Video PESTA PORCINĂ | Purceii santinelă şi măsurile extreme: La ce au apelat oamenii pentru a opri boala/ "Cea mai eficientă a fost soluţia cu sodă caustică" - VIDEO

În ultimele două săptămâni, încă 20 de localităţi din România au fost afectate de pestă porcină africană (PPA), ridicând numărul total la 260 în 14 judeţe. ANSVSA a anunţat pe 18 octombrie că a înregistrat 1.021 de focare, din care 15 în ferme specializate. În total, au fost eliminaţi 353.914 de porci afectaţi de boală, iar despăgubirile plătite deja crescătorilor individuali sau exploataţiilor comerciale depăşesc deja 90,5 milioane de lei (adică peste 20 de milioane de euro).

Acum se poate evalua tot mai bine decizia din primăvară a şefului ANSVSA Geronimo Brănescu, care - pentru a se lăuda în faţa premierului că a economisit 6 milioane de euro la bugetul de stat - ordonase la începutul anului ca inspecţia veterinară de primăvară să se reducă la răsfoirea unor dosare cu raportări din anii precedenţi.

Consecinţele acestei ”economii”, la care se adaugă superficialitatea şi nepăsarea la aplicarea măsurilor de prevenire sunt mai mult decât evidente. Zilnic, apar noi focare de PPA în sudul ţării...

La Crestur, pe străzi, înainte de prânz, nici ţipenie de om. Abia-abia am găsit un tânăr, care îmi spune că nu-i de-al locului şi habar n-are unde e primăria. ”Era p-aici într-o casă, da’ o plecat…” Bine, zic şi caut iar, în lung şi-n lat, un chip de om.

Găsesc o doamnă, tocmai furişată, în stradă, printr-o furtună de flori tomnatice, crescute peste poarta grea, de metal. ”Primăria?!” întreb iute, ca să n-o pierd prin hăţişul de flori. ”Primăria?!” se întoarce ecoul. ”Da, primăria”. ”Păi, înapoi, urcaţi dealul, şi ajungeţi la Abrămuţ. Acolo e primăria”. Mă întorc şi iau dealul pieptiş. Nu e mai mare dealul decât rampa aferentă, ambreiajul dă semne de oboseală şi, când îmi spun că e timpul s-o iau la pas, ajung în vârf. O minune se deschide şi o vale, cât să alunecăm, fără griji, printre dealuri, într-un fel de căldare plină de case, şi flori, şi pomi cu frunze colorate.

Nu caut prea mult şi descind în faţa unei clădiri potrivite, cu un singur etaj şi cu ferestre generoase. Toată lumea e binevoitoare, iar un domn mă conduce, amabil, pe hol, către biroul primarului.

Primarul, Barna Barcui, e o figură: poartă bretele, pare că zâmbeşte tot timpul, vorbeşte puţin pe nas, lucru care-i încălzeşte vocea şi îmi oferă o cafea. Îl întreb, desigur, cum a reuşit să rezolve, aşa repede, problema PPA, astfel încât, proprietarul porcilor din primul focar înregistrat, la sfârşitul verii, să fi primit, deja de trei zile, doi purcei ”santinelă”.

”Oamenii au fost bine informaţi de la început. Când a apărut pesta porcină africană, la noi în comună, în satul Crestur, au fost afectaţi 57 de porci, într-o gospodărie. Când s-a confirmat virusul, toţi porcii au fost sacrificaţi. Şi, totuşi, boala s-a răspândit, ajungând la vecini. În consecinţă, în Crestur, au fost două focare, ele distruse, porcii fiind sacrificaţi”.

În zonă, au mai fost declarate alte trei focare - unul în centru şi altul în satul Făncica. Toate confirmate la sfârşitul lunii iulie-începutul lui august.

”Pe 10 august, în Abrămuţ, în sat, a avut loc sacrificarea întregului efectiv: 128 de porci, aproximativ 12 tone de carne. Pe 9 august, pe la ora 16:00, am aflat, iar pe 10 a venit comisia”.

În vederea reînceperii populării, în Crestur, aflasem că, deja, fuseseră ”plantate”, două ”santinele”. Doi purcei prin intermediul cărora se va verifica dacă virusul persistă. În satul Abrămuţ, cel cu primăria, unde tot efectivul a fost distrus, procedura e altă, explică primarul.

”Deci, domnul Daea, când s-a referit la repopulare, a vrut să spună că, prima dată, se introduc ”santinelele”. Aşa se spune oficial - câte doi porci la o gospodărie, ca să se vadă dacă virusul a fost stârpit sau mai trăieşte. Deocamdată au fost duse două santinele în gospodăria în care s-a înregistrat primul focar, unde au fost sacrificaţi 57 de porci”.

În rest, spune Barna, în comună, întreaga operaţiune de sacrificare a decurs normal. ”Oamenii, fiind informaţi, au fost conştienţi că situaţia trebuie ţinută sub control, că trebuie să scăpăm de virus. Şi au înţeles, exact, ce se întâmplă. Apoi, au fost despăgubiţi, au primit banii, nu a ieşit nimeni în pierdere. Trebuie să vă spun că, în ceea ce priveşte greutatea animalului, eu am avut o rugăminte: oamenii să declare, estimativ, greutatea porcului, întrucât, iniţial, acesta nu a fost cântărit. Ca să le mai ameliorăm, un pic, din suferinţă. Iar oamenii au fost corecţi. N-a fost scandal, n-au fost certuri, n-am avut nici un fel de probleme. Chiar şi eu m-am mirat, dar şi comisia. Pentru că la noi a fost primul focar pe judeţ, practic am fost o experienţă pentru celelalte localităţi - Albiş şi Olosig, care au venit la rând.”

Primarul speră să fi scăpat definitiv de PPA şi să nu mai apară cazuri. ”Până acum, nu s-au mai identificat focare. Şi i-am rugat pe oameni, pentru că a venit sezonul de recoltare la porumb, să nu recolteze, pe o rază de cel puţin 10 metri, în jurul zonelor în care porcii mistreţi au făcut pagubă, iar porumbul recoltat să se folosească numai după 25 de zile. Am afişat asta peste tot, am pus anunţuri şi site-ul comunei, pe toate panourile publicitare. Iar oamenii respectă cu stricteţe, din conştiinţa lor, ce le-am cerut, pentru că dacă nu scăpăm de pestă, va fi şi mai greu”.

Şi, pentru că oamenii au înţeles că măsurile preventive sunt luate în binele tuturor, din 28 iulie nu a mai fost identificat nici un focar de PPA.

Iată cum arăta o fermă afectată de PPA în judeţul Ialomiţa, situaţie care nu s-a regăsit şi în Bihor.
În consecinţă, în acest fel, oamenii din Abrămuţ, împreună cu aleşii lor locali au reuşit, în numai două luni, să închidă cele cinci focare din comună - în trei sate: Crestur, Abrămuţ şi Făncica.

”Oamenii au fost instruiţi, iar şi iar, şi-au pus singuri, în faţa porţii, la intrare, o tăviţă, un burete, soluţie pentru dezinfectare. Iar cea mai eficientă a fost soluţia cu sodă caustică. Doar că a trebuit să aibă mare grijă, fiecare, să nu ajungă şi celelalte animale în tăviţa cu dezinfectant,” explică Barna, metoda în amănunt.

Li s-a spus oamenilor să nu iasă pe stradă cu cizma sau cu pantoful cu care au intrat în coteţul porcilor şi oamenii n-au ieşit. Li s-a spus să nu-şi viziteze gospodăriile, reciproc şi nu le-au vizitat. Să nu intre străini în curţi şi n-au intrat.

”Oamenii au fost foarte conştienţi de chestia asta şi doar aşa am reuşit să facem faţă. Şi sper că am stârpit problema cu pesta porcină africană”.

Cu autoritatea, primăria din Abrămuţ a colaborat foarte bine, spune primarul. ”Au participat permanent alături de noi, ne-am întâlnit personal, ne auzeam, zilnic, la telefon, de patru-cinci ori. Toată comunicarea a fost excepţională. Şi cu medicul din localitate, şi cu medicul zonal, inclusiv cu medicul şef de la DSVSA. Cu toate organele implicate - prefect, jandarmi, poliţişti. A fost o comisie de 40-45 de persoane”.

Doar vânătorii au lipsit. ”Au lipsit pentru că s-a evitat scurgerea de sânge. Am acţionat, nu prin împuşcare, ci cu pistolul pentru asomare şi prin injecţie”.

Cum a ajuns virusul la Crestur? ”Ca s-o spunem pe şleau, sunt doi-trei comercianţi, în localitate, care umblă din piaţă în piaţă, prin judeţele limitrofe. Poate şi din cauza asta. Mulţi merg şi la pădure, după lemne, pe unde umblă porcii mistreţi. Iar de acolo este foarte uşor să duci virusul acasă: pe copita calului, pe roţile căruţei. Acum, nu ştim sigur, dar presupunem că aşa s-a întâmplat,” trage concluzia primarul.

Ce-i drept, nimeni nu ştie cum a venit virusul, însă unii au învăţat, totuşi, ”cum să-l stârpească”.

Şi doamna Checicheis Adriana, agent agricol la primărie, în teren din primul moment, mi-a vorbit despre conştiinţa sătenilor. ”Oamenii au avut interzis la păşunat chiar şi cu animalele mari. Şi au înţeles că nu e vorba de rea voinţă. I-am avertizat şi cu porumbul, să recolteze cu grijă la locurile unde au fost porci mistreţi, chiar dacă nu au fost declaraţi purtători de virus. Apoi, au înţeles să nu taie porci şi să ducă la rude. Nu au tăiat porci, nu au dus la rude. Au fost foarte înţelegători”.

Cum crede că a pătruns virusul la Crestur?!
”Gospodăria contaminată, acolo unde s-a înregistrat primul caz şi unde au fost aduşi, acum, cei doi purcei santinelă, se află în apropierea pădurii, la vreo 500 de metri. Cred că asta a influenţat. De la această gospodărie, virusul s-a extins şi în celelalte sate”, îmi spune doamna Checicheis.

Iar eu plec, în grabă, croit să trec de cele două ”santinele” şi să ajung la fostul proprietar al celor 57 de porci sacrificaţi, după primul asalt al pestei porcine africane, în Crestur.

Doar că, fix în uşă, când să ies din primărie, dau de un sătean de la care vreau să aflu şi un alt punct de vedere, întrucât sunt şi unii care susţin că oamenii nu s-ar fi aliniat chiar de bună voie cerinţelor autorităţilor, ci ar fi fosta ameninţaţi cu închisoarea. Doar că, şi el, om cu nume celebru, după cum am înţeles, anume Orban Ludovic, are aceeaşi versiune: conştiinţa majorităţii oamenilor şi a oficialilor a ajutat comunitatea să treacă de necaz.

”Pesta porcină africană a prins judeţul nostru, aşa, întâmplător. Oamenii de aici au curăţenie, e disciplină. Lumea iubeşte animalele. Fiecare are grijă de sănătatea lui, deci şi de a animalelor lui”.

Orban nu crede că mistreţii au adus PPA în zonă. „Nu cred: noi nu avem nici mlaştină, iar pădurea este pusă la punct, curăţată. Colegii mei au făcut multe vânători şi au găsit un singur exemplar de porc mistreţ infestat. Dar, părerea mea e că nu de la acest porc a venit virusul. Eu zic că circulaţia oamenilor a fost cauza”.

Iar focarele s-au stins repede, pentru că oamenii au înţeles ce trebuie să facă. ”N-au făcut nici revoluţie, nici revoltă, n-au ascuns nimic. Şi de aceea, deşi satele sunt la distanţă de doi-trei kilometri unele de altele, nu a apărut virusul. Oamenii au luat măsuri: cu apă, cu soluţie, cu buretele, cu tăvi, cu tăbliţe pe care scrie nu intraţi în curte până nu intraţi cu picioarele în tăviţe,” explică omul.

O singură problemă are Orban Ludovic: după părerea lui, porcii ar fi trebuit arşi, nu îngropaţi. ”Mai sunt unii care ciordelesc. Nu ştii ce se poate întâmpla. Pesta porcină se poate opri doar cu bună-voinţă, cu ascultare, şi, dacă e lege, lege să fie!”.

