Parchetul nu a respectat termenul asumat în faţa CEDO pentru dosarul Revoluţiei

Termenul era septembrie 2013, însă, într-un răspuns oficial, Parchetul General recunoaşte indirect că nu a reuşit să respecte acest angajament, dar precizează că "se efectuează cercetări".

Punerea sub supraveghere a României a fost determinată de cazul soţilor Vlase, doi braşoveni al căror fiu, în vârstă de 19 ani, a fost ucis în timpul evenimentelor din decembrie 1989, procurorii români negăsind niciun vinovat în acest dosar.

În mai 2011, România a fost condamnată la CEDO în acest dosar, deschis de Asociaţia 21 Decembrie şi de familia Vlase, Curtea constatând încălcarea art. 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului - dreptul la viaţă - în ceea ce-i priveşte pe Nicolae şi Elena Vlase şi încălcarea art. 8 al Convenţiei în ceea ce-l priveşte pe reclamantul Teodor Mărieş - dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. S-a decis acordarea a câte 15.000 euro pentru Nicolae Vlase şi Elena Vlase şi a 6.000 euro pentru Teodor Mărieş, bani ce reprezentau daune morale. Totodată, Curtea a decis ca 20.000 euro să fie plătiţi direct către Antonie Popescu, Ioana Sfirâială şi Ionuţ Matei, suma reprezentând cheltutieli de judecată.

CEDO a decis în 2011 că România nu a soluţionat eficient şi la timp dosarele penale care privesc victimele Revoluţiei din 1989, iar în cazul specific al soţilor Vlase, CEDO a constatat următoarele: "Absenţa unei investigaţii privind moartea fiului soţilor Vlase, în particular lipsa de implicare a aplicanţilor (soţii Vlase n.red.) în proceduri judiciare în faţa unei instanţe. Statul trebuie să ia măsurile necesare şi să investigheze cu celeritatea moartea lui Nicuşor Vlase".

CEDO a mai arătat în decizia din 2011 că statul român trebuie să investigheze cu celeritate dosarele Revoluţiei şi că victimele şi rudele celor morţi în decembrie 1989 au dreptul să cunoască adevărul. "Curtea a arătat şi în trecut că o amnistie faţă de aceste crime este incompatibilă cu datoria statului (român n.red.) de a investiga acte de tortură şi cu lupta împotriva impunităţii pentru crime internaţionale", se arată în decizia CEDO, citată de Gândul.

După publicare, decizia a intrat în supravegherea Biroului de Executări a deciziilor CEDO de pe lângă Consiliul Europeim, care urmăreşte modul în care o ţară membră pune în executare deciziile CEDO. Aceste decizii pot fi de două feluri: unele specifice, de exemplu eliberarea unui deţinut încarcerat în mod greşit (exemplu cazul Ilaşcu), sau unele cu caracter general, remedierea unei disfuncţionalităţi din raţiuni legislative spre exemplu.

În acest caz, biroul monitorizează modul în care Parchetul General investighează dosarele Revoluţiei. Din 2012, Dosarele Revoluţiei sunt sub supraveghere specială din partea Biroului de Executări al CEDO, biroul ce supraveghează pentru România punerea în aplicare a tuturor deciziilor CEDO.

Pe portalul Biroului de Executari sunt postate şi comunicările statului român referitoare la punerea în aplicare a deciziei din mai 2011. Astfel, o adresă trimisă de agentul guvernamental al României pe lângă CEDO, în aprilie 2013, menţionează că instituţiile din România au un calendar privind anchetarea dosarelor Revoluţiei. Dosarele Revoluţiei - câteva mii la număr - au fost comasate într-un singur dosar mamut, care este acum investigat de Parchetul General, condus de Tiberiu Niţu.

Potrivit adresei din 8 aprilie 2013, calendarul estimativ era următorul: aprilie-mai 2013 - realizarea unei hărţi relaţionare cu privire la dispunerea unităţilor militare pe teren şi deplasările lor în misiuni; iunie - iulie 2013 - de stabilit dacă persoanele care exercitatau autoritatea asupra unităţilor militare respective au respectat regulamentele militare şi în caz contrar să se stabilească tipul de infracţiune comisă; august - septembrie 2013 - identificarea persoanelor care pot oferi date şi informaţii concrete sau documente utile pentru a proba/dovedi activitatea persoanelor care exercitau autoritate asupra unităţilor militare respective şi stabilirea gradului de implicare a decidenţilor politici.

