INTERVIU - Ministrul Mediului: Mineritul nu se poate rezuma, pentru comunitatea locală, la locuri de muncă

Ministrul Attila Korodi, aflat pentru a treia oară la conducerea Ministerului Mediului, a vorbit în interviul acordat agenţiei MEDIAFAX despre priorităţile sale pentru acest an, printre care o "revigorare" a Fondului de Mediu, din care să fie finanţate şi alte proiecte decât în prezent.

Korodi vrea să sprijine agenţii economici care folosesc deşeuri reciclabile, pentru că există deficienţe în cazul prelucrării sticlei sau a hârtiei, ceea ce face neprofitabilă colectarea separată a acestora. Tot în domeniul deşeurilor, Korodi doreşte să reglementeze managementul celor din construcţii şi să impună responsabilităţi pentru cei care le generează.

În legătură cu programul Casa Verde, finanţat tot din Fondul de Mediu, Korodi a spus că anul acesta vor fi făcute plăţile pentru toate cele 15.000 de cereri rămase din sesiunile de finanţare anterioare şi că rămâne de văzut în ce condiţii ar putea fi organizată o nouă sesiune de finanţare, ultima având loc în 2011.

Korodi a vorbit şi despre finanţările europene şi problemele întâmpinate în această zonă, în special în ceea ce priveşte implementarea sistemelor de apă potabilă şi canalizare în fiecare localitate, arătând că România ar avea nevoie de 12 miliarde de euro pentru perioada de programare 2014 - 2020.

Pe de altă parte, Korodi a anunţat că lucrează cu Ministerul Agriculturii la estimarea costurilor pentru acordarea de plăţi compensatorii deţinătorilor de păduri şi alte terenuri aflate în siturile Natura 2000, unde există restricţii de exploatare, cu bani din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

Korodi a mai arătat că ministerul pe care îl conduce se va mai pronunţa asupra proiectului Roşia Montană după ce vor fi îndeplinite sarcinile trasate de comisia specială din Parlament, care a respins legea propusă de Guvern privind proiectul minier. Întrebat dacă proiectul ar putea fi respins prin neacordarea avizului de mediu, el a răspuns: "Nu fac comentarii. Dacă decizia noastră e nu, e nu".

În ceea ce priveşte explorarea gazelor de şist, Korodi a spus că Ministerul Mediului şi-a făcut treaba, stipulând că aceasta nu se va face prin fracturare hidraulică şi că depinde de companii să coopereze cu comunităţile locale, pentru că altfel nu au nicio şansă.

Ministrul Mediului a apreciat drept o problemă faptul că, din proiectele cu impact asupra mediului, ca cele de minerit, comunităţile locale nu se aleg decât cu câteva salarii, veniturile mergând la stat.

Redăm integral interviul acordat de ministrul Mediului, Attila Korodi, agenţiei MEDIAFAX.

Reporter: Sunteţi pentru a treia oară la Ministerul Mediului. Ce priorităţi aveţi în acest mandat?

Attila Korodi: Nu vorbesc de mandatul întreg, de trei ani de zile, ci mai degrabă de anul acesta. O să vă spun câteva lucruri importante din punctul meu de vedere. Trebuie să revitalizăm Fondul de Mediu şi să îi redăm capacitatea financiară să intre pe zone investiţionale unde avem probleme şi care nu sunt acoperite de la bugetul de stat. Aţi văzut, a început din nou Programul de înnoire a parcului auto (Rabla, n.r.), Casa Verde - vom face paşi şi anul acesta, împăduririle să continue, problema de a crea o linie de investiţii pentru capacităţi industriale care folosesc deşeuri reciclabile şi sunt convins că trebuie să finanţăm acele zone unde, pe diferite tipuri de deşeuri reciclabile, fluxul de reintroducere în circuitul economic nu este închis, deci are elemente lipsă. Acolo aş dori să lansăm linii de finanţare, pe zona privată. Fondul de mediu are şi un program pe energie regenerabilă din fondul norvegian (Rondine, n.r.), avem implicarea Fondului de Mediu, ca specialişti, şi în sumele care provin din vânzarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în sistemul european, din care sunt câteva lucruri care se vor finanţa... Fondul de Mediu trebuie revitalizat.

Fonduri europene - Programul Operaţional Sectorial Mediu. De când sunt la minister, de o lună de zile, a crescut absorbţia cu aproape trei la sută deja. Nu-i o cifră bună sau proastă, ci e o tendinţă. Aş dori ca anul acesta să fim cât mai aproape de ce şi-au asumat autorităţile locale ca beneficiar pe investiţii în apă potabilă, uzată, deşeuri. O să fie şi o campanie de comunicare a ministerului. Noi debirocratizăm sistemul, am ajuns să plătim o factură cel mult în 12 zile, anul trecut media a fost de 12 zile, dar, ca să spunem că absorbim, la nivel local, companiile de apă, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară pentru proiectele de deşeuri trebuie să meargă pe proceduri de achiziţie şi să-şi asume şi ei obligaţiile de absorbţie a fondurilor europene. Ca să venim în ajutorul lor, probabil vom aduce proiecte de la Fondul de Mediu şi proiecte de la Programul Naţional de Dezvoltare Locală de la Ministerul Dezvoltării Regionale sub umbrela fondurilor europene, care vor fi compatibile, care sunt mai mici, dar care să aducă un aport în absorbţie. Pentru mine, fondurile europene sunt importante, pentru că, dacă acolo ne facem bine tema, degrevăm bugetul de stat.

Dacă ne uităm pe zona tehnică a mediului, avem un capitol foarte urgent pe managementul deşeurilor, unde avem o nouă lege, care implementează directiva europeană adoptată în 2011 (Legea nr. 211/2011, n.r.). Legea este în vigoare, trebuie să adoptăm şi documentele subsecvente - hotărâre de Guvern şi ordine de ministru. Va urma o dezbatere. La ora actuală, sistemul pe diferite tipuri de deşeuri este învechit sau depăşit. Totodată, probabil că, pentru că au venit două - trei observaţii pe directivă, vom mai aduce o mică modificare la legea cadru. Mai este o dezbatere pe Legea salubrităţii, care este în Parlament, a fost retrimisă de preşedintele Băsescu. Vrem să ne implicăm, pentru că, din păcate, Legea salubrităţii, cum a ieşit din Parlament, bulversează sistemul managementului deşeurilor şi duce responsabilitatea într-o singură zonă, a operatorilor de salubrizare, şi din cauza aceasta vom avea un sistem care va fi dezechilibrat şi nu va putea să funcţioneze. Şi Consiliul Concurenţei şi-a exprimat punctul de vedere, de aceea acolo trebuie să reaşezăm lucrurile. Vorbim de lucruri tehnice - schimbări climatice. Vreau ca toţi jucătorii şi mai ales cei care au instalaţii mari de ardere care intră sub schema europeană de comercializare a certificatelor să ştie regulile. Am o comunicare oficială continuă cu ei. Trebuie ca până la sfârşitul lunii aprilie să încarce acele certificate lipsă, altfel intră în penalităţi.

Sunt multe lucruri încă de făcut. Într-un fel mă ajută că am lângă mine un ministru delegat, care se ocupă de zona managementului Apelor, Pădurilor şi Pisciculturii, pentru că aşa două persoane pot să acopere mai bine domeniul, dar voi arăta toată deschiderea şi mă voi implica dacă este vorba de modificări legislative, de a îmbunătăţi sistemul în zona managementului silvic sau managementului apelor şi vom avea o colaborare foarte bună ca să deblocăm şi Codul silvic şi poate, dacă ne pregătim bine, în iunie să iasă un Cod silvic din Comisia de agricultură şi să se dea un vot final. Sunt acele priorităţi care acoperă principalele elemente pe care le văd pentru anul acesta.

Rep.: Bun, să le luăm pe rând. Vorbiţi de o revitalizare a Fondului de Mediu. Vă gândiţi la surse noi pentru încasări?

A.K.: La surse noi, nu mă gândesc. Poate din abordarea managementului deşeurilor şi a creării unor fluxuri corecte şi funcţionale, undeva vor mai exista câtreva elemente care vor fi conectate de Administraţia Fondului de Mediu. În managementul deşeurilor folosim sistemul de taxare ca să îi aducem pe ei către zona reciclării, cât mai mult să reciclăm. Şi, dacă vedem că există elemente lipsă, putem să creăm anumite măsuri fiscale de mediu, ca să împingem pe toţi care produc deşeuri către reciclare. Până la urmă, nu produc deşeuri, produc ambalaje de exemplu, dar trebuie să vorbim şi de baterii, trebuie să vorbim şi de zona construcţiilor. Când vorbim de managementul deşeurilor, un domeniu total nou va fi managementul deşeurilor din construcţii, unde vreau să avem o legislaţie coerentă, cu responsabilităţi, pentru că nu este normal ca zona urbană a României să producă cantităţi semnificative de deşeuri din construcţii, şi acelea să nu aibă o reglementare clară, responsabilităţi clare, şi aceste deşeuri să ajungă pe maidane, la marginea oraşelor şi să facem cariere pentru materie primă pentru industria construcţiilor, dar să nu folosim deşeurile care pot fi utilizate ca resursă de bază în construcţii.

Rep.: Vorbim de o nouă taxă, aşa cum plătesc producătorii care pun pe piaţă ambalaje?

A.K.: În domeniul construcţiilor, nu vorbesc de taxare, ci vorbesc de reglementare.

Rep.: Dar nu v-aţi gândit şi la o taxă?

A.K.: Este prematur. O să facem destule dezbateri publice cu toţi cei care lucrează în această zonă sau dezvoltă politici locale ca să ne dăm seama dacă este vorba de reglementări legislative sau şi de instrumente fiscale. La ora actuală, fiind un domeniu în care pot fi greu estimate pe procedură cantităţile... Până la urmă, orice taxă se leagă de lucruri obiective, de cantităţi. Industria construcţiilor e puţin diferită.

Rep.: Programul Rabla vă doriţi să continue?

A.K.: Va depinde de abordarea la sfârşit de an cu producătorii şi importatorii. La ora actuală, ei au o deschidere, au înţeles noul mecanism, îi văd viabilitatea. Dacă funcţionează, înseamnă că şi anul viitor poate să funcţioneze. Toată lumea era speriată că se va bloca sistemul informatic. În două zile deja avem 150 de zile aprobate la Fondul de Mediu, în sistemul informatic, totul merge corect, nu sunt sincope. În interacţiunea cu baza de date a Poliţiei Române, care se face de două ori pe zi, totul funcţionează. Avem din fericire puţine respingeri, unde datele nu corespund. Aşa că văd că programul va fi unul mai lin, fără excese şi stat la cozi, pur şi simplu omul când este hotărât, poate să participe la program.

Rep.: Pentru a face anul acesta sesiune de finanţare pentru Casa Verde aveţi buget?

A.K.: Casa Verde n-a mai primit finanţare demult. Mai am în responsabilitate să semnez încă 6.000 de cereri depuse, să închid finanţările începute, asta înseamnă că putem să ajungem la finanţarea a 15.000 de cazuri anul, aceasta numai din responsabilităţile din perioada trecută. Şi o vom face, şi bugetul ne permite. Pentru noi, întrebarea este cum putem să reaşezăm bugetul Fondului de Mediu ca să lansăm o nouă etapă, ca românii să vadă că acest program este în interesul statului român, vorbim până la urmă de eficienţă energetică şi energie regenerabilă. Spre vară vom avea informaţiile foarte clare ca să spunem dacă mergem mai departe, în ce condiţii. Pentru mine, faptul că pot să închid 15.000 de cereri câte mai sunt la ora actuală cred că este o veste foarte bună. Atât a mai rămas şi s-a terminat istoricul care este din 2011.

