Video INTERVIU INTEGRAL “Gândurile lui Cristoiu”, noi IPOTEZE despre cazul Caracal: Există o grijă uriaşă să nu cumva să ieşi din perimetrul casei lui Dincă/ De ce este preferată teza „asasinului singuratic” | VIDEO

O primă sursă a nedumeririlor şi suspiciunilor sale legate de acest caz este legată de comportamentul autorităţilor implicate în ancheta de la Caracal.

„Deci avem de-a face cu o ciudăţenie, o lapidaritate, o secretomanie ieşită din comun a autorităţilor în paralel cu una dintre cele mai mari intoxicări ale presei pe surse (...) În primul rând m-a surprins, şi de asta cred că trebuie să fie o preocupare a tuturor jurnaliştilor din România, sărăcia datelor oficiale, într-un asemenea caz atât de mediatizat cu atâtea implicaţii”, a afirmat Ion Cristoiu.

Un alt aspect straniu al acestui caz semnalat de jurnalist este dislocarea uriaşă de forţe pentru elucidarea unui caz în care, conform susţinerilor oficiale, asasinul şi victimele sunt cunoscute, iar crimele sunt recunoscute. Pornit de Parchetul de la Caracal, dosarul ajunge să fie preluat de însuşi şeful DIICOT, Felix Bănilă, şi duce la un val de demisii.

“Nu numai atât dar avem, mai ţineţi minte, vineri valul de demisii. Adică fără să se stabilească, deocamdată, fără să se facă o anchetă minimă, este demis deci domnul Buda se duce la Caracal şi-l demite pe şeful de la Olt, domnul Moga se duce la Caracal şi-l demite pe Buda, domnul Moga pleacă peste câteva zile. Deci e un val de demiteri care spui că e ceva în neregulă”, a punctat Ion Cristoiu.

În opinia sa, în primă fază acest caz a fost folosit în bătălia dintre instituţiile de forţă, iar ţinta a fost STS.

“În prima fază acest caz a servit în bătălia dintre instituţiile de forţă. Este clar că poliţia a vrut din start să dea un şah STS-ului. STS-ul a fost un pic în defensivă, apoi, sigur, a venit şi el cu explicaţii. STS-ul trimitea la preşedinte”, a explicat jurnalistul.

Ion Cristoiu arată că un alt fapt straniu este determinarea autorităţilor de a merge pe pista că Dincă e un criminal singuratic, care a omorât-o pe Alexandra  şi de a renunţa la căutări, deşi ancheta era în fază incipientă şi nu existau dovezi certe că Alexandra a fost omorâtă.

“Ce este straniu alături de deranjul autorităţilor este faptul că din start autorităţile merg pe această pistă numai şi numai de asasin singuratic. O să vă dau un amănunt de care puţină lume îşi aminteşte. Aşadar, se intră într-o locaţie, încă o dată, ca să se caute o fată, despre care erau siguri. Ştiau că domnul Dincă nu-i asasin, adică nu avea dosar, era de... teoretic putea să presupună chiar că fata a fost de bunăvoie, puteau să presupună, dar ei au intrat să o găsească, da? Este inimaginabil, şi asta este una din marile ciudăţenii şi chiar din marile crime ale acestui caz, după o oră cei care sunt acolo ajung la concluzia că fata e omorâtă şi n-au mai căutat-o, deci n-o mai caută, este ceva inimaginabil”, a susţinut jurnalistul.

Ion Cristoiu a mai spus că raportul poliţistului Pistol privind discuţia sa cu Alexandra, care a durat 16 minute, şi care nu a fost înregistrată, reprezintă un document crucial pe care ministrul interimar de Interne, Mihai Fifor, refuză să-l desecretizeze.

“Este cel mai important document al acestei anchete (...) Este crucial pentru că este greu de imaginat că în 16 minute nu a avut loc o convorbire şi despre cine e ăla, cum a ajuns ea... n-are cum. Ei spun că în cele 16 minute domnul acesta care era din Caracal, el nu descoperă un moment unde e ea. Dar oricum, refuzul de a desecretiza arată că ceva e în neregulă acolo în ce spune el. (..) De ce este foarte important, convorbirea se termină la 11 şi 28, potrivit tuturor datelor Dincă a venit la 12 şi ceva. (...) Domnul Pistol nu are voie să vorbească cu presa, de ce să nu vorbească?”, s-a întrebat jurnalistul.

Redăm interviul integral:

Ionela Bănărescu: Domnule Ion Cristoiu sunteţi de două săptămâni în vacanţă şi totuşi continuaţi să scrieţi pe blog, să interveniţi la televiziuni vorbind despre cazul Caracal. De ce faceţi lucrul ăsta?

Ion Cristoiu: Practic nu sunt în vacanţă. Citesc de la Biblioteca Academiei despre Alfred cel Mare din anul 1800, în Anglia, şi atunci întrebarea ar fi de ce revin eu la cazul Caracal de la Alfred cel Mare care era oricum un caz mult mai important decât Caracal. Teoretic, luat în sine cazul Caracal e mai mult de tabloide sau de fapt divers de pe vremuri din Scânteia, în sine. Adică în sine avem un cetăţean suspectat de a fi răpit şi abuzat sexual, violat o minoră, sigur, asta e infracţiune, inclusiv relaţia sexuală cu o minoră, suspectat că la fel ar fi procedat şi cu o altă victimă şi pe care ar fi omorât-o.

Atenţia acordată de presă de săptămâni de zile în şir şi preocuparea mea vin din implicaţiile oficiale, social politice, morale, juridice, chiar şi strategice ale acestui caz

Ionela Bănărescu: Şi violul este un fapt divers? Crima e un fapt divers?

