Polonia rupe legăturile cu Gazprom, în timp ce restul Europei depinde de colosul rus

Jurnalistul îşi argumentează concluzia, împărtăşită de mulţi alţii, prin faptul că gigantul rus deţine monopolul exporturilor de gaze ale ţării sale şi că este cel mai important furnizor al pieţei europene. Multe dintre statele europene au diferite grade de dependenţă de gazele ruseşti. De asemenea, afacerile Gazprom sunt interconectate cu cele ale multor companii europene, occidentale.

Din acest motiv, Gazprom şi şefii de la Moscova deţin toate pârghiile, iar clienţii „pot negocia cât vor“, dar degeaba. Kremlinul poate închide când vrea robinetul de gaze. Însă guvernul polonez a decis să nu mai negocieze cu Gazprom şi ca de la anul să devină independent de colosul rus. Însă este foