Legile Justiţiei trec de Comisia Iordache. Statutul magistraţilor şi legea privind CSM intră în plenul Camerei Deputaţilor

La legea privind statutul magistraţilor, 303/2004, s-a votat eliminarea preşedintelui din procedura de numire şefilor instanţei supreme, articolul fiind corelat cu o modificare adusă, luni, legii CSM.

"Alineatul (1) al articolului 53 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) Preşedintele, vicepreşedinţii şi preşedinţii de Secţie ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi de către Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au funcţionat la această instanţă cel puţin 2 ani şi care nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani", este modificarea adusă legii 303.

Comisia specială parlamentară pentru legile Justiţiei a votat, luni, un articol la Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit căruia CSM primeşte atribuţiile de numire şi revocare a conducerii ÎCCJ, iar preşedintele României este eliminat din procedură.

„Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii au următoarele atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor: numeşte şi revocă din funcţie preşedintel, vicepreşedinţii şi preşedinţii de secţii ai Înaltei Curţei de Casaţie şi Justiţie”, potrivit formei adoptate de Comisie.

Eroarea judiciară la răspunderea magistraţilor, redefinită în Comisia specială privind justiţia

Comisia specială a redefinit eroarea judiciară în ceea ce priveşte răspunderea magistraţilor, stabilind că există eroare judiciară atunci când magistratul, în exercitarea funcţiei, a încălcat norme de drept material şi procesual, fapt ce a condus la încălcarea drepturilor absolute ale persoanei.

Parlamentarii din Comisia specială au stabilit că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, iar răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care, chiar dacă nu mai sunt în funcţie, şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Există eroare judiciară atunci când judecătorul sau procurorul, în exercitarea funcţiei: a încălcat norme de drept material şi procesual, fapt ce a condus la încălcarea drepturilor absolute ale persoanei; sau prin încălcarea în mod vădit, incontestabil a normelor de drept material sau procesual, a soluţionat o situaţie litigioasă contrar realităţii faptice sau juridice ori a produs neregularitate în modul de desfăşurare a procedurilor judiciare, iar aceasta nu a fost remediată în căile de atac sau în procedurile prevăzute de lege, producând în acest mod o vătămare gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei., potrivit textului adoptat de comisie.

Personale vătămate se pot îndrepta împotriva statului, reprezentat de Ministerul Finanţelor.

„Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. Competenţa soluţionării acţiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul”, potrivit textului adoptat de comisie.

Plata de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire se efectuează în termen de maxim un an de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive.

În termen de 2 luni de la comunicarea hotărârii definitive pronunţate în acţiunea prevăzută de alin. (6), Ministerul Finanţelor Publice va sesiza Inspecţia Judiciară pentru a verifica dacă eroarea judiciara a fost cauzată de judecător sau procuror ca urmare a exercitării funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, potrivit procedurii prevăzute de art. 741 din Legea 317/2004.

Potrivit sursei citate, statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va exercita acţiunea în regres împotriva judecătorului sau procurorului dacă, în urma raportului Inspecţiei Judiciare prevăzut la alin. (7), rezultă că eroarea judiciară a fost cauzată ca urmare a exercitării de judecător sau procuror a funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă. Termenul de exercitare al acţiunii în regres este de 6 luni de la data comunicării raportului Inspecţiei Judiciare.

Competenţa de soluţionare a acţiunii în regres revine, în primă instantă, sectiei civile a curţii de apel de la domiciliul pârâtului. În cazul în care judecătorul sau procurorul împotriva căruia se exercită acţiunea în regres îşi exercită atribuţiile în cadrul acestei curţi sau la parchetul de pe lângă aceasta, acţiunea în regres va fi soluţionată de o curte de apel învecinată, la alegerea reclamantului.