Ion Cristoiu: Crima în România este un fapt divers, fapt divers în sensul că nu merită preocuparea nici a mea, nici a dumneavoastră. Preocuparea celor care scriu de crime şi bănuiesc că o dădea la o... am spus că în sine. Atenţia acordată de presă de săptămâni de zile în şir şi preocuparea mea vin din implicaţiile oficiale, social politice, morale, juridice, chiar şi strategice ale acestui caz. Chiar vineri 26 iulie pe la ora 11.40 purtătorul de cuvânt al IGP de la vremea respectivă nu s-a limitat la prezentarea cazului care nu intrase încă în atenţia... în maşinăria mediatică, a vorbit de o intrare cu mandat de percheziţie la ora 6 în casa numitului Gheorghe Dincă, mandat de percheziţie pentru suspiciunea de lipsire de libertate. Deci s-a intrat într-o locaţie de către poliţia Caracal şi, sigur, sub conducerea unui procuror de la Parchetul de pe lângă judecătorie pentru a găsi o fată despre care se ştia de la 112, la care ea se plânsese sau semnalase, că este răpită. Deci s-a intrat să se caute o fată. Brusc, domnul de la poliţie a spus că unu, 11.40, 26 iulie, că fata nu a fost găsită dar că la faţa locului au fost descoperite fragmente umane şi sigur sugerând că a trecut din percheziţia pentru găsire a unei minore într-un caz de cercetare la faţa locului pentru omor. De fapt dosarul a şi fost preluat la ora 14 de către Tribunalul Olt sub acuzaţia de omor, împotriva lui Dincă. Însă domnul de la IGP a ţinut să precizeze că s-au căutat, că poliţia nu a intrat la timp deoarece STS, deci o instituţie de forţă a statului Româna, ar fi dat locaţii greşite şi în acel moment cazul a devenit, repet, nu dintr-un caz divers, n-am vrut să rănesc pe telespectatori punând un viol în caz divers, am spus că în sine cazul nu merită atâta tărăboi. El se naşte din acest punct de plecare şi anume implicarea STS. Domnul de la poliţie sugera că dacă STS-ul ar fi dat locaţiile corecte ea ar fi fost salvată şi apoi a urmat până seara o întreagă polemică, poliţia a răspuns că n-a intrat la ora 6, deşi avea mandat de la ora 4 sau 3 noaptea deoarece nu i-a lăsat procurorul, procurorul a răspuns că poliţiştii puteau intra şi în felul acesta, brusc, acest caz, repet, hai să nu-i spunem divers, obişnuit în orice ţară din lume şi România, a devenit un caz naţional.

Ionela Bănărescu: Aţi scris pe blogul dumneavoastră că autorităţile fac un efort uriaş să muşamalizeze acest caz sau să ascundă informaţii. Pe ce vă bazaţi?

Avem de-a face cu o ciudăţenie, o lapidaritate, o secretomanie ieşită din comun a autorităţilor în paralel cu una dintre cele mai mari intoxicări ale presei pe surse

Ion Cristoiu: Eu am făcut o cercetare, nu de teren pentru că n-am putut să merg pe teren şi nici nu conduc o redacţie ca să trimit o echipă pe teren, am făcut o cercetare ca istoric, de bibliotecă, adică am luat toate documentele oficiale, înţelegând prin documente oficiale comunicate, declaraţii şi conferinţe de presă şi intervenţii la televiziuni, chiar din 26 iulie, ale diferitelor persoane oficiale. În cazul lui 26 iulie, 27 şi chiar 28 am ajuns până acolo cu documentarea încât n-am luat în serios nici transcrierea intervenţiei şi nici ştirea ci am ascultat eu şi am văzut eu înregistrările care sunt pe internet. Din aceste documente oficiale, repet din declaraţiile oficialităţilor, m-au şocat mai mult decât m-au surprins contradicţiile. În primul rând m-a surprins şi de asta cred că trebuie să fie o preocupare a tuturor jurnaliştilor din România sărăcia datelor oficiale, într-un asemenea caz atât de mediatizat cu atâtea implicaţii, în mod normal, într-o democraţie, autorităţile comunică dacă nu din jumătate în jumătate de zi măcar la o zi cu conferinţe de presă unde explică, că în America aţi văzut, vine şeriful şi ne povesteşte în fiecare zi ce s-a mai întâmplat. Dacă fac un scurt bilanţ, vom observa o ciudăţenie. În prima zi am avut intervenţii ale purtătorului de cuvânt al IGP la diferite televiziuni, a făcut turul televiziunilor purtătorul de cuvânt al IGP, am avut o conferinţă de presă seara, de fapt o declaraţie de presă de la STS care răspundea acuzaţiilor şi o conferinţă de presă ţinută domnul Ion Buda, fost deja inspector al IGP, şi domnul Nicolae Moga care era ministru de Interne, ei erau la Caracal. Acestea au fost declaraţiile şi a mai fost foarte interesant o declaraţie mai mult smulsă de presă a domnului Romulus Varga care s-a deplasat şi el acolo la Caracal, chiar vineri seara, domnul Romulus Varga este şeful Secţiei Investigaţii Criminale a Parchetului General. Deci deja cazul acela Caracal a aluat o amploare că au venit atâtea oficialităţi. După asta, n-am avut nicio conferinţă de presă a celor care se ocupau de anchetă, am avut duminică, 28 iulie la ora 10.45, doamna Georgiana Hosu, procuror adjunct la DIICOT, vine de la Bucureşti la Craiova, cazul fusese preluat de DIICOT Craiova, la 10.45 ţine conferinţă de presă în care descrie locul de la Caracal, şi să nu uităm asta, ca... aşa... era un fel de junglă, totul e haos, mă rog, cred că pregătea într-un fel terenul pentru ideea că în acea gospodărie se pot petrece lucruri inclusiv să vină extratereştri, între timp vine avocatul şi susţine că în sfârşit acuzatul care, aţi văzut, trei zile la rând a negat şi că le cunoaşte pe cele două fete, era deja acuzat şi de un al doilea omor, a recunoscut totul. Aşa era titlul, a recunoscut totul. Doamna procuror adjunct ţine o nouă conferinţă de presă la 21.30 de data aceasta, atenţie, cu un statement, adică nu a fost prinsă de presă în timp ce trecea pe acolo ci a convocat presa, a citit un text şi apoi a răspuns la întrebări. A mai fost o singură conferinţă de presă a domnul Bănilă, cred că în 31 iulie sau 1 august, care era procuror şef la DIICOT, şi după asta aceste autorităţi n-au mai apărut, a apărut purtătorul de cuvânt al DIICOT care nu a ţinut de atunci nicio conferinţă de presă ci fie că se dădeau comunicate lapidare, fie că din când în când era întrebată de presa care stă pe acolo pe la poarta lui Dincă şi răspundea. Deci avem de-a face cu o ciudăţenie, o lapidaritate, o secretomanie ieşită din comun a autorităţilor în paralel cu una dintre cele mai mari intoxicări ale presei pe surse. Deci în timp ce pe surse care invocă... din anchetă, deci sursele nu invocă mi-a spus mie cineva, din anchetă, deci pe de o parte avem o sumă uriaşă, cu unele de aberaţii vehiculate de site-uri, agenţii de presă, de televiziuni de pe surse care, atenţie, în aceste două săptămâni şi ceva n-au fost contrazise un moment oficial, domnule bateţi câmpii, nici măcar nu s-a vorbit de o minimă anchetă, DIICOT-ul nu-şi poate permite să apară ca fiind din anchetă cu nişte lucruri pe surse. Pentru că se presupune că cineva de acolo sau câţiva de acolo lasă să se scurgă în chip penal elemente din anchetă. Deci aceasta este uriaşa... prima mare constatare ca jurnalist a mea, această prăpastie între lapidaritatea comunicării publice, catastrofale, pentru că în momentul în care nu comunici ştiţi foarte bine încep zvonurile, şoaptele, ipotezele şi amplificarea prin aşa-zise pe surse, nu ipoteze, ale unor informaţii care sunt... Eu dacă, şi aici închei partea asta, dacă aş fi mai tânăr aş scrie o carte comică despre toată năzdrăvăniile care s-au spus din 26 iulie până acum, la un moment dat erau 20 de cadavre, după asta erau 4, după asta era o fântână în care s-a găsit un băieţel, fântâna şi băieţelul au dispărut. Ba erau arse de vii, ba... deci fiecare, atenţie, invoca surse din anchetă, nu invoca vecini sau fantezie, toate erau puse pe seama anchetei penale.