Rep.: Ce buget ar fi necesar?

A.K.: Am făcut un calcul superficial, pentru că fiecare speţă de finanţare poate să difere şi se ajunge la 90 de milioane de lei, mult.

Rep.: Ce se face în prezent prioritar cu fondurile POS Mediu şi ce aţi schimba?

A.K.: Ceea ce este bine pe fonduri europene este că există o predictibilitate foarte clară şi o finanţare sigură. Numai jucătorii, adică beneficiarii, trebuie să interacţioneze bine cu acest sistem de finanţare şi experienţele nu sunt neapărat foarte plăcute cu autorităţile locale. Nu în sensul că fiecare autoritate locală separat n-ar face treaba, dar, când vorbim de finanţări de la POS Mediu, vorbim de asociaţiile intercomunitare la nivel judeţean, vorbim de companii de apă regionale în spatele cărora se află foarte multe autorităţi locale... Contează foarte mult capacitatea de cooperare la nivel local şi, după aceea, de mandatare a procedurilor către echipe foarte bine pregătite. Ceea ce vom aduce în zona finanţărilor europene până în 2015 ca să avem mai mare eficienţă în zona cheltuirii banilor europeni vor fi, cum am spus, proiecte din zona publică de apă potabilă şi canalizare care pot fi sincronizate cu proiecte europene, pe de altă parte să aducem proiecte pe poluări istorice, de exemplu din zona Conversminului, să finanţăm în continuare şi să le mărim ponderea proiectelor de construcţie de infrastructură de apărare împotriva inundaţiilor şi proiectul din zona costieră ("Protecţia şi reabilitarea părţii sudice a litoralului românesc al Mării Negre în zona municipiului Constanţa şi Eforie Nord", n.r.) să înceapă să se deruleze, procedurile de achiziţie am înţeles că s-au încheiat, după mulţi ani, şi în sfârşit intră şi el în implementare.

Natura 2000 - la ora actuală suntem în dialog şi începem procedura cu Ministerul Agriculturii, să modelăm pe două situri, unul în zona montană şi unul în cea de şes, pe planurile de management deja adoptate, nivelul compensărilor financiare anuale, dacă s-ar aplica. Ca să avem o imagine, ce-ar însemna în şapte ani de zile, care ar fi încărcarea financiară. Pentru că am găsit deschidere ca, dacă sunt valori rezonabile, din Fondul de Dezvoltare Rurală să acoperim aceste compensări. Dacă ar putea să facă Guvernul Ponta lucrul acesta, ar fi un pas important, pentru că oamenii ar percepe mult diferit tot ce înseamnă Natura 2000 şi sistemul acesta care înseamnă punerea în valoare a ceea ce avem, nu restricţii faţă de ce avem.

Rep.: Vorbim de compensare pentru păduri, terenuri care nu pot folosite pentru agricultură?

A.K: Exact, care pot fi folosite restrictiv în anumite zone.

Rep.: Vorbeaţi la audierea în Parlament de preocuparea de a avea implementate sisteme de apă-canal în fiecare localitate. În ce stadiu suntem în prezent?

