Tendinţa de a amâna realizarea unor sarcini începe în copilăria timpurie şi se intensifică pe măsură ce creştem, arată un nou studiu publicat în revista ştiinţifică
Developmental Psychology.
Mai mult decât o trăsătură de personalitate incomodă, autorii studiului au scris că procrastinarea persistentă este asociată cu rezultate negative pe termen lung. Persoanele care tergiversează tind să fie mai puţin organizate şi să se lupte cu reglarea impulsurilor şi a emoţiilor, precum şi cu gestionarea timpului şi a sarcinilor.
Pentru a înţelege cum se dezvoltă tendinţa de a procrastina, cercetătorii de la Departamentul de Psihologie al Universităţii Brock au analizat răspunsurile a 105 părinţi care au completat o versiune modificată a Scalei generale de procrastinare (GPS). GPS este una dintre cele mai frecvent utilizate măsuri ale procrastinării şi sondează semnele de procrastinare în diferite domenii ale vieţii de zi cu zi, inclusiv în mediul academic, viaţa de familie şi luarea deciziilor.
În studiu au fost incluşi doar părinţii copiilor cu vârste cuprinse între trei şi şase ani. În acest fel, cercetătorii au putut compara rezultatele obţinute de la părinţii copiilor de vârstă preşcolară cu cele obţinute de la părinţii copiilor de grădiniţă sau de clasa întâi. Cercetătorii au colectat, de asemenea, exemple anecdotice ale tendinţelor de amânare ale copiilor de la părinţii acestora, inclusiv declaraţii precum: „Amână tot ceea ce nu vrea să facă”.
„Până în prezent, cercetările s-au axat în mare parte pe procrastinarea academică la copiii de vârstă şcolară, adolescenţi şi adulţi”, au scris autorii studiului. „Se ştie foarte puţin despre procrastinarea copiilor preşcolari, în special în viaţa de zi cu zi”.
Rezultatele au arătat că tendinţa de a tergiversa a apărut devreme în anii preşcolari, dar a fost mai frecventă la copiii mai mari, de vârstă şcolară. Autorii au presupus că cei din urmă prezintă tendinţe mai puternice de amânare deoarece au mai multe responsabilităţi decât copiii mai mici şi, prin urmare, mai multe oportunităţi de a amâna.
„Procrastinarea copiilor mai mari pare să reflecte responsabilităţile şi obligaţiile tot mai mari care vin odată cu înaintarea în vârstă”, au scris aceştia. „Acest lucru poate sugera că procrastinarea creşte pe măsură ce copiii câştigă autonomie şi li se atribuie mai multe sarcini nedorite în mediul familial şi academic”.
Procrastinăm diferit în funcţie de vârstă
Copiii mai mici au fost mai predispuşi să amâne curăţenia după ei înşişi şi îndeplinirea rutinelor, în timp ce copiii mai mari au fost mai predispuşi să amâne treburile casnice şi temele de la şcoală. „Acest lucru sugerează că procrastinarea la copiii preşcolari mai mici este legată de o mai mare impulsivitate sau de dificultatea de a-şi regla emoţiile”, au scris autorii, „în timp ce tendinţa de a procrastina la copiii mai mari pare să fie legată de abilităţile de raţionament de ordin superior, inclusiv de autoproiectarea în episoade viitoare şi de construirea şi realizarea unor planuri în mai multe etape”.
Cercetătorii au recunoscut că studiul lor a fost limitat de câţiva factori. Acesta nu a inclus date comportamentale, nu au intervievat direct copiii, iar chestionarul a măsurat tendinţa de a tergiversa ca trăsătură, mai degrabă decât în funcţie de frecvenţa comportamentală.
"Cercetările viitoare ar trebui să continue să examineze apariţia şi dezvoltarea acestui comportament la preşcolari, precum şi relaţia sa cu alte abilităţi cognitive şi sociale", au scris ei.
Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.