Ca să vezi cât de simplu se poate sintetiza ocrotirea sănătăţii la oameni şi animale…

Iată-mă plecat, trecând dealurile în viteză înapoi, spre Crestur şi, după numai 15 minute, frânând în faţa gospodăriei omului ”apărat” de santinele. Dau claxoane, fac zarvă în faţa porţilor largi şi în două-trei minute mă trezesc în faţa maşinii cu toată familia lui Adorjan Csaba.
- ”Am aflat că aţi primit două santinele, zic.
- Aşa, şi?”, întreabă omul, scurt - un tip masiv, în haine de lucru, privindu-mă bănuitor: pe mine, maşina, în maşină, după maşină. „Să nu mă înregistraţi, că mă supăr rău. Vă interzic!”, zice.
- Şi de ce?!”, întreb eu.
- Pentru că e dreptul meu! Am mai dat un interviu la un ziar de aici, am fost corect şi ei m-au făcut ciumat. E frumos?” spune omul cu năduf.
- E urât,” zic, dar mă abţin să-i spun că nu oamenii l-au făcut ”ciumat”, ci chiar el, iar ziarele l-au citat, ceva, gen: ”Corespondentul Bihari Naplo a scris că din cauza mea este boala, viceprimarul nici nu a mai dat mâna cu mine. De 25 de ani trăim din creşterea porcilor şi acuma am devenit ca un ciumat”.

Continui să încerc să-l conving să spună câteva cuvinte pe cameră, iar el nu şi nu!

- E rău dacă îmi spuneţi că aţi primit doi purcei santinelă? Că focarul s-a stins? Că aţi primit banii? Apropo, chiar i-aţi primit? Unii spun că nu.
- Da! I-am primit. Dar nu vreau să mă înregistraţi. M-am mai păcălit o dată. Îmi ajunge!”.
Continui să insist, continuă să mă refuze, dar parcă, tot mai puţin convins. Şi când e gata-gata să cedeze, intervine doamna:
- ”Ce-l pisezi domnule atât?! Nu vezi că nu vrea? Nu vrea, şi gata!” apoi îi transmite ceva bărbatului, în ungureşte, iar omul pleacă spre casă.

Csaba junior intervine şi el ca să pună punct: „Nu e frumos ce faceţi!”.
- Eu?! Păi ce am făcut? îl întreb uimit.
- Cei care scriu cum scriu!”, reia şi tânărul tema şi pleacă, la rândul lui, spre curte, nu înainte de a-mi mai verifica, încă o dată, din priviri, mâinile, maşina, interiorul maşinii.

Apoi, porţile mari mi se închid în nas, lăsându-mă ca pe un viţel la poarta nouă. Cel puţin, revopsită.

Mă gândesc că i-aş fi putut face zeci de poze lui, familiei, gospodăriei. Dar, ce să zic, oamenii mai au dreptul şi să te refuze.

Aşa că plec mai departe spre Oradea, unde, a doua zi, încă de la prima oră, reîncep cu obstinaţie munca de convingere - de peste un ceas - de a-i face pe oameni, în speţă pe directorul executiv adjunct al DSVSA Bihor, Octav Sotoc, să se lase înregistraţi.

”În primul rând, trebuie să vă spun că nu am acţionat altfel decât ceilalţi medici veterinari, confraţi, din ţara românească, ci conform manualului operaţional de intervenţie în focarele de PPA”, începe hotărât directorul adjunct, ca să se ştie că nu face diferenţe. OK, zic şi îl întreb ce au făcut, totuşi, cei din Bihor, ca lucrurile să stea mai bine decât în alte părţi - deşi nu toată lumea e de acord cu asta.

”În primul rând, am avut parte de o colaborare foarte bună cu gospodarii şi cu primarii din localităţile afectate. Sigur, cu unele reticenţe, pe care oamenii le-au avut la început, întrucât luam, totuşi, nişte măsuri clar nepopulare. Să ucizi porcul din gospodăria populaţiei nu e simplu. Însă explicându-le oamenilor că doar aşa, prin măsuri rapide şi nepopulare, putem opri virusul - în manual scrie că, dacă în gospodărie apare un porc la care se confirmă boala, toţi ceilalţi porci sunt ucişi - până la urmă au înţeles.”

Sotoc îmi confirmă că în judeţ au existat 28 de focare la porcul domestic,şi unul singur la porcul mistreţ, începând din 6 iulie, când a fost diagnosticat primul focar în localitatea Crestur: cel din gospodăria lui Adorjan, omul căruia unii dintre vecini nu-i mai întind mâna. ”Acest om a fost extrem de sincer. A anunţat imediat că are probleme şi a fost de acord cu sacrificarea porcilor. Dacă nu am fi acţionat imediat, era jale mare,” crede directorul.

Apoi revine în prezent: ”La ora actuală, având în vedere că ultimul focar confirmat este cel din 8 august, de la care au trecut peste 40 de zile fără să mai apară un altul, am demarat etapa următoare, în care am plantat purcei santinelă în gospodăriile unde a evoluat boala - e vorba despre trei gospodării în două localităţi. Purceii, proveniţi din unităţi autorizate, trebuie să stea acolo minim 45 de zile, timp în care vor fi monitorizaţi din punct de vedere al semnelor clinice de PPA. Prima plantare a fost la Crestur, unde am avut primul focar înregistrat.”

Directorul adjunct îmi spune că, într-o lună de zile, oamenii şi-au primit toţi banii. ”Am achitat, integral, sumele persoanelor care au suferit pagube. Până pe 10-15 septembrie, banii au intrat în conturile cetăţenilor”.

Dacă autorităţile au învăţat ceva din acest război cu un virus ajuns pentru prima dată în România?! Ei bine, ei spun, cu precauţie, că da. ”Aici e biologie, nu e matematică. Şi, deşi PPA e soră cu pesta porcină clasică, are un dezavantaj: nu produce anticorpi deci nu există vaccinuri. Măsuri de prevenţie nu se pot lua. Sigur, se pot lua unele măsuri generale: în primul rând, oamenii să înţeleagă că la primul caz de suspiciune, trebuie să anunţe de urgenţă medicul veterinar - pentru că unul dintre ”secretele” stopării este acţionarea rapidă. Colaborarea, conlucrarea între posesorii de animale şi medicii veterinari,” conchide Octav Sotoc.

Aceste două zile petrecute în Bihor m-au convins, o dată în plus, că dincolo de acuzele venite din partea unor oameni ai locului - niciodată nu pot fi mulţumiţi toţi cetăţenii, până la ultimul - cei din Transilvania au o altă mentalitate, poate un instinct de conservare mai accentuat, cu siguranţă o conştiinţă mai activă.

Dacă din 6 iulie, de la declararea primului focar, până la 8 august, când a fost înregistrat ultimul focar, a trecut o lună (moment de la care au mai trecut şi cele 40 de zile de siguranţă) fără alte incidente, înseamnă că, orice s-ar spune, oamenii au ştiut cum să nu-şi bage pielea la saramură, mai mult decât era gata băgată.

Ba chiar şi autorităţile, în aceste condiţii, deşi au fost acuzate de unele întârzieri în intervenţie, şi-au făcut datoria. Cu atât mai mult cu cât, până la mijlocul lui septembrie, oamenii au fost despăgubiţi în totalitate, potrivit declaraţiilor oficiale.
Ceea ce nu s-a întâmplat peste tot în ţară.

Joi, o delegaţie a Comisiei Europene a ajuns în România şi a început - în judeţul Brăila, apoi în Tulcea - un audit care să evalueze cauzele, aplicarea măsurilor de prevenire şi situaţia la zi a epidemiei de PPA. Din nou, oficialii românii ascund gunoiul sub preş. ”Este o procedură normală, sunt controale de rutină,” pretindea joi ministrul Agriculturii Petre Daea. ”Vor fi făcute publice aceste concluzii, dar spuneam că este un control de rutină, să nu vă aşteptaţi că vine în urma acestui control ştiu eu ce. Este o măsură tehnică, văd despre ce este vorba, iau situaţia concretă din România. Şi pentru dumnealor şi pentru noi cei de aici sunt multe semne de întrebare.”

Anca Păduraru, purtătorul de cuvânt pe domeniile Sănătate, Siguranţa Alimentaţiei şi proiecte specifice legate de Uniunea Energetică în cadrul CE, spunea cu totul altceva: ”Această situaţie este extraordinară şi ridică îngrijorări foarte serioase,” declara Păduraru, când a comunicat decizia începerii auditului, ”deoarece România a anunţat, în mai puţin de patru luni, aproape 1.000 de focare în gospodăriile domestice, virusul fiind, de asemenea, confirmat în mai multe exploataţii comerciale.” Desigur, Comisia Europeană promite ajutor financiar şi asistenţă tehnică României pentru stoparea epidemiei de PPA, însă nu mai are încredere în autorităţi şi doreşte propriul audit.

Între timp, investigaţia jurnalistică pe care Gândul o face pe urmele PPA continuă. Veţi vedea în episodul următor care e situaţia în judeţul Sălaj.