Ionela Bănărescu: Domnul Cristoiu, de ce credeţi că acest fapt, acest caz Caracal care în mod normal, aşa cum spuneţi, s-ar fi încadrat la fapt divers, a făcut un omor, a făcut ca autorităţile să se ridice în picioare, să trimită DIICOT, procurori şi aşa mai departe, de ce s-au deranjat să meargă acolo dacă era o banalitate?

Ion Cristoiu: Corect.

Ionela Bănărescu: O dislocare de forţe uriaşă pentru ceva ce, în mod normal, s-ar fi încadrat la o rubrică cineva a mai omorât pe cineva.

Ion Cristoiu: O nedumerire la care eu nu m-am gândit, chiar vă mulţumesc că v-aţi gândit dumneavoastră. Într-adevăr, o altă ciudăţenie este această disproporţie. Încă o dată, cu tot respectul pentru fetele care, nu ştiu încă, deocamdată nu avem... avem un raport preliminar că una din ele ar fi... dar repet, fără să vreau să jignesc, din punct de vedere penal e un caz de omor, adică un caz care în România e obişnuit, unul răpeşte o minoră sau n-o răpeşte, o duce, o violează şi potrivit punctului de vedere oficial el a omorât-o din greşeală, n-a omorât-o ca un monstru, ci i-a dat un pumn, ea a murit, nu ştiu, şi atunci el a încercat să scape de cadavru. Dacă vă uitaţi până şi, dintr-un anumit punct de vedere, până şi e stângaci, adică e amator, îi dă un pumn, nu mai ştie ce să facă cu cadavrul, şi atunci într-adevăr una din marile ciudăţenii este acest uriaş deranj. Hai să facem recapitulare. Deci la faţa locului, 26 iulie este o zi tulbure, dar o zi care acum ne explică multe lucruri. Aveţi dreptate, se duce la faţa locului şeful IGP şi ministrul de Interne, da, ţine o conferinţă de presă STS-ul, se duce la faţa locului, atenţie, şeful secţiei investigaţii criminale de la IGP, domnul Varga e celebru prin două dosare misterioase, Elodia şi Farma, sinuciderea din Farma, nu numai atât, potrivit comunicatelor oficiale se mai întâmplă un lucru, o agitaţie, deci iniţial, potrivit documentelor, poliţişti din Caracal şi conduşi de judecătorul Octavian Popescu de la Parchetul de pe lângă... deci la nivel de Caracal, intră cu mandat de percheziţie la ora 6, e foarte important că prezent la faţa locului, fără a  se implica oficial este domnul Liviu Vasilescu care avea la DIICOT Craiova cazul Luizei, bun. E un caz acolo. O să vedem şi misterul faptului că ei când intră în jumătate de oră descoperă că-i crimă şi nu era niciun cadavru. La ora două, atenţie, acest caz care după părerea mea putea fi tratat de parchetul din Caracal, era un omor şi amator, bun. Este preluat de parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, deci ajungem la Slatina, sub acuzaţia de omor. La faţa locului vin la cercetare pentru omor, se adaugă poliţiştilor şi aţi văzut ce era acolo, de la Caracal vin, o să vedeţi, de la Bucureşti, vin o întreagă echipă de criminalişti de la Bucureşti, vin criminalişti de la Olt. La ora unu noaptea 26 spre 27 intervine o altă instituţie şi anume DIICOT Craiova. Deci deja trecem de la Olt la Craiova care preia dosarul dar schimbă încadrarea, nu mai e omor ci este trafic de minori. Pe 1 august este preluat de la Craiova, nu înţeleg de ce n-a rămas la Craiova, structură teritorială, de DIICOT Bucureşti şi imediat e preluat personal de procurorul şef al DIICOT. Deci dumneavoastră aveţi dreptate e ceva deranj. Ăsta este un moment de suspiciune, eu nu pot permite, dar e o întrebare la care nu s-a răspuns şi în aceste condiţii începem să credem, şi de aici vine suspiciunea, că e ceva în neregulă, pentru că, repet, avem un caz care după părerea mea nici măcar nu e complex. Un caz complex era aşa, de omor, două fete au dispărut şi la un moment dat într-o pădure se găsesc nişte oase, hai să spunem cu cenuşă, da, se face ADN-ul şi se descoperă că sunt oasele uneia dintre fete, în acel moment sigur că e un caz complex. Adică trebuie să vedem cum au ajuns acolo... dar avem de-a face cu un tip, se intră la el în casă, se găsesc nişte oase, el recunoaşte duminică, spuneţi-mi şi mie care este complexitatea? A recunoscut, aşa zice, da, sigur că vine şi ADN-ul de la INML şi... deci aici, iată, o mare o mare întrebare, de ce este acest deranj uriaş? Gândiţi-vă câţi erau la faţa locului? Deci nu se poate. Nu numai atât dar avem, mai ţineţi minte, vineri valul de demisii. Adică fără să se stabilească, deocamdată, fără să se facă o anchetă minimă, este demis deci domnul Buda se duce la Caracal şi-l demite pe şeful de la Olt, domnul Moga se duce la Caracal şi-l demite pe Buda, domnul Moga pleacă peste câteva zile. Deci e un val de demiteri care spui că e ceva în neregulă.

S-a mai întâmplat un lucru care a scăpat de sub control, după părerea mea, şi anume fata avea un unchi numit Cumpănaşu

Ionela Bănărescu: Am văzut ieşiri la rampă ale doamnei prim-ministru, luări de atitudine ale preşedintelui Iohannis şi întrebarea mea este, într-o ţară în care de obicei personalităţilor aflate în fruntea ţării nu le pasă de ce se întâmplă, eu nu cred că brusc doamna Dăncilă n-a mai dormit din cauza Alexandrei, brusc domnul Iohannis n-a mai dormit din cauza Luizei. Totuşi oamenii ăştia au venit în faţa publicului, în faţa ţării, în faţa acelora care i-au ales să arate o empatie, o conştiinţă răscolită pentru cineva de care până acum o săptămână pur şi simplu nu le păsa.

