Petiţie de susţinere a lui Liviu Pop: A făcut câteva greşeli de exprimare, dar a demarat schimbarea în bine a Educaţiei

„Liviu Marian Pop trebuie să rămână ministrul Educaţiei Naţionale pentru că este persoana care a abordat coerent şi unitar toate problemele şi lacunele educaţiei preuniversitare. Când într-un sistem lucrurile se schimbă în bine, nu înlocuieşti autorul schimbării! Poate că ministrul Liviu Marian Pop nu a fost nici cel mai bun PR-ist din Guvern şi cert a utilizat regionalisme fonetice cu sonorităţi buclucaşe, ba a făcut şi câteva greşeli de exprimare, dar atunci când a fost numit Ministru al Educaţiei, Pop nu a fost selectat nici pe competenţe oratorice, nici pe competenţe de bun purtător de cuvant, ci pe competenţe reale, probate de o carieră de-o viaţă în învăţământul preuniversitar”, se arată în textul petiţiei.

Iniţiatorul acesteia precizează că Liviu Pop este primul ministru al Educaţiei care cunoaşte această parte a sistemul românesc de educaţie şi că acesta „a demarat schimbarea în bine a sistemului preuniversitar, eliminind prin reformă structurile de tip caracatiţă şi punând stavile serioase hoţiei, imposturii şi birocraţiei”.

„Mafia manualelor, a auxiliarelor şi a rechizitelor aferente a fost practic demontată prin Proiectul Editurii Didactice şi Pedagogice S.A., ca instituţie de interes naţional. Sistemul, fiind astăzi în primejdie de moarte, cere vocal înlocuirea ministrului Educaţiei. Şi, de multe ori din păcate, o face prin gura unor dascăli numiţi generic „antrenori de genii”. Or acei profesori au privilegiul de a lucra cu o elită de 1-2% dintre copiii României, copii pentru care oricând vor putea fi procurate materiale didactice aparte, fără însă a mai îmbogăţi caracatiţa editurilor căpuşă”, potrivit sursei citate.

Facultăţile de Istorie din România îşi exprimă dezacordul faţă de reducerea numărului de ore de istorie. Memoriu adresat ministrului Educaţiei

De asemenea, iniţiatorul petiţiei semnalează şi câteva calităţi ale actualului ministru al Educaţiei şi anume că Liviu Pop este primul ministru din România postdecembristă care provine din sistemul preuniversitar, „înţelegându-i complexitatea”, este singurul ministru care a avut „curajul să înfrunte baronii manualelor şi a construit Proiectul Editurii Didactice şi Pedagogice S.A. ca instituţie de interes naţional”, este, de asemenea, singurul ministru care a reglementat ca începând cu noul an şcolar discriminarea minorităţilor naţionale şi a cultelor religioase să înceteze, e primul ministru care a înţeles importanţa utilizării resurselor educaţionale deschise şi „luptă pentru promovarea acestora”, primul ministru care a înţeles „necesitatea validării materialelor auxiliare prin grupuri de experţi înainte ca acestea să intre în circuit”, dar şi primul ministru care a reuşit să dubleze numarul de clase pentru învăţămant dual.

Până la ora transmiterii ştirii, petiţia a fost semnată de aproape 800 de oameni.