, pentru că noul Cod de Dialog Social face următorul lucru, şi nu mă refer neapărat la eliminarea negocierilor unui contract colectiv de muncă la nivel naţional necesar încă pentru piaţa muncii din România, pentru că discutăm despre un milion şi jumătate de cetăţeni, de oameni care lucrează în firme mici şi mijlocii şi care nu mai au deasupra capului niciun element de protecţie decât simpla legislaţie naţională care nu are decât termeni de referinţă. Contractul colectiv de muncă la nivel naţional îi proteja şi pe ei. Le oferea nişte protecţii minimale, astfel încât să nu fie abuzaţi de angajatori. În momentul de faţă nu vor mai avea această protecţie. Ceea ce generează modificările la Codul de Dialog Social în lanţ sunt următoarele lucruri: nu vor mai exista justificări pentru negocierea unor contracte de ramură, toate negocierile se vor duce la nivel de unitate. Tocmai pentru că angajatorii ştiu că e bine să nu mai existe nişte prevederi la nivel superior care să-i oblige la costuri.

Rep.: La nivel de unitate vă puteţi implica în negocieri?

D.C.: La nivel de unitate se ascunde în lege o nouă ticăloşie care este total împotriva oricăror norme şi reguli europene şi internaţionale. Se crează şi se stimulează în mod artificial o alternativă la mişcarea sindicală, instituţia reprezentanţilor salariaţilor. În momentul în care ai introdus în lege un criteriu care este absolut aberant pentru toată piaţa europeană şi mondială ca un sindicat la nivel de unitate să aibă dreptul să negocieze un contract colectiv de muncă, trebuie să aibă ca membri cel puţin jumătate plus unul din numărul de salariaţi, dacă nu trebuie să se ducă la reprezentanţii salariaţilor cărora le creezi din start premisele să substituie sindicatul prin lege. Deci este un atac fără precedent la existenţa organizaţiilor sindicale.

Deja angajatorii, cel puţin din mediul privat, au început să atace structurile de bază ale sindicatului pentru a le scoate sub pragul de 50% plus unu, pentru a nu mai fi reprezentative, pentru a nu mai avea calitatea de negociere a contractelor. Toţi angajatorii din România, acolo unde nu există sindicate reprezentantive, negociază cu reprezentanţii salariaţilor, pentru că este un proces lesnicios pe care ei, angajatorii, îl controlează, îşi aleg interlocutorii care le convin, de cele mai multe ori sunt oameni din administraţie, de la vârful administraţiei, "chipurile" aleşi de salariaţi, mulţi dintre ei cu teama de a nu-şi pierde locul de muncă. În această situaţie angajatorul va avea întotdeauna în faţă un interlocutor care va negocia contracte colective foarte proaste, foarte multe din drepturile lucrătorilor vor fi pierdute.

Există companii private şi firme mari, spre exemplu în industria navală o companie privată unde angajatorul, profitând de acea prevedere din Codul Muncii, cea cu indicatorii de performanţă, şi-a propus să cheme individual la discuţii fiecare membru de sindicat, fiecare salariat, să-i ia la discuţii între patru ochi şi să le spună că ar fi bine să-şi bage minţile în cap dacă nu vor să li se introducă criterii suplimentare în contractele lor de muncă sau lucruri pe care s-ar putea să nu le poată realiza, că ar fi bine să părăsească organizaţia sindicală, să se dezafilieze. Şi mulţi dintre ei, de frica pierderii locului de muncă, renunţă. Este un atac pe faţă la adresa organizaţiilor sindicale. Întâmplarea face ca această organizaţie sindicală la care mă refer să fie o organizaţie sănătoasă, care negociază bine contractele de muncă şi drepturile salariaţilor, tocmai din acest motiv angajatorul doreşte exterminarea acesteia. Acolo unde va avea un sindicat galben, un sindicat anexat, îi va lăsa pe liderii de sindicat în continuare pe poziţiile lor, nu-i va ataca absolut deloc şi vor continua să mimeze negocierile colective.

CITEŞTE ÎN CONTINUARE