Ion Cristoiu: Da, în cazul Luizei chiar nu le-a păsat. Toate documentele arată că acel dosar a fost plimbat, a ajuns la DIICOT Craiova, domnul ăla, Vasilescu, a pus pe mama Luizei la detectorul de minciuni, adică era clar că era aşa un fel de lasă-mă să te las de tip românesc. Răspunsul trimite la semnificaţiile deja din 26 ale cazului, de, repet, în 26 nu se ştia nimic de presă ce s-a întâmplat. Teoretic, dimineaţă au intrat şi au găsit, nu ştiu, au căutat o minoră. Dacă nu venea poliţia şi spunea noi o găseam dacă STS nu ne dădea locaţii greşite, probabil că acel caz nu ajungea la asemenea nivel. După asta s-a mai întâmplat un lucru care a scăpat de sub control, după părerea mea, şi anume fata avea un unchi numit Cumpănaşu. Dacă, Doamne fereşte, Alexandra era numai Alexandra, fata oamenilor ălora bănuiesc că sunt oameni simpli de lângă Caracal, vă spun eu că nu se întâmpla nimic. Adică sigur, scria după o zi două şi devenea cum am zis eu, poate s-a înţeles greşit, fapt divers.

Ionela Bănărescu: Aici sunt absolut de acord cu dumneavoastră. Atunci de ce s-au repezit toţi ca ulii asupra acestui caz?

Ion Cristoiu: Pentru că în prima fază acest caz a servit în bătălia dintre instituţiile de forţă. Este clar că poliţia a vrut din start să dea un şah STS-ului. STS-ul a fost un pic în defensivă, apoi, sigur, a venit şi el cu explicaţii. STS-ul trimitea la preşedinte, dar, foarte important, eu când a izbucnit acest caz, am şi scris, eram în Anglia şi m-am uitat duminică dimineaţă pe 28 la BBC, la emisiunea lor de matinal, care au trat cazul. Cazul în presa străină a fost tratat în felul următor, o fată are încredere în statul român, 112, sună la 112de nu ştiu câte ori şi statul român nu o salvează, adică deja a devenit o temă neliniştitoare chiar pentru statul român. Adică deja aveam, şi pe asta a mers şi merge încă această campanie, avem de a face, zic unii, o parte uriaşă a acestei maşinării, avem de-a face cu un stat nepăsător faţă de o fată.

Ionela Bănărescu: Păi şi ce, n-avem?

Ion Cristoiu: Ba da, dar am zis de ce au intrat politicienii în joc. Pentru că imediat a intrat campania electorală, adică doamna Dăncilă şi guvernul s-au simţit puşi la zid prin poliţie, da? ei erau cu poliţia. De aia o parte din campanie a fost împotriva poliţiei. Preşedintele s-a simţit pus la zid în legătură cu STS-ul. Procurorii, mai ţineţi minte, s-au simţit şi ei puşi la zid în legătură cu procurorul care nu i-a lăsat să intre pe poliţişti. Şi atunci a devenit un caz care, repet, poate mai mult sau mai puţin complicat, dar totuşi de nivel de parchet de Caracal, un caz naţional şi chiar şi european.

Ionela Bănărescu: Totuşi, ce credeţi că încearcă să ascundă?

Ion Cristoiu: Este o întrebare... Eu am evitat până acum şi evit să spun ipoteze, adică să mă lansez să spun se ascunde cu adevărul x, se ascunde adevărul. Eu o să vă spun însă ce cred eu că încearcă să se protejeze sau să se ascundă. În cazul Caracal avem două ipoteze de lucru. Ipoteza, e un tip, un monstru cum zic ei, pentru unii nu e monstru, e un simplu criminal, pentru alţii e un monstru care a acţionat singur, a făcut totul, totul  singur. Şi există şi ipoteza, normală ar trebui să fie în orice anchetă, că de fapt el făcea parte fie dintr-o reţea, fie era protejat. Ce este straniu alături de deranjul autorităţilor este faptul că din start autorităţile merg pe această pistă numai şi numai de asasin singuratic. O să vă dau un amănunt de care puţină lume îşi aminteşte. Aşadar, se intră într-o locaţie, încă o dată, ca să se caute o fată, despre care erau siguri. Ştiau că domnul Dincă nu-i asasin, adică nu avea dosar, era de... teoretic putea să presupună chiar că fata a fost de bunăvoie, puteau să presupună, dar ei au intrat să o găsească, da? Este inimaginabil, şi asta este una din marile ciudăţenii şi chiar din marile crime ale acestui caz, după o oră cei care sunt acolo ajung la concluzia că fata e omorâtă şi n-au mai căutat-o, deci n-o mai caută, este ceva inimaginabil. Pe ce, pe bază că ei au găsit nişte oase şi ei spun că oasele sunt umane. Păi de unde să ştiu, poate că erau oasele altuia, poate că nu erau umane, dar eşti dator în caz de răpire să iei în calcul să te duci să o cauţi în beci, nu ştiu... dar poţi să presupui că ăla a dus-o într-o pădure, că o ţine undeva, că fata aia moare de foame, poţi să spui că e dusă pe un trafic şi a ajuns la graniţă. Nu. Din start ei merg pe această idee, poliţia, că ea este moartă, dovadă dosar. Dar o să vă spun o ciudăţenie, domnul Buda ţine o conferinţă de presă împreună cu domnul Moga seara şi el spune următorul lucru, în primul rând îşi exprimă condoleanţe, este unul din rarele cazuri în care fără a fi nicio probă vineri că fetele sunt moarte sau că fata e moartă, toţi îşi exprimă condoleanţe. Deci Buda îşi exprimă condoleanţe, domnul Iohannis pe Facebook spune că e o tragedie, doamna Dăncilă îşi exprimă condoleanţele, staţi un pic, este criminal pentru oameni ăia. În caz de răpire, până nu găseşti cadavrul şi vin părinţii şi spun e cadavrul fiicei noastre, este aberant să spui domnule, gata, au murit. La o oră? N-ai de unde să ştii. Nu ştiu, măcar le întreţii speranţa. Deci pentru toată lumea este moarte şi este... şi domnul Buda, în timp ce el nu recunoaşte, domnul Buda spune aşa că, este şeful IGP, îşi exprimă condoleanţele şi, atenţie, lansează cea mai mare diversiune, nu ştiu dacă voit sau nu, care într-un fel a pus la îndoială acest caz. Anume, el spune aşa, ultimele cuvinte ale Alexandrei către 112 au fost vine, vine, vine şi în acel moment asasinul a  intrat în casă, a văzut-o cu telefonul de la 112 şi a omorât-o. Suntem vineri seara. Datele, transcrierea de la 112 arată că n-a zis niciodată. A zis bine, bine, bine nu vine, vine, vine. De abia în discuţia cu poliţistul, mă rog, mai complicat, ea spune că se aude lătrat de câini şi a venit ăla. Deci ei din start... Doi, 26, 27, 28 până la prânz nu se vorbeşte de cenuşă, nu se vorbeşte, în comunicatele oficiale. Avem numai atât, fragmente, deci domnul Romulus Varga se duce şi declară, este şeful investigaţiilor criminale de la Parchetul General, declară presei că la faţa locului s-au găsit oase de om aparţinând mai multor persoane. De unde ştia el că sunt mai multe persoane? Nu era nicio anchetă. Şi de abia duminică seara doamna Georgiana Hosu vorbeşte de cenuşă, de ardere, până atunci nu există în comunicatele oficiale decât că s-au găsit nişte oase. Asta este una din marile ciudăţenii ale acestei anchete şi, repet, uriaşele contradicţii ale autorităţilor. Şi eu am pus pe seama faptului, plecând de la contradicţie, înseamnă că undeva e un interes, cum să spun, ca acest caz să se ascundă ca să nu se afle adevărul, că altfel nu pot să-mi explic. Nu pot să-mi explic de ce avem atâtea contradicţii.

