IPP: Reticenţa mare pentru integrarea copiilor cu dizabilităţi în şcolile de masă vine din societate

Potrivit datelor oficiale, în România sunt înregistraţi 70.647 de copii cu dizabilităţi, aproximativ 40 la sută dintre ei nefiind incluşi în nicio formă de învăţământ.

În raportul IPP, datele oficiale transmise de inspectoratele şcolare diferă de cele înregistrate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie (ANPDCA). Astfel, la nivelul inspectoratelor şcolare sunt înregistraţi 13.844 de copii cu dizabilităţi înscrişi în şcolile de masă, 24.947 în învăţământul special şi 1.292 care sunt şcolarizaţi la domiciliu, adică 40.083 de minori cu probleme integraţi într-o formă de învăţământ.

Datele ANPDCA arată că în învăţământul de masă ar fi 23.773 de copii cu dizabilităţi, în învăţământul special - 14.859, iar la domiciliu ar fi şcolarizaţi alţi 1.083 de copii, în total 39.715 fiind încadraţi în învăţământ.

Astfel, ponderea medie a copiilor cu dizabilităţi şcolarizaţi pe ciclurile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi liceal din învăţământul de masă este de 36 la sută. 61 la sută dintre ei figurează ca fiind înscrişi în învăţământul special şi trei la sută sunt şcolarizaţi la domiciliu.

"Deşi Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi prevede în articolul 24 faptul că «statele părţi vor asigura un sistem educaţional incluziv la toate nivelurile», peste jumătate din copiii cu dizabilităţi din România (61 la sută) sunt înscrişi astăzi în învăţământul special (forma de organizare a sistemului educaţional care nu este în acord cu principiile de nediscriminare şi respectare a egalităţii de şanse prevăzute de Convenţie). Cea mai mare reticenţă la integrarea copiilor cu dizabilităţi în învăţământul de masă o manifestă mai degrabă societatea (62 la sută dintre părinţii chestionaţi au declarat că, în opinia lor, copiii cu dizabilităţi ar trebui să fie şcolarizaţi în unităţi de învăţământ speciale)", se arată în raportul IPP.

Pe de altă parte, majoritatea profesorilor (peste 80 la sută) consideră că elevii cu dizabilităţi ar trebui încadraţi în învăţământul de masă, concomitent cu adoptarea unor măsuri care să îi pregătească pentru lucrul cu aceşti copii (ex: măsuri de predare-adaptate, dotare cu tehnică asistivă).

Astfel, cele mai mari "şanse" de integrare - conform gradului de toleranţă măsurat prin sondaj - îl au copiii cu deficienţe de mobilitate (peste 90 la sută dintre respondenţi au declarat că aceşti copii nu ar trebui să fie înscrişi în învăţământul special, ci într-o şcoală de masă), urmaţi de copiii cu deficienţe de vorbire (86 la sută fiind în favoarea integrării acestora într-o şcoală de masă).

La polul opus, cel mai scăzut nivel de toleranţă faţă de integrarea în sistemul educaţional de masă este manifestat faţă de copiii cu deficienţe intelectuale (68 la sută susţin că aceştia ar trebui să fie incluşi în învăţământul special).

Judeţele în care sunt înscrişi cei mai mulţi copii cu dizabilităţi în învăţământul special sunt: Vrancea, Cluj şi Braşov (100 la sută), Teleorman (98 la sută) şi Botoşani (97 la sută). În schimb, judeţele care au cel mai mare procent cu copii cu dizabilităţi înscrişi în învăţământul de masă sunt Călăraşi (93 la sută), Olt (80 la sută), Tulcea (74 la sută), Mehedinţi (73 la sută) şi Sălaj (70 la sută).

În ceea ce priveşte repartizarea pe cele patru cicluri de învăţământ, cei mai mulţi elevi înscrişi în învăţământul special sunt în ciclul gimnazial (39 la sută), urmaţi de cei din ciclul primar şi liceal (câte 27 la sută), cei mai puţini fiind preşcolarii (şapte la sută).

Din numărul total de elevi înscrişi în învăţământul de masă, cel mai mare procent al copiilor cu dizabilităţi incluşi în această formă de şcolarizare este în judeţul Caraş Severin (2,35 la sută), Arad (1,98 la sută), Mehedinţi (1,81 la sută), Vâlcea (1,62 la sută) şi Olt (1,32 la sută)

"Există judeţe în care niciun copil cu dizabilităţi nu este înscris în învăţământul de masă: Vrancea şi Hunedoara", se arată în raportul de cercetare.

O altă formă de şcolarizare pentru aceşti copii este cea la domiciliu, situaţie în care un cadru didactic de sprijin se deplasează la elevul cu dizabilităţi pentru a desfăşura activitatea de predare pe baza unui plan individual de predare şi a unei planificări realizate conform curricumului adaptat.

"Judeţele în care se găseşte cel mai mare procent al elevilor cu dizabilităţi şcolarizaţi la domiciliu sunt: Ialomiţa (17,77 la sută), Argeş (15,11 la sută) şi Constanţa (11,91 la sută), pe când cele mai scăzute procente se regăsesc în judeţele: Vrancea (zero la sută), Sălaj (0,16 la sută) şi Vâlcea (0,43 la sută)", se arată în raportul citat.

Potrivit IPP, la nivel naţional există 137 de şcoli speciale, cele mai multe fiind în Bucureşti (19) şi Cluj (13), iar cele mai puţine în Covasna, Satu Mare, Giurgiu, Tulcea, Ialomiţa şi Ilfov (câte una), în timp ce în Călăraşi nu există nici o şcoală specială.

IPP precizează că, pentru asigurarea accesului la educaţie a copiilor cu dizabilităţi, sunt necesare activităţi de informare încă din şcoală, atât prin expunerea copiilor la un mediu de învăţare incluziv, cât şi prin comunicarea de informaţii privind accesul egal şi nediscriminarea în educaţie a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale către părinţi.

De asemenea, părinţii tuturor copiilor – atât cei cu cerinţe educaţionale speciale, cât şi cei cu copii fără cerinţe educaţionale speciale – ar trebui să participe la întâlniri periodice cu reprezentanţii şcolilor (învăţători, diriginţi, profesori itineranţi), astfel încât să se creeze un mediu de comunicare potrivit asupra importanţei integrării copilului cu dizabilităţi în învăţământul de masă.

IPP mai arată că este nevoie de investiţii susţinute în accesibilizarea infrastructurii educaţionale, atât a mediului fizic, cât mai ales a dotărilor (tehnologie asistivă), dar şi adaptarea curriculei de studiu pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale.