Medic: Întârzierea tratamentului de recuperare după AVC dublează durata reabilitării

"Putem afirma cu tărie că există viaţă şi după accidentul cerebral. Hemiplegia, adică acea paralizie totală sau parţială a unei jumătăţi a corpului, care face imposibilă mişcarea sau alterează tonusul musculaturii membrelor, se poate trata", susţine Cristina China, medic primar medicină fizică şi recuperare la o clinică privată.

Recuperarea după AVC trebuie să înceapă la cel mult două luni de la apariţia bolii, a spus medicul.

Accidentele vasculare cerebrale sunt tot mai frecvente în rândul persoanelor tinere, iar diabetul, obezitatea şi colesterolul crescut sunt motivele pentru care vârsta la care apare un AVC este tot mai mică, a mai spus medicul, citând studii americane.

"Cel mai frecvent, hemiplegia sau hemipareza se produce în urma unui accident vascular cerebral, ischemic sau hemoragic, a unui traumatism cranio-cerebral, a unei tumori cerebrale sau a unei infecţii a sistemului nervos central (...). Deficitul motor apare din cauza unei leziuni a căii piramidale, fascicul de fibre nervoase care merg de la cortexul cerebral pâna la diferite niveluri ale măduvei spinării şi transmit comanda de contracţie muşchilor. Consecinţa: bolnavul nu mai poate sta în picioare, nu mai poate merge, nu se poate hrăni, îmbrăca sau spăla. Dar, pe lângă deficitul motor apar şi alte pertubări ale funcţiilor normale cum sunt: alterarea echilibrului, tulburări de coordonare, pierderea controlului sfincterian, dureri musculo-articulare, dificultate la înghiţire, tulburări de sensibilitate, tulburări de percepţie şi comunicare, tulburări de vedere, pareză facială, tulburări de personalitate şi emoţionale, tulburări cognitive, ajungând în cazurile grave pâna la demenţă", a mai spus Cristina China.

Potrivit specialistului, starea pacienţilor tinde să se îmbunătăţească în timp, dar gradul de recuperare a funcţiilor şi durata recuperării depind de tratamentul de reabilitare şi de susţinerea familiei.

"Recuperarea bolnavului hemiplegic se face prin introducerea acestuia într-un plan de recuperare complex şi individualizat, nelimitat de timp, care începe în secţia de terapie intensivă şi se continuă atât într-un serviciu de reabilitare medicală, cât şi la domiciliul pacientului", susţine medicul.

Medicul a atenţionat că în aceste situaţii nu e loc de întârzieri. Studiile arată că întârzierea mai mare de două luni, a tratamentului recuperator dublează perioada de reabilitare.

În primele şase - opt luni de la instalarea bolii este necesar să se facă recuperare continuă. Este recomandată efectuarea unui program zilnic de una - două ore, în una sau două etape, pentru minim cinci zile pe săptămână, cel puţin în primele două - trei luni de la debutul bolii. Implicaţi în tratament trebuie să fie medicul neurolog, medicul de reabilitare medicală, psihologul, kinetoterapeutul, fizioterapeutul, ergoterapeutul şi ortezistul. Ulterior, în condiţiile unei evoluţii favorabile şi a efectuării independente a programului recuperator de către pacient, şedinţele supravegheate pot avea loc de două ori pe săptămână, timp de minim un an, a precizat medicul.

"Importanţa tratamentului de reabilitare este enormă atât din punctul de vedere al beneficiilor aduse direct pacientului, cât şi din punctul de vedere al societăţii, bolnavul putându-şi recâştiga autonomia pentru autoîngrijire şi uneori chiar activitatea productivă", a mai spus specialistul.