Mircea Maliţa: Schimbările în educaţie nu trebuie să se vadă, altfel intrăm în "zâzania universală"

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, şi ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică, Mihnea Costoiu, i-au acordat joi, la sediul MEN, academicianul Mircea Maliţa, fost ministru al Învăţământului, Diploma de excelenţă pentru contribuţiile deosebite aduse învăţământului românesc.

"Domnul academician a împlinit ieri 86 de ani. Am numărat bine? Iniţial am vrut să organizez ieri această acţiune, dar am zis să lăsăm să treacă aniversarea şi să facem un lucru de normalitate, şi anume să celebrăm personalităţile româneşti care, în diferite momente ale evoluţiei noastre, au avut o contribuţie semnificativă la dezvoltarea educaţiei. Noi ne-am concentrat în ultimul timp pe ceea ce se întâmplă azi, ce urmează să se întâmple mâine, dar uităm că temelia a fost construită cu mulţi ani în urmă. De exemplu, noi toţi din sala asta suntem, într-o anumită măsură, rezultatul politicilor domnului ministru Maliţa, care în perioada anilor '70-'71 a luat câteva decizii fundamentale", a spus Remus Pricopie, menţionând că el se năştea la o lună după ce a fost instalat acedemicianul în postul de ministru al Învăţământului.

Pricopie a menţionat printre iniţiativele ministrului Maliţa introducerea limbilor străine în şcoli. Ministrul Educaţiei a spus că engleza şi germana în acei ani erau excepţii în şcolile româneşti, dacă nu chiar limbi ale capitalismului, prin urmare nu aveau voie să fie promovate.

Remus Pricopie a mai spus că tot Maliţa a introdus ştiinţa managementului, chiar dacă în acea perioadă nu putea să folosească acest cuvânt.

"Introducerea calculatorului şi dezvoltarea departamentelor de matematică, IT şi informatică în universităţi, care după aceea a produs efecte la nivelul întregii societăţi. Ştiţi bine că astăzi avem în marile corporaţii domeniul informatic, avem români pe cele mai înalte poziţii care au fost creaţi într-o şcoală pe care domnul Maliţa acum 40 de ani a modelat-o. Studiile prospective, şi nu la nivelul României, ci la nivel mondial, studiile prospective, prima conferinţă de studii prospective a avut loc la Bucureşti, în 1972, dar şi societatea mondială de studii prosepective de astăzi recunoaşte contribuţia pe care România, respectiv domnul academician Maliţa a avut-o. Clubul de la Roma, o altă contribuţie importantă pe care domnul academician a avut-o, sigur, nu în momentul ăla, cât a fost ministru, dar după '72, este primul raport pe educaţie al Clubului de la Roma. «No limits to learning» este un studiu care şi astăzi este considerat extrem de important şi asupra căruia se fac aprecieri pozitive", a mai spus ministrul Educaţiei.

Pricopie a vorbit despre deschiderea către lumea occidentală din perspectiva relaţiilor internaţionale ale educaţiei.

"Mesajul conducerii Ministerului Educaţiei este acela că "trebuie să ne uităm în trecut să vedem ce s-a făcut bun şi să respectăm oamenii şi măsurile care au fost adoptate şi să mergem mai departe construind pe această fundaţie", a mai spus Pricopie.

La rândul lui, ministrul Mihnea Costoiu a spus că un lucru foarte important este acela că academicianul Mircea Maliţa a fost omul care a continuat să contruiască, lucru extrem de important pentru educaţie.

"Am avut ocazia, în calitate de rector, să-i înmânez titlul de Doctor Honoris Cauza în numele Politehnicii acum o scurtă perioadă şi am auzit încă odată şi încă o dată o alocuţiune excepţională, vorbind despre ce înseamnă să identifici rolul fiecăruia în societatea şi să poţi să sprijini fiecare acest rol asumat de universitate sau de un om în viaţă. Şi acest lucru este extrem de important pentru construcţia prezentă şi în special pentru cea viitoare", a spus Costoiu.

Fostul ministru al Învăţământului din perioada 1970-1972 s-a arătat copleşit de atenţia colegilor mai tineri.

"Domnilor miniştri şi stimaţi colegi, sunt impresionat de atenţia şi cuvintele frumoase care le spuneţi la adresa unui om vârstnic. Nu ştiu dacă le merit total sau parţial. Împrejurările au fost de aşa natură că au permis, într-o perioadă dificilă şi aşa plină de obstacole în materie de ideologie şi de politică, să se facă câteva lucruri bune pentru educaţie. În '70 veneam de la Ministerul de Externe, unde fusesem vreo opt ani ministru adjunct cu problemele Naţiunilor Unite. Se pare că veneam dintr-un loc în care exista un fel de autonomie, deci nu prea se amesteca lumea în treburile de externe sau ale ministerului, pentru că era condus direct de către conducerea de partid şi de stat şi problemele nu prea erau de natură a fi dezbătute. Mai ales că aveau multe din ele un caracter aşa mai confidenţial şi atunci eram lăsaţi să lucrăm, ni se dădeau sarcini. Am putut să lucrez din cauza unui prim-ministru extraordinar care a fost Ion Gheorghe Maurer şi care era un talent în materie de diplomaţie. Am învăţat de la el câştigând oarecare independenţă de gândire şi de comportament. De aceea când am venit aicea (la minister, n.r.) mi-am permis, la început, să fac câteva lucruri după capul meu, repede, fără aprobările formale ale Parlamentului, Guvernului etc. Ministerul este bineînţeles al Guvernului român şi al statului român şi trebuie să-şi facă datoria. Şi atunci curgeau o mulţime din directive semnate de mine şi gata. Pot să vă spun că n-a durat mult asta, asta a durat o parte din timp", a povestit fostul ministru.