Ionela Bănărescu: S-a comunicat faptul că există o înregistrare de 17 minute...

Ion Cristoiu: 16.

Ionela Bănărescu: 16 minute între Alexandra şi poliţistul care a preluat.

Ion Cristoiu: Comisarul Constantin Pistol, şeful investigaţiilor criminale de la poliţia din Caracal. Da.

Ionela Bănărescu: Noi am făcut o solicitare să fie făcută publică această convorbire, nu am primit răspuns. Întrebarea mea este...

Noi despre ce spune Dincă, ce face Dincă nu ştim decât, nu de la el, din ce spun alţii. Poate că e mut. Dumneavoastră l-aţi auzit vreodată vorbind?

Ion Cristoiu: N-aţi primit răspuns pentru că nu se dă răspuns.

Ionela Bănărescu: Da. De ce credeţi că dacă au putut să dea înregistrarea cu 112, de ce nu o pot da pe aceasta care este în pachetul cu 112?

Ion Cristoiu: Este cel mai important document al acestei anchete. Deci acest caz este, repet, şi de vreo săptămână spun într-una oficial, peste tot unde mă duc şi scriu, în legătură cu acest document şi am să spun de ce este crucial pentru a ştii ce s-a întâmplat acolo. Noi nu ştim nimic până acum decât, foarte interesant, din avocaţii din oficiu care aţi observat că-l înfundă pe Dincă. Deci el are apărători şi toţi se duc la televizor şi spun Dincă e şi mai criminal, Dincă  e un monstru, bun. Dar, atenţie, foarte important, noi despre ce spune Dincă, ce face Dincă nu ştim decât, nu de la el, din ce spun alţii. Poate că e mut. Dumneavoastră l-aţi auzit vreodată vorbind? Nu l-a auzit nimeni din România zicând mi-e sete. I se pune pe seamă că are televizor în cameră, că a zis bine că mi-aţi strâns, dar aţi observat, el este un personaj puternic, central, dar nu apare pe scenă, dar toată lumea vorbeşte. Bun, hai să vă spun documentul acesta. Alexandra sună la 112, ca să înţeleagă telespectatorii, în momentul în care ai o problemă suni la 112, la 112 este un dispecerat fie central fie zonal. Deci dacă tu eşti din Caracal, 112 nu e din Caracal, e la nivel central. Sigur, nu discut ce-a zis dispecera. Dispecera sau dispecerul de la STS are misiunea, din ce spui tu, să te repartizeze unuia din dispeceratele de intervenţie. Dacă spui mi-e rău şi leşin şi cutare te trimite la ISU, adică îţi face legătura cu ISU care e tot 112. Dacă zice vine unu şi cu toporul în cap te trimite la dispeceratul de poliţie. Prima convorbire se încheie a venit, a venit, iar un mare mister, de ce ar spune încheie convorbirea a venit, a venit, revine cu telefonul doamna aia de la dispecerat, nu întreabă cine a venit, iar o nebunie, bun. După ce termină şi a doua convorbire, dispecera îi dă legătura, şi este foarte important, la dispeceratul Slatina, aşa se explică de ce Vasilescu ăla... care dispecerat... el habar nu avea cum e Caracalul, el era la Slatina, şi ăsta face legătura la poliţie. Ultima convorbire cu acest Vasilescu, în care el îi spune nu mă mai ţine domnişoară, ştiţi toată povestea asta, că am treabă şi ea spune bine, bine, bine nu vine, vine, vine. Deci spune bine, am înţeles, da? Intră în joc poliţia din Caracal. Cei de la poliţie sună patrula pedestră şi spune bă, vedeţi că aveţi pe acolo un caz de răpire. Unul dintre cei de la poliţia pedestră i-a numărul de telefon de pe care sunase fata şi o sună, la 11 şi 12 minute. Din conţinutul acestei prime convorbiri de pe un telefon al lui, el se află scris într-un raport, avem acest rezumat în raportul corpului de control, bun. Se spune că el n-a reuşit să afle, ăla pedestru, vine la unitate, la poliţie şi acolo şeful investigaţiilor criminale din poliţia Caracal, domnul comisar Constantin Pistol, fie-i numele lăudat, i-a telefonul domnului ăsta şi o sună el pe Alexandra şi vorbeşte 16 minute. Urmare a acestei convorbiri, el face un raport scris, bănuiesc că a povestit multe acolo. Acest raport este prezentat în raportul corpului de control un sfert de filă. Deci e clar că corpul de control a văzut raportul, dar nu l-a dat tot. Şi atunci noi am spus de sute de ori, domnule, desecretizaţi ce scrie nea Gigel ăla, Pistol pentru că ei susţin că, nu ştiu nu mă pricep, convorbirea nu poate fi audio, că a fost pe telefon, dar măcar ce-a scris ăla, că a scris mai multe pagini. Ei, acest, cum aţi făcut şi dumneavoastră, această cerere de-o simplitate uluitoare se loveşte de refuzul domnului Fifor. Deci au desecretizat raportul corpului de control al poliţiei, nu l-au desecretizat pe acesta, s-a desecretizat ăla de la 112 şi cu toate acestea un text... Este crucial pentru că este greu de imaginat că în 16 minute nu a avut loc o convorbire şi despre cine e ăla, cum a ajuns ea... n-are cum. Ei spun că în cele 16 minute domnul acesta care era din Caracal, el nu descoperă un moment unde e ea. Dar oricum, refuzul de a desecretiza arată că ceva e în neregulă acolo în ce spune el. Fie că el o ia la întrebări şi îi spune da, nu eşti la cutare şi lasă că nu ştiu ce, fie că ea spune nişte lucruri, de exemplu i se atribuie ei, textual în aşa-zisul raport, şi fata a zis că bărbatul nu se află lângă ea fiind plecat la farmacie să ia alifie pentru răni. Nu ştiu doamnă dacă nu e pus de la el pentru că această afirmaţie pusă pe seama fetei schimbă totul. E greu de presupus că unul din ăsta brută se duce să-ţi ia alifie pentru mâini şi să-ţi mai şi spună ţie după ce te-a violat şi te-a abuzat că mă duc la farmacie. În finalul raportului de la MAI pe care l-am publicat se spune aşa: ghilimele, citez, în finalul raportului său, pe care nu-l ştim, poliţistul spune că pe fond de lătrat de câini, foarte interesantă observaţie, fata zice că a venit bărbatul şi nu mai poate vorbi şi din acel moment se închide. De ce este foarte important, convorbirea se termină la 11 şi 28, potrivit tuturor datelor Dincă a venit la 12 şi ceva. Dar, repet, vă imaginaţi, nu înţeleg de ce refuză. A încercat şi Cumpănaşu, am făcut şi eu gălăgie, aţi făcut şi dumneavoastră adresă, ei refuză. Domnul Pistol nu are voie să vorbească cu presa, de ce să nu vorbească? Nu ştiu dacă a fost audiat penal, nu intern, pentru că el este un martor, e omul cu care a vorbit 16 minute, bănuiesc că o ţine minte în afară de ce-a scris.

Ionela Bănărescu: Dar de ce credeţi că domnul Fifor, după toate demisiile şi aparenta tăiere în carne vie, pur şi simplu refuză sau încearcă să-l protejeze pe acest poliţist? De ce ascunde tocmai această declaraţia minoră, deci după atâtea capete tăiate, după atâtea demisii la nivel înalt, de ce se încăpăţânează să protejeze tocmai acest document.

Ion Cristoiu: Eu nu cred că protejează poliţistul. Deci în documentul respectiv nu ştiu ce-a scris, noi nu avem convorbirea. Nu ştiu, deocamdată nu ni s-a spus, am înţeles că până la urmă ele se stochează, nu ştiu, nu mă pricep, dar faţă de 112 unde am convorbire înregistrată, am audio, am transcriere limpede, da? Dincoace este clar că ăla când a scris, n-a scris numai jumătate de filă, n-avea cum, a vorbit 16 minute, a scris mai mult, da? Poate că n-a scris mai mult, dar dacă îl întrebi, nu ştiu, de presă, poate că ne spune ceva, era agitată, nu era agitată, ce-a putut să vorbească. Probabil, după părerea mea, că în această convorbire sunt nişte lucruri care sunt secrete de stat. Nu ştiu, nu ştiu ce i-a zis fata lui, deci... gândiţi-vă că Alexandra vorbeşte la 112 un minut, două. El vorbeşte 16 minute, n-ai cum în 16 minute bănuiesc că n-a întrebat-o numai culoarea părului.

Ionela Bănărescu: Ce secrete de stat ar fi putut să-i spună Alexandra, un copil de 15 ani, răpit, sechestrat, violat, bătut, unui poliţist? Ce secrete de stat să deţină Alexandra?

Ion Cristoiu: Poate în cursul convorbirii sunt nişte elemente care pot trimite la o raţiune de stat. Nu ştiu, poate că i-a zis.. eu am presupus şi ipoteza, plecând acest Dincă de acasă la 8.40, că de fapt a venit un client, nu ştiu, poate că acolo era un fel de bordel mascat, poate că în timp ce el a plecat, că el pleacă şi vrea să se vadă că pleacă, poate că clientul ăla a omorât-o. Poate că acel client e foarte important, eu de aia spun. Nu mă lansez în ipoteze, dar vedeţi dumneavoastră cei care sapă neîncredere în instituţii sunt instituţiile. Eu spun da, bă, ce vreţi? Poftim, nimic deosebit, poate că în raportul ăla nu e nimic. Dar faptul că ei refuză indiferent de cereri, deci nu se poate, conştienţi că orice refuz de desecretizare, orice ordin dat lui Pistol să nu vorbească adâncesc bănuielile, e ceva în neregulă. Spuneţi-mi dumneavoastră, adică... În ştiu pe domnul Fifor, el face parte dintr-o echipă PSD-istă care vrea să pară modernă, aţi văzut şi dumneavoastră, deosebiţi de Dragnea. Nu înţeleg, adică dacă aţi observat el nici măcar nu răspunde şi a fost provocat, cel puţin de mine, pe televizor, domnul Fifor, desecretizaţi! Cumpănaşu a făcut cerere, dumneavoastră aţi făcut şi am înţeles că ce? Va răspuns că e secret de stat sau ce e, că e de anchetă. Cum să fie de anchetă. Şi ca să trag aici o concluzie, nu noi jurnaliştii săpăm neîncrederea în instituţiile statului. Instituţiile statului îşi sapă neîncrederea pentru că, repet, refuză asta, se fac că lucrează, aţi văzut şi dumneavoastră, în fiecare dimineaţă se duc ăia acolo, n-am înţeles ce fac. Acum trei zile căutau un picamer, acum cică vine un escavator, e ceva în neregulă. Eu nu cred că sunt atât de proşti, adică nu cred că o anchetă făcută de DIICOT, o anchetă de Parchetul Caracal, da, la un asemenea nivel că ei anchetează un omor nu un trafic. Ei chiar ne iau peste picior, adică aţi observat şi dumneavoastră, în fiecare zi ne spun că mâine aduc un escavator, dar e atât de greu? Deci e ceva în neregulă în comportament. Dumneavoastră credeţi că sunt aşa de proşti? Eu nu cred, la nivel de DIICOT.

Omul a recunoscut, INML-ul a anunţat deja că e ADN-ul ei. Iertaţi-mă, nu înţeleg de ce se duc în fiecare zi, în fiecare zi ce? Poate să fie un omor mai omor?

