România a fost industrializată agresiv în anii comunismului. Fiecare oraş avea cel puţin un centru industrial. Oameni din toată ţara au fost mutaţi în colonii muncitoreşti, iar zonele din jurul minelor au fost urbanizate. Muncitorii şi minerii erau mândria ţării, cei care care asigurau dezvoltarea economică. În localităţile monoindustriale, centrul industrial reprezintă nucleul, cheia tuturor interacţiunilor sociale, principala sursă de venit, dentitatea comunităţii.
GALERIA FOTO COMPLETĂ PE MEDIAFAX ZOOM
Declinul industrial creează un lanţ de efecte negative în aceste zone: şomaj, sărăcie, migraţia populaţiei, degradarea peisajului urban, creşterea infracţionalităţii. “De când s-a închis mina, aici totul e mort. Singurii cu un venit sigur sunt pensionarii”. “Post-Industrial Stories” documentează viaţa comunităţilor din aceste locuri, legatura dintre om şi mediu, personalitatea fiecărei zone precum şi peisajul industrial propriu-zis, dominant prin însemnătate şi prin statutul de punct de reper.