Academicianul a povestit despre onoarea de a sta pe scaunul pe care a stat cândva Spiru Haret.

"Mă gândeam mereu pe ce scaun stau eu şi atunci sigur că gândurile mă duceau la Spiru Haret. Eu stau pe scaunul lui Haret, pe care îl consideram un zeu al Educaţiei şi al modernizării României, o personalitate absolut dincolo de orice istorie şi poveste biografică a figurilor politice. A fost un mit în constelaţia politică a României, un noroc. Am fost numit ministru într-un anumit context. S-a discutat puţin o carte care o scrisesem şi care se numea «Cronica anului 2000», şi lumea era foarte impresionată de carte pentru că atunci se făceau planuri doar pe cinci ani şi noi le făceam pe 30 de ani distanţă. Şi lumea discuta ce aşteaptă omenirea în 2000. Şi atunci am fost instalat ministru. Obstacolele au fost mereu chiar şi atunci. Duşmănia politică avea forme foarte ascuţite. În anii '70 era o altă problemă cum aduci o noutate când ai obstacole? Dar un conducător trebuie să gândescă o strategie. Strategia trebuie să ţină seama de obstacole şi limite înainte de toate. Acum părerea mea este că în sistemul de azi, care are nevoie de ameliorări fundamentale, sunt lucruri de făcut aproape enorme, enorme. Vă dau numai un exemplu, ministrul poate să aibă bunăvoinţă, să vrea să facă ceva şi să aibă pe undeva şi un pic de autoritate. Dar cum poate un minister care are pe el 10-20 de instituţii căpuşe, ajutătoare, auxiliare care se ocupă una de fabricarea diplomelor, alta de ştampilarea diplomelor, alta de predarea diplomelor, după aceea de verificarea diplomelor. Ce este nebunia asta, să zic aşa, de tip gratuit sau o fantezie, pentru că s-au luat câteva modele din occident mai complicate şi care îi privesc societatea lor pentru lucruri pe care le făcea ministerul", a mai spus academicianul Maliţa.

El a explicat că în anii '70, ministerul avea "toate chestiunile", de la taberele de vară, la internate, în care nu se amesteca nimeni şi nu exista factorul privatizare.

"Educaţie este o chestinue de interes public şi o chestiune de stat. Asta nu este fantezia mea, este istoria politică a omenirii. Ce face statul? Statul are cetăţeni. Cine a inventat statul? Cetăţenii. De ce au inventat cetăţenii această instituţie ciudată? Ca să le satisfacă cererile şi să-i ajute pentru toate problemele de viaţă ale lor. Partidul nu apare în această formulă. Piaţa muncii este o noţiune care pe mine mă îngrozeşte. Să fie absolvent de facultate şi să fie tratat la nivelul legumelor care se vând în piaţă, al castraveţilor. Ce sunt castraveţii? Ce sunt absolvenţii ca să fie valorificaţi, controlaţi şi decişi de jocurile pieţii. Să fim serioşi, este o glumă sinistră", a mai spus Maliţa.

El a subliniat că obligaţia statului este aceea de a încuraja, de a veghea asupra nivelului educaţional al populaţiei, care prin profesie bună şi prin capacitate îşi asigură viaţa.

"Nu apare nicio piaţă aici. Este interesul public la care veghează statul pentru ca oamenii să fie profesional bine pregătiţi. Ştiinţa este un interes public şi statul veghează ca să se facă ştiinţă bună. Alte interese vitale, după şcoli şi spitale, sunt calitatea aerului pe care îl respirăm , păstrarea resurselor naturale, parcurile, şoselele, comunicarea, astea sunt interes public", a adăugat academicianul.

El a precizat că nu crede că Europa mai are modele pe care România să le urmeze.

"Europa este obosită şi rămasă în urmă. Europa are creştere minus 0,5. Cum să cauţi modele în Europa? Înseamnă că modelele sunt proaste, sunt defectuoase. Totuşi, şcolile din nordul Europei sau din America pot fi modele. În SUA, şcolile au o disciplină internă extraordinară. Modelul american înseamnă exigenţă fantastică, organizarea extrem de clară, totul este bătut în cuie şi toată lumea respectă. Acolo nu te joci. Acolo profesorul stă la cursuri de dimineaţă până seara. Ştiţi că norma profesorului prevede muncă cu elevii, seminarii suplimentare, obligaţii adminsitrative, studii speciale pe care le fac pe baza experienţei proprii. Trăsăturile şcolilor: seriozitate, disciplină, claritatea obligaţiilor. Ei se uita la noi şi zic. De ce stă profesorul două, trei, patru ore şi pleacă. Faceţi-i norma mare sau să lucreze trei-patru norme şi să fie plătit dublu", a mai spus Maliţa.

Întrebat care ar fi prima schimbare pe care ar face-o dacă ar fi din nou ministru, Maliţa a spus că schimbările nu trebuie să se vadă.

"Schimbările nu trebuie să se vadă prea mult, pentru că dacă se văd mult, intrăm în zâzania universală. Trebuie să fie lucrurile acelea care sunt normale pentru educaţiei. Dar din punct de vedere al celor care fac organizarea, este un haos absolut, este o piedere de timp şi o dezordine foarte mare. Materialele pentru manuale sunt lamentabile. Există un curent mai mare să fim mai patrioţi să ne iubim ţara. Dar dacă citesc o carte de istorie, nu pot să devin mai patriot. Este aşa de greu ca Ministerul Educaţiei să ceară sprijin", a mai spus Mircea Maliţa.