Un nou studiu, publicat în
Neurophotonics, arată că se întâmplă ceva ciudat şi mai degrabă minunat atunci când doi oameni lucrează împreună la aceeaşi sarcină: regiuni cheie din creierul lor se sincronizează, sugerând că putem să ne potrivim activitatea neuronală atunci când lucrăm/ socializăm în cadrul unui grup.
În cadrul studiului, 39 de perechi de voluntari au fost rugaţi să proiecteze împreună interiorul unei camere virtuale prin intermediul unui ecran tactil, până când acesta a fost satisfăcător pentru amândoi. Pe lângă monitorizarea activităţii cerebrale prin intermediul unei tehnici de spectroscopie funcţională în infraroşu apropiat, participanţii au fost urmăriţi pentru a detecta semne de contact vizual.
Pentru a studia răspunsurile participanţilor, cercetătorii au dezvoltat tehnici speciale de procesare şi modelare capabile să recunoască interacţiunile sociale (contactul vizual) şi să le coreleze cu anumite momente şi regiuni ale activităţii cerebrale.
„Două minţi gândesc la fel”
„Populaţiile de neuroni din cadrul unui creier au fost activate simultan cu populaţii similare de neuroni din celălalt creier atunci când participanţii au cooperat pentru a finaliza sarcina, ca şi cum cele două creiere ar fi funcţionat împreună ca un sistem unic pentru rezolvarea creativă a problemelor”, spune psihologul Yasuyo Minagawa, de la Universitatea Keio din Japonia.
Participanţii la studiu au fost îndrumaţi să îndeplinească sarcina desemnată pe cont propriu, precum şi în perechi, oferindu-le cercetătorilor posibilitatea de a examina atât activitatea cerebrală individuală (sincronizări în interiorul creierului sau WBS), cât şi activitatea cerebrală de grup (sincronizări între creiere sau BBS).
Lucrul în comun a dus la BBS „robuste” în regiunile temporale superioare şi medii ale creierului, precum şi în anumite părţi specifice ale cortexului prefrontal din emisfera dreaptă a creierului. Cu toate acestea, WBS nu a fost la fel de puternic în scenariile de testare.
Mai mult, BBS-urile s-au dovedit a fi cele mai puternice atunci când unul dintre indivizi îşi ridica privirea pentru a se uita la celălalt, sugerând un rol important aici pentru interacţiunile sociale. Pe de altă parte, atunci când voluntarii lucrau pe cont propriu, WBS a fost mult mai puternic în cadrul aceloraşi regiuni cerebrale.
„We-mode”
„Aceste fenomene sunt în concordanţă cu noţiunea de „we-mode” (modul „împreună”), în care agenţii care interacţionează îşi împărtăşesc ideile într-un mod colectiv şi facilitează interacţiunea prin accelerarea accesului la cunoaşterea celuilalt”, mai spune Minagawa.
Metoda investigaţiei reprezintă o îmbunătăţire faţă de experimentele anterioare în „neuroştiinţa persoanei a doua”, care pur şi simplu puneau două persoane să lucreze la aceeaşi sarcină motorie, dar oamenii de ştiinţă vor trebui să găsească în viitor modalităţi de a măsura interacţiuni sociale mai complexe în afară de contactul vizual. Autorii din spatele acestui nou studiu cred totuşi că acest lucru este posibil - şi există deja dovezi că un anumit tip de sincronizare a creierului are loc atunci când două persoane dialoghează între ele.
Ştim că fiinţele umane sunt programate să fie creaturi sociale, dar încă nu înţelegem multe lucruri despre cum se schimbă creierul nostru atunci când suntem în compania cuiva. Pe măsură ce tehnologia de scanare şi de calcul se îmbunătăţeşte, putem face lumină asupra acestor necunoscute. „Am putea aplica metoda noastră la comportamente sociale mai detaliate în analizele viitoare, cum ar fi expresiile faciale şi comunicarea verbală. Abordarea noastră analitică poate oferi perspective şi căi de cercetare viitoare în neuroştiinţa socială interactivă”, conchide Minagawa.
Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.