A.K: Nu suntem într-un stadiu foarte bun faţă de planul de conformare stabilit în procesul de integrare în Uniunea Europeană. De ce? Pentru că sunt acele blocaje la nivel local în implementarea proiectelor. Dar, dacă noi demonstrăm că există la nivel local o deschidere şi un continu efort de a finanţa, putem să evităm situaţii critice de penalităţi din partea Uniunii Europene. Fondurile europene nu sunt de ajuns, avem în faţa noastră, conform analizei făcute de Departamentul pentru Ape, încă 12 miliarde de euro - necesitate de investiţie în această zonă, după 2014. Enorm de mult! Sunt sume enorme care trebuie să ajungă la fiecare localitate în parte. Niciodată România nu va avea această capacitate financiară, dar dacă reuşim, prin aceste investiţii europene majore, să acoperim principalele necesităţi conform calendarului de conformare, atunci putem să spunem că România îşi face treaba. Eu am nevoie de un suport major din partea Guvernului, pentru că noi gestionăm acest domeniu, dar banii pentru finanţarea sa îi avem limitat, şi atunci trebuie ca şi alte programe guvernamentale paralele să îl mai susţină pentru a respecta termenele stabilite.

Rep.: Şi în ceea ce priveşte managementul integrat al deşeurilor, o altă direcţie importantă în folosirea fondurilor europene, în ce stadiu suntem?

A.K.: Avem la ora actuală 32 de contracte de finanţare semnate. Dintre acestea, în cazul a 15 judeţe avem probleme de absorbţie şi de risc de neatingere a ţintelor. Noi desigur putem muta pe noua programare financiară aceste proiecte, dar din punctul meu de vedere riscăm să nu se creeze infrastructură în timp real. La ora actuală avem 19 cazuri de infringement din cauză că depozite vechi încă erau folosite de autorităţi locale. Şi am atras atenţia foarte clar şi am şi arătat care vor fi penalităţile. Dacă este un calendar de închidere (a depozitelor de deşeuri neconforme, n.r.) şi au închis, ei nu mai trebuie să aducă acolo deşeuri, ci să creeze o infrastrucutură de transport, cum se întâmplă în majoritatea cazurilor din România şi nu este nicio problemă de încărcare financiară majoră dacă se transportă la depozitele conforme.

Rep.: Cum vă gândiţi să gestionaţi situaţiile din localităţile unde deşeurile se depozitează pur şi simplu pe cursurile de apă?

A.K.: Fără finalizarea proiectelor investiţionale în 32 de judeţe, nu vom putea să facem paşi importanţi. Pentru că există o importantă zonă rurală din România unde pur şi simplu nu există infrastructură de colectare, şi nici nu vorbim de colectarea selectivă, unde dacă se montează prima pubelă, deja este o noutate. De aceea ştim că este important ca aceste 32 de proiecte investiţionale să se finalizeze şi consiliile judeţene şi ce e în spatele lor, asociaţiile intercomunitare, să-şi asume responsabilitatea de a le duce la bun sfârşit.

Rep.: Ce se întâmplă cu celelalte judeţe?

A.K.: În celelate judeţe nu putem să facem finanţare, pentru că acolo deja operatorii privaţi sunt foarte implicaţi şi nu mai sunt eligibile. Bucureştiul, de exemplu, nu este eligibil. În acele zone unde nu este eligibilitate, numai prin Garda de Mediu putem să responsabilizăm fiecare autoritate locală să facă contracte de colectare.

Rep.: Colectarea selectivă cum apreciaţi că se face acolo unde se face?

A.K.: Cu toată străduinţa operatorilor de salubrizare, a asociaţiilor care preiau responsabilităţi din partea producătorilor de ambalaje şi alte tipuri deşeuri, eu ceea ce observ este o problemă de capacitate de prelucrare în România. Dacă la PET avem capacitate şi avem companii care sunt cele mai mari din Europa de prelucrare, avem şi deşeuri pentru care nu avem capacităţi, Şi atunci, dacă nu închidem această breşă şi nu aducem, desigur în condiţiile ajutorului de stat, un aport în zona privată pentru a crea aceste capacităţi de prelucrare, nu ne vom atinge ţintele, pentru că pur şi simplu sunt tipuri de deşeuri reciclabile care sunt înmagazinate în curtea operatorilor de salubrizare şi cel mult pot să le ducă către export la un preţ foarte redus. Dacă un operator de salubrizare îşi face treaba şi în curte se trezeşte cu tone şi tone de deşeuri reciclabile pe care n-are unde să le ducă mai departe, pentru că n-are cine să prelucreze, automat opreşte fluxul acesta, pentru că n-are niciun interes.