Ion Cristoiu: Hai să lămurim şi povestea cu maniacul sexual. Există, sigur, în istorie şi în lumea contemporană cazuri de bărbaţi care, având o traumă psihologică, i-a bătut mama, i-a lăsat nevasta, i-a părăsit iubita, caută în realitate femei pe care să se răzbune. De regulă, ele trebuie să fie de un anumit fel, deci în cazul de faţă nu avem pentru că Luiza diferă de fata asta. Nu poţi să spui că e la fel de blondă şi are aceeaşi ochi. Maniacii sexuali, ca să-i atribuim lui, se satisfac sexual prin omor. Adică au un ritual al omorului, nu ajung la satisfacţie sexuală decât dacă o strâng de gât, îi scot ochii, o ard. În cazul de faţă, potrivit documentelor oficiale ale DIICOT un domn a răpit o minoră, a abuzat-o sexual, a găsit-o cu telefonul în mână, nu eu spun, ei, i-a dat un pumn din greşeală, aţi înţeles că din greşeală, nu o omora ritualic şi apoi a vrut să scape de cadavru prin ardere. Din punctul acesta de vedere nu e nimic complicat, omul a recunoscut, INML-ul a anunţat deja că e ADN-ul ei. Iertaţi-mă, nu înţeleg de ce se duc în fiecare zi, în fiecare zi ce? Poate să fie un omor mai omor? E un omor.

Ionela Bănărescu: Păi a ieşit avocatul Luizei în public şi a declarat că iese miros de cadavru din pereţi, din gropile din curte, că este acolo un fel de groapă comună.

După părerea mea o parte a autorităţilor se confruntă cu o altă parte, cu altă forţă care scoate la iveală. Este singura explicaţie a acestui balamuc.

Ion Cristoiu: Am înţeles, dar pentru groapă comună nu trebuie preluat de DIICOT, să ne lămurim. Avem o instituţie care cheltuieşte foarte mulţi bani şi au şi salarii care are drept misiune crimă organizată şi terorism.

Ionela Bănărescu: Poate că şi de aia s-au dus acolo.

Ion Cristoiu: Dumneavoastră nu vedeţi că ei nu extind ancheta dincolo de curtea lui? Am înţeles, să presupunem că săpând, dărâmând casa descoperă, nu ştiu, un cadavru, trei cadavre. Şi? Tot omor... Adică ăla poate să-l facă şi Parchetul General, poate să-l facă şi Parchetul de la Olt, hai să spunem, dar n-am nevoie... A, DIICOT-ul trebuie să descopere o reţea şi e foarte greu să descoperi. Trebuie să-l iei pe ăla, poate că în reţeaua aia e un cap mare, e un lider mare. În cazul de faţă, repet, este...

Ionela Bănărescu: Dar ce eforturi ar trebui să facă DIICOT-ul în Caracal unde toată lumea ştie de reţelele de traficanţi care acţionează la vedere şi în strânsă prietenie cu poliţia. Poliţia a apelat la interlopi acolo pentru acest caz. Toată lumea ştie că există reţele de prostituţie, fiecare a ieşit acum să povestească câte un caz, mă rog, sub anonimat, dar nu e un secret pentru nimeni că acolo sunt reţele de prostituţie.

Ion Cristoiu: Dumneavoastră răspundeţi la o întrebare. Orice anchetă de acest gen are şi alte piste. Adică nu poţi să mergi de două, de trei săptămâni, ăsta e un asasin singuratic, ne ducem, săpăm şi mai descoperim încă un... cum l-a descoperit, da? Hai să zice, nici măcar la Luiza nu ştim. Bun, am spus, cu tot respectul pentru fetele presupus moarte, altele decât cele două, şi dacă descoperi că a omorât 20, tot atâţia ani de închisoare face. Adică bun, pe viaţă. Da, dacă se extinde ancheta atunci de acord. Şi atunci există o grijă uriaşă să nu cumva să ieşi din perimetrul casei ăleia, să nu cumva să ieşi din ideea de asasin singuratic, asta mă surprinde pe mine. Aţi observat cum adică să iei listing-ul telefoanelor lui acum? Păi primul lucru pe care îl face un poliţist, un jandarm de cătun din Franţa iei şi vezi ai vorbit cu cutare, cutare... sigur că trebuie să fie o chestie oficială, percheziţie, dar aşa în sine se uită poliţistul şi zice hopa, stai puţin şi apoi... Nu. De ce, pentru că orice idee de reţea trimite, după părerea mea, la un lucru foarte periculos şi anume că fetele trăiesc. V-am spus că chiar din dimineaţa lui 26 ei au zis sunt moarte. Dar de ce? Pentru că dacă sunt vii, dacă sunt în reţea şi bănuiesc că sunt în reţea şi au fost duse, să spunem, în acel moment începe un coşmar pentru Klaus Iohannis. Unde sunt fetele? Vă imaginaţi ce-ar însemna ca ancheta să spună au fost luate şi sunt la o reţea internaţională?

Ionela Bănărescu: Dar cum rămâne cu analiza ADN-ului. ADN-ul aşa cum ştim nu minte.

Ion Cristoiu: E raport preliminar, atenţie. INML-ul spune că ei nu au raport final sau poate că să zicem că raportul final... ce-i ăla preliminar şi final. Dar dacă aţi observat o altă caracteristică a autorităţilor este să lase loc pentru dat înapoi. Pentru că după părerea mea o parte a autorităţilor se confruntă cu o altă parte, cu altă forţă care scoate la iveală. Este singura explicaţie a acestui balamuc. Dacă ar fi o acţiune unitară, a unui întreg sistem, el sigur ar înăbuşi în două, trei zile. Putem să ne ducem noi cu presa... că noi n-avem cum. Dar faptul că prin Cumpănaşu, prin alţii ies la iveală probabil că forţa asta care încearcă să ascundă, cu f mare, ştie că forţa cealaltă are documente. Şi atunci ezită. Domnul Bănilă a refuzat vineri seara, 2 august, să anunţe oficial că potrivit raportului preliminar Alexandra e moartă, a pus-o pe doamna Birchall. Probabil că el ştie ce ştie, domnule, dar de ce să intru eu aici? Asta este una din explicaţiile acestor contradicţii.

Nu cred că este vorba de bătaie, cred că este vorba ca Dincă să-şi asume asta, încercând să ocrotească şi el

Ionela Bănărescu: V-aş mai întreba de faptul că la prima percheziţie nu s-au găsit probe de sânge, nu s-a găsit mai nimic, după care s-au găsit. Întrebarea mea este cumva s-au dus acolo să caute probe sau să ascundă probe? Ce părere aveţi despre o asemenea ipoteză.

