Lucrătorii străini din România nu îşi cunosc drepturile, sunt mulţumiţi că pot câştiga decent

Blocul Naţional Sindical (BNS) împreună cu ARCA Forumul Român pentru Refugiaţi şi Migranţi au lansat, luni, raportul de cercetare - "Studiu asupra imigraţiei în România", realizat în cadrul proiectului "Reprezentare sindicală pentru muncitorii imigranţi din România", cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Există cazuri în care lucrătorii străini se pot declara mulţumiţi de situaţia lor, din simplul motiv că pot câştiga mai mult decât decent, lucru care le permite economisirea, transferul de bani către rude. Aceasta este însă numai partea vizibilă a aisbergului, pentru că în spatele unui venit mulţumitor se pot afla condiţii grele de lucru, pentru care nu există protecţie, lipsa unei asigurări în caz de accident, ore suplimentare peste norma legală. Prin urmare, lucrătorii străini aflaţi într-o astfel de situaţie ar trebui informaţi asupra cazurilor nefericite care s-au întâmplat pe piaţa muncii din România, a declarat preşedintele BNS, Dumitru Costin.

În urma acestui studiu, s-au conturat câteva recomandări cum ar fi monitorizarea atentă a trendurilor imigraţioniste, intensificarea colaborării inter-instituţionale în gestionarea fenomenului migraţiei prin implicarea unor instituţii precum Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) şi Poliţia Economică, creşterea gradului de informare a lucrătorilor străini asupra drepturilor, obligaţiilor şi pericolelor care privesc piaţa muncii din ţara noastră, intensificarea activitǎţii de cercetare şi consiliere a grupurilor de lucrǎtori imigranţi.

Secretarul de stat în Ministerul Muncii, Valentin Mocanu, a declarat, luni, la lansarea proiectului că numărul permiselor de muncă eliberate depinde de cererea în acest sens a angajatorilor, acest număr nefiind limitat de minister. În prima jumătate a acestui an au fost eliberate doar 1.378 de autorizaţii, faţă de întregul an 2009 când au fost eliberate 10.000 de autorizaţii, muncitorii imigranţi fiind din sectoarele cele mai afectate de criza economică, respectiv construcţii şi confecţii.

Potrivit lui Mocanu, trebuie ţinut cont, în domeniul imigrării, de reglementarea juridică şi contractuală, de politicile de ocupare, de politicile de formare profesională, dar şi de politicile sociale, toate acestea trebuind să includă şi muncitorii străini care lucrează pe teritoriul României.

Costin a precizat că BNS oferă deja consiliere unora dintre străinii angajaţi în România, celor din domeniul sportului, reprezentându-i pe aceştia în relaţia cu cluburile, dar şi în instanţele naţionale şi internaţionale. Costin a afirmat că organizaţia pe care o conduce a reprezentat sportivi din Chile, Argentina, Brazilia, Coasta de Fildeş, Nigeria, Spania, Portugalia, Serbia, Muntenegru, Slovenia, unii dintre ei aderând chiar la confederaţia sindicală.

"Scopul biroului de consiliere acoperă nevoia de servicii pentru imigranţi, cu privire la legislaţia internă şi internaţională, pentru că majoritatea muncitorilor străini nu îşi cunosc drepturile, iar angajatorii profită de acest lucru. Deschiderea acestor birouri ar veni în sprijinul imigranţilor, oferindu-le consultanţă şi îndrumare pentru problemele cu care se confruntă. Ar trebui să fie birouri teritoriale cu accesibilitate bună pentru a-i îndruma, consilia, în zonele unde sunt mai mulţi migranţi şi să fie informaţi asupra drepturilor şi obligaţiilor, să asigure un sprijin pentru aceşti lucrători în cazul în care sunt exploataţi", a spus Costin.

Liderul BNS a explicat că cei mai mulţi muncitori care imigrează în România o fac pentru că pot câştiga mai bine decât în ţările din care provin, ca de exemplu chinezii, moldovenii sau vietnamezii, dar sunt şi străini din ţări dezvoltate ale Uniunii Europene care vin pe contracte "cu mulţi bani".

O parte a datelor utilizate în cadrul studiului au fost colectate în urma unei anchete pe bază de chestionar, avându-se în vedere 684 de respondenţi (chinezi, vietnamezi, moldoveni şi români). Concomitent cu acestea, s-au realizat 336 interviuri semi-structurate, atât cu lucrători străini (în cazul interviurilor s-au avut în vedere lucrători din Uniunea Europeană), cât şi cu parteneri sociali implicaţi (angajatori, manageri, reprezentanţi sindicali).

Conform raportului, în clasamentul ţărilor de provenienţă a cetăţenilor din state terţe, care deţin un permis de şedere pentru muncă, pe primul loc se află China (33,77 la sută), urmată de Turcia (32,4 procente), Moldova (8,01 la sută), Vietnam (4,78 la sută) şi Filipine (1,94 procente).

Astfel, în totalul respondenţilor lucrători imigranţi în cadrul anchetei pe bază de chestionar, ponderea cea mai mare au avut-o lucrătorii chinezi (68,05 la sută), urmaţi de lucrătorii vietnamezi şi moldoveni, aceştia din urmă fiind şi cel mai dificil grup de abordat în ciuda lipsei barierelor de limbă şi a privilegiilor de care dispun din acest motiv.

Faţă de lucrătorii asiatici, moldovenii intervievaţi declară că doresc să rămână în România sau să plece în altă ţară europeană, idee susţinută şi de faptul că mulţi solicită statului român uşurarea procedurilor pentru obţinerea cetăţeniei române.

În ceea ce-i priveşte pe lucrătorii asiatici, aceştia par a fi cel mai vulnerabil grup, deşi 77 la sută dintre respondenţi declară că îşi cunosc drepturile legate de muncă în totalitate sau parţial. Vulnerabilitatea este însă conferită, aşa cum relevă raportul, de lipsa experienţei în medii străine de muncă, de necunoaşterea limbilor de circulaţie internaţională, de ambiguitatea introdusă de firmele de intermediere, de discrepanţele dintre ceea ce este negociat în ţara de origine şi ceea ce primesc în ţara de destinaţie.

În ceea ce priveşte percepţia românilor faţă de fenomenul migraţiei în scop de muncă s-a remarcat în rândul celor intervievaţi, atât lucrători cât şi manageri români, existenţa unei imagini deformate în ceea ce priveşte consecinţele sau motivaţia aducerii străinilor în România. Per ansamblu însă, străinii nu sunt văzuţi ca o ameninţare decât din perspectiva faptului că sunt dispuşi a primi salarii mai mici decât românii (lucru inexact), fapt care produce nesiguranţă privind păstrarea locului de muncă.