Rep.: Puteţi să daţi nişte exemple de deşeuri pentru care nu avem capacitate de reciclare?

A.K: Avem probleme în zona sticlei, avem probleme în zona hârtiei... Probabil anul acesta vom avea o imagine foarte clară să creăm un program de finanţare la Fondul de Mediu.

Rep.: Dar pe cetăţeni cum îi încurajăm să colecteze selectiv, în condiţiile în care nu sunt destule pubele speciale, şi oamenii, chiar dacă ar avea bunăvoinţa să pună separat plasticul, hârtia, sticla, nu sunt dispuşi să meargă până acolo unde trebuie depuse.

A.K.: Aici greşim. Eu locuiesc într-un oraş (Miercurea Ciuc, n.r.) unde avem destule pubele, numai că omul trebuie să aibă voinţa să ducă 500 de metri, 100 de metri mai încolo aceste deşeuri. La mine, de exemplu, în casă, cred că 10 la sută merge la deşeuri pentru depozitat, restul le duc la acele containere speciale. E vorba de educaţie, e vorba de implicare a comunităţii locale şi a operatorilor de salubrizare în a educa şi de taxare. Ştiu că a fost o discuţie să mărim costurile şi printr-o taxă artificială la depozitare, ca să nu fie avantajos pentru operatorul de salubrizare să depoziteze. Încă nu putem să facem lucrul acesta. Pe de altă parte, dacă există companii care introduc pe piaţă ambalaje, au o responsabilitate. Dacă îşi dirijează o parte din venituri pentru a recupera ca deşeuri reciclabile o parte din ambalajele pe care le pun pe piaţă, ajută foarte mult.

Rep.: S-a tot vorbit de importurile de deşeuri. Până la urmă cât sunt ele de necesare, ce profit ne aduc?

A.K.: Nu e vorba de profit. Sunt capacităţi industriale în România, mai ales în zona cimentului, care folosesc deşeuri. Pe de altă parte, există o directivă europeană care încet-încet ne duce în situaţia în care trebuie să liberalizăm de tot domeniul. Întotdeauna noi urmărim şi suntem într-o relaţie foarte strânsă cu instituţiile de specialitate care ne oferă informaţii dacă aceste fluxuri care intră în România sunt legate de crimă organizată, de evaziune fiscală, şi atunci intervenim, blocăm, pentru că avem capacitatea aceasta. Garda Naţională de Mediu trebuie să fie foarte vigilentă pe acest aspect. Industria are nevoie de deşeuri valorificabile şi nu trebuie să blocăm această industrie, chiar face un bine pentru că valorificăm o parte din ce se strânge în România - din păcate, avem încă deşeuri valorificabile mai puţine decât capacităţi industriale -, şi e mai bine să folosească deşeuri decât să folosească materie primă, cum sunt hidrocarburile, pentru că, până la urmă aceste resurse rămân.

Rep.: Credeţi că veţi reuşi declararea zonei din Capitală cunoscută ca Delta Văcăreşti arie naturală protejată, având în vedere problema retrocedărilor proprietăţilor de acolo?

A.K.: Decizia politică am luat-o în minister, aşteptăm decizia Primăriei Bucureşti şi aşteptăm o seriozitate şi o deschidere din partea Primăriei Bucureşti. Bucureştiul ar putea să se mândrească cu ceva ce au numai puţine capitale din lume şi habitatul de la Lacul Văcăreşti chiar este important. Retrocedările din zona respectivă nu pot fi făcute în natură pentru simplul motiv că este o zonă de mlaştină şi un punct de protecţie hidrotehnică. Acum suntem în faza de reziliere a contractului cu cel care a avut concesiunea, după care terenul va reintra în proprietatea Apelor Române şi de compensare se va ocupa statul român. Declararea ca arie protejată nu depinde de problema retrocedărilor.