Ion Cristoiu: Da. Este foarte interesantă întrebarea. Potrivit documentelor oficiale, nu vorbesc niciun moment pe surse, pe documente. Potrivit documentelor oficiale, au intrat în prima etapă un grup foarte mare de poliţişti. Deci au intrat de la Caracal, a intrat procurorul şi au început percheziţia pentru căutare. Într-o oră percheziţia pentru căutare s-a transformat în cercetare la faţa locului pentru omor. Deci au început cercetarea de omor. Preluat de către Tribunalul Olt, o să vă faceţi cruce câţi inşi au venit. Criminalişti de la Olt, da, criminalişti de la Caracal, criminalişti de la Bucureşti, domnul Varga a venit cu o întreagă echipă şi acum spuneţi-mi şi mie această echipă de criminalişti care bănuiesc că au zeci de omoruri... cum să spun, ei fac cercetare la faţa locului timp de 14 ore  pe omor nu pe altceva. Şi ei nu descoperă pete de sânge şi ele se descoperă peste două săptămâni. Nu ştiu, orice... nu absolvent de facultate al Academiei de Poliţiei, în anul întâi... prima dată când te duci pe omor şi cauţi pete de sânge şi acum se descoperă în câteva... şi ei descoperă peste două săptămâni pete de sânge pe noptieră? Dacă aţi observat dumneavoastră descoperirile ulterioare nu sunt urmare a unor ascunzişuri. Adică au săpat undeva în podele şi era acolo un puţ şi în fundul puţului... Nu. Ei, pe noptiera pe care au văzut-o ăia, nici nu ştiţi câţi au venit acolo, am înţeles că au fost la nivel de 50 de inşi, deci 50 de inşi au făcut percheziţii unde sunt probe de omor, da? şi după aia au plecat de acolo, am înţeles, cu nişte oase care le-au dus la INML. Există o singură bănuială, anume faptul că el după ce recunoaşte este adus la Bucureşti, mai ţine-ţi minte. Acolo pot să suspectez faptul că a fost o încercare de a scoate presa din dispozitiv. Pentru că ei se bâlbâie, ţineţi minte pentru că ei l-au adus la Bucureşti pentru nişte pretinse dureri, a spus că-l pun la poligraf, mai ţine-ţi minte? Domnul Bănilă spune că nu vom relua decât peste o săptămână cercetarea, o reiau a doua zi şi a doua zi aţi văzut cum descoperă ei în fiecare zi câte ceva.

Ionela Bănărescu: Păi această cerere a domnului Dincă, a acuzatului, de a fi văzut de un medic legist pentru că a fost bătut, există posibilitatea să zică adevărul. Poate că a fost bătut.

Ion Cristoiu: Nu cred, nu cred că de aia a recunoscut. Hai să vă spun istoria recunoaşterii lui. În seriale, chiar mai bune sau mai proaste...

Ionela Bănărescu: Mă refeream la faptul că există suspiciunea asta, că tot despre suspiciuni vorbim, că ar fi fost bătut să spună ce trebuie.

Ion Cristoiu: Asta sunt de acord. Nu, eu spun următorul lucru, în seriale din start de la episodul întâi personajele au o logică, minimă. În cazul acestui serial există... personajul ăsta nu are logică. Ba e asasin cu sânge rece, da, dar asasinul cu sânge rece, potrivit avocaţilor, în noaptea de sâmbătă spre duminică a avut remuşcări. A avut remuşcări şi zice că a recunoscut. Nu ştim nici acum ce a recunoscut. Potrivit tuturor procedeelor juridice nu există recunoaştere, adică nu eu vin la dumneavoastră şi sunteţi anchetator şi zic da am ucis-o şi dumneavoastră râdeţi şi cum ai ucis-o, că trebuie să începi să povesteşti şi zici am ucis-o cutare, cutare, cutare, după ce ai terminat de scris te ia anchetatorul şi spui uite toporul, uite groapa. În cazul lui, aţi observat, zice că pe Luiza a aruncat-o în Olt, se duce cu el şi spune n-am aruncat-o în Olt am aruncat-o în Dunăre, undeva după asta, revine doamna Georgiana şi spune nu, a fost arsă. Nu cred că este vorba de bătaie, cred că este vorba ca el să-şi asume asta, încercând să ocrotească şi el pentru că în mafie... deci aceste reţele de trafic de minore sunt printre cele mai dure, mai dure chiar decât mafia. Ele nu acţionează transfrontalier în sensul că iau din România tipe care fac... pe şoseaua de Centură. De regulă ele iau, am văzut şi în cazul Epstein din America, ele iau comenzi, adică sunt oameni cu foarte mulţi bani care vor, nu ştiu, o fată gen Alexandra. Ele sunt ochite, răpite şi duse şi de aia nici nu mai revin pentru că ele nu sunt scoase pe stradă, sunt ţinute şi duse la domni, la... aşa cred, din punctul meu de vedere, poate fi şi varianta asta. În aceste condiţii, în mafie, dacă intri la puşcărie, deci intră foarte mulţi dintre ei şi ai 15 ani, când ai intrat, potrivit tuturor documentelor, vine un gardian la tine şi spune, atenţie, nu spui nimic, în timpul ăsta familia are cutare, cutare, avem noi grijă, dacă spui te spânzurăm a doua zi, normal, şi familia ta va avea... Nu este exclus ca el să-şi asume un lucru pe care nu l-a făcut pentru că bâlbâielile unui om care recunoaşte totul, cum spuneaţi dumneavoastră, adică cum recunoşti totul şi apoi nu poţi să spui unde e cadavrul. Dacă aţi observat ei fac cercetare la faţa locului ca şi cum criminalul nu le-ar fi zis nimic. Una e cercetarea la faţa locului şi alta este reconstituirea. Când ăla a zis nu mai e nevoie de cercetare că te duce el direct şi tu, sigur, iei proba de sânge  ca să vezi dacă nu minte. În cazul de faţă aţi observat că de o săptămână şi ceva noi nu avem de-a face că Dincă le spune mergem aici, da? Nu. Ei fac cercetare. N-ar trebui să le spună Dincă de faptul că are în pereţi fete? Repet, ce-l opreşte pe un om ca ăsta că a omorât una, două, trei, patru nu contează. Adică ce l-ar opri pe el, da domnule, am omorât 100, cum a fost şi în Cipru, şi merge la puşcărie, indiferent de câte a omorât tot pe viaţă poate să fie. Deci comportamentul acestui personaj despre care nu ştim nimic. El până la 6 dimineaţa vineri era un om normal. Adică nu erau probe că el era dintr-o reţea, că e criminal.

Ionela Bănărescu: Ne oprim astăzi cu discuţia aici şi rămâne să ne revedem în clipa în care apar...

Ion Cristoiu: Măcar când se desecretizează raportul ăla.

Ionela Bănărescu: Apar noi informaţii.