Catrinel Brumar, agentul guvernamental al României a explicat pentru Gândul că acest calendar a fost conceput de către Parchetul General. De asemenea, agentul CEDO a precizat că adresa din 8 aprilie are valoare unei "diligenţe sporite", având în vedere că acestă cauză este trecută în categoria celor sub supraveghere specială.

"Acest angajament are valoare de diligenţă sporită. În sensul că dacă tu faci o evaluare şi stabileşti un calendar şi nu îl respecţi trebuie să furnizezi niste explicaţii. Trebuie să ţinem seama că avem de a face cu anchetă penală în care nu poţi spune în mod clar azi fac asta şi asta. Însă dacă furnizezi explicaţii pertinente nu există o problemă din punctul de vedere al procedurii de executare a decizie", a declarat Catrinel Brumar.

Astfel, potrivit planului de acţiune prezentat de statul român la CEDO, până în septembrie 2013, Parchetul General ar fi trebuit să determine care dintre liderii politici din '89 au fost implicaţi în represiune şi să cuantifice acestă implicare, notează Gândul.

La rândul său, într-un răspuns pentru Gândul, Parchetul General a explicat că, în dosarul Revoluţiei se efectuează cercetări. Potrivit Parchetului, acest dosar "este în curs de soluţionare la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".

Parchetul admite însă indirect că termenele date de România la CEDO nu au fost respectate. În răspunsul trimis de Parchetul General se menţionează că urmează a se stabili inclusiv "gradul de implicare al decidenţilor politici" , deşi în termenii angajamentului din aprilie acest pas trebuia finalizat deja în septembrie.

Agentul româniei la CEDO Catrinel Brumar a explicat pentru Gândul că România nu riscă o sancţiune imediată pentru că nu a respectat în totalitate calendarul de investigare a dosarelor Revoluţiei şi că în procedura de supraveghere a executării deciziilor CEDO nu există o sancţiune de natură financiară pentru România. Sancţiunea maximă pe care un stat o poate primi pentru neexecutarea unei decizii CEDO este una de ordin politic.

"Să existe o afirmare publică că tu - ca stat - te opui sau nu vrei să pui in executare o decizie CEDO reprezintă o sancţiune politică destul de gravă", a explicat Catrinel Brumar, precizând că România nu se află într-o asemenea situaţie.

Soluţia în cazul calendarului de investigare a Dosarului Revoluţiei de la Parchetul General va fi o nouă adresă către Serviciul de Executări de pe lângă CE.

"Dacă va fi cazul o să comunicăm un plan de acţiune revizuit. În măsura în care apar modificări acest plan de acţiune este revizuit. Acesta este procedura folosită în general", a declarat Catrinel Brumar pentru Gândul.

Serviciul de Executări ale deciziilor CEDO a avut o întâlnire cu conducerea Parchetului General în perioada 10-11 octombrie. Oficialii serviciului au discutat cu procurorul general despre modul în care este aplicat planul de investigare a Dosarului Revoluţiei. Parchetul General însă nu a răspuns solicitării de a prezenta concluziile întâlnirii cu oficialii Serviciului de Executări ale deciziilor CEDO.

Cele câteva mii de dosare ale Revoluţiei au fost comasate într-un singur dosar mamut care, după 2009, a fost preluat de Parchetul General de la Parchetele Militare. Tot în adresa din aprilie, agentul CEDO a făcut o trecere în revistă a acestor dosare.

"Stabilirea condiţiilor şi a circumstanţelor în care persoanele care au participat la revoluţia anticomunistă au fost ucise sau rănite face obiectul a 4.495 de dosare penale, din care 2.984 dosare au fost analizate de Parchetului Teritorial Militar Bucureşti şi 1601 de către parchetele militare teritoriale. Din acestea, un număr de 3135 au avut ca obiect omorul sau atentatul grav la intregritate fizică. În 112 dosare, un număr de 275 de inculpaţi au fost trimişi în judecată, printre care şase generali, 38 de ofiţeri şi subofiţeri, alţi 35 de militari din Ministerul Apărării, 12 generali, 81 de ofiţeri şi subofiţeri şi un militar din cadrul MAI şi 61 de civili", se arată în adresa trimisă de statul român la CEDO.

Potrivit statisticii oficiale, la Revoluţia din Decembrie '89 au murit 1.142 de persoane, au fost rănite 3.138, iar alte 760 au fost reţinute.