Rep.: Pentru Delta Dunării aveţi proiecte?

A.K.: Multe proiecte se derulează, este unul prin care se va face evaluarea habitatului, cartografiere, evaluare adecvată a impactului în zona costieră, pentru că avem plaje virgine acolo. Dar ceea ce va fi important pentru Delta Dunării şi este în noul acord de parteneriat cu Uniunea Europeană - Delta Dunării va fi desemnată zonă ITI, aceasta însemnând investiţii integrate teritoriale. Zona Deltei Dunării va avea finanţare directă din diferite programe operaţionale sectoriale, pe care le vor gestiona ei înşişi. Asta înseamnă o şansă reală pentru Delta Dunării de a finaliza infrastructura pe deşeuri, pe problema apelor uzate şi de a aduce investiţii în zona socială, mai ales pe creare de activităţi economice legate de tradiţia locală şi de comunităţile locale.

Rep.: Aţi spus la audierea în Parlament că acest for va avea un cuvânt important de spus în ceea ce priveşte avizarea proiectului Roşia Montană. La ce v-aţi referit mai exact?

A.K.: Pentru că există un raport pe legea înaintată de Guvern, un raport de respingere al comisiei speciale, până acum votul a fost în favoarea adoptării raportului de respingere. Acel raport de respingere dă sarcini Guvernului. Noi vom face studii, pe banii Ministerului Mediului, ca să avem şi noi pe teme tehnice complicate o imagine care este numai a noastră şi care poate să ne ajute ca la întrebări critice - cum este iazul de decantare, permeabilitatea şi aşa mai departe - să avem răspunsuri ferme, pentru că este nevoie. Ceea ce a avut până acum instituţia sunt lucruri superficiale, de exemplu pe problema permeabilităţii. Comisia specială a sesizat diferite instituţii să îşi facă treaba. Ceea ce trebuie să facem este să avem propriul studiu. Resursă sigur găsim şi finanţăm.

Rep.: Dacă este adoptat raportul de respingere, asta nu înseamnă că se opreşte procedura de avizate de la minister.

A.K.: Nu, pentru că şi raportul spune că trebuie făcute nişte studii, şi le vom face. Dar, de exemplu, raportul spune că Parlamentul nu este de acord cu mutarea pârâului Corna. Va fi o condiţie care, dacă nu este îndeplinită, nu se va emite un aviz.

Rep.: Legea a fost pusă în Parlament în ideea că, dacă este respinsă, proiectul să nu primească aviz.

A.K.: Eu cred că acolo au fost făcute nişte declaraţii total, total greşite.

Rep.: Avizarea de către minister e un alt proces decât parcursul proiectului de lege în Parlament...

A.K.: Exact. Parlamentul, o dată, poate să stabilească responsabilităţi, ceea ce a şi făcut-o prin raport. Pe de altă parte, pentru că în legislaţie se spune că la nivel de lege trebuie decisă mutarea cursului de râu, Parlamentul poate să aprobe sau să respingă. Dacă raportul iese, este de respingere. Şi înseamnă că procedura de evaluare nu va ajunge la finalitate, pentru că un element tehnic nu se poate realiza şi face parte din regula jocului. Cum e şi decizia unei instanţe din Suceava, care suspendă descărcarea arheologică pentru o mare suprafaţă din proiect şi până nu se rezolvă şi problema aceasta, nu se poate să ajungă să emită CAT-ul (colectivul de analiză tehnică, n.r.) o propunere finală către Guvern. De aceea am spus că nu este o prioritate pentru noi Roşia Montană, dar vom face treaba internă pe care trebuie s-o facem, pentru că eu vreau să lucrăm cu cărţile pe masă şi ceea ce am sesizat şi în comisia specială în Parlament realmente să fie corectat şi refăcut.

Rep.: Când estimaţi că va trebui ministerul să se pronunţe?

A.K.: Nu depinde de Ministerul Mediului când va da un răspuns, depinde de când îşi face o companie treaba, ca să nu existe nicio problemă juridică în emiterea avizului, şi când ministerul o să aibă toate informaţiile tehnice necesare ca să poată compara cu ce a depus compania.

Rep.: Când se întâmplă toate acestea, dacă ministerul va zice nu, credeţi că proiectul va putea fi respins?

A.K.: Nu fac comentarii. Dacă decizia noastră e nu, e nu. Poate să vină oricine să depună alt proiect, să înceapă din nou. Dar, vă spun, când se termină această poveste o să fie numai şi numai procese, aşa că aviz amatorilor.

Rep.: În ceea ce priveşte explorarea gazelor de şist, având în vedere opoziţia comunităţii locale, în perimetrele unde deja s-au dat avize de agenţiile pentru protecţia mediului, cum credeţi că ar trebui gestionată situaţia?

A.K.: În problema gazelor de şist, nu Ministerul Mediului este instituţia care este veriga importantă. Pe exploare noi am dat avize în care se stipulează foarte clar că pe perioada de explorare fracturarea hidraulică este interzisă. Ministerul Mediului şi-a terminat aici responsabilităţile, pentru că vorbim de explorare. Dacă ajungem la faza de exploatare, dacă cineva vine cu un dosar de exploatare, începe un alt joc, o altă temă, o altă avizare total diferită, cu proceduri care sunt în legislaţia românească, dar cererile vor fi cam peste cinci ani de zile. Până atunci, din fericire, încep să ajungă în faţa opiniei publice şi alte tehnologii. Pe de altă parte, România are obligaţia şi este normal să vadă ce resurse are în cazul gazelor stocate în straturile de şist şi să ia o decizie strategică, cum abordează. Pentru că, da, sunt probleme din punct de vedere al tehnologiei, pentru că sunt locuri unde această tehnologie poate să funcţionează. Dar depinde foarte mult de fiecare zonă în parte. Deocamdată nici nu ştim unde avem gaze de şist şi unde nu. Altă problemă, cu comunitatea locală, aceste companii trebuie să înţeleagă că, dacă nu au o cooperare cu comunitatea locală, nu au nicio şansă, cu toate avizele date de instituţii centrale sau locale, n-au nicio şansă. Şi atunci, problema nu este la instituţiile centrale, ci pur şi simplu este cum reuşesc acesta companii să copereze cu comunităţile locale ca să le arate avantaje şi dezavantaje.

Pe de altă parte, mai este un lucru, care nu se leagă de gazele de şist, se leagă de zona minieră. Mineritul nu poate să se rezume ca beneficii pentru comunităţile locale la locuri de muncă. Este greşit. Ar trebui regândită politica de redevenţe şi, dacă vorbim de impact de mediu - pentru că oricât de mult legislaţia minimizează impactul de mediu, există un impact, pentru că se dau şi măsuri de refacere - pentru că (mineritul, nr.) lasă o amprentă la nivel local, dacă nu se văd şi beneficii economice la nivel local, este normal ca comunitatea locală să nu fie fericită. Pentru că, în afara câtorva salarii, n-are niciun venit, numai statul la nivel central are. Şi aici este o problemă care trebuie gestionată şi rezolvată.

Rep.: Cât credeţi că va dura acest mandat? Va rămâne UDMR la guvernare după alegerile prezidenţiale?

A.K.: Politica întotdeauan se face între partide, aşa că miniştri pot să vină şi să dispară, face parte din regula jocului. Dar eu mi-am propus să fac proiecte care să nu se rezume numai la anul acesta, ci să dăm din nou o rigoare zonei mediului.

(Serviciul FOTO al agenţiei MEDIAFAX vă pune la dispoziţie imagini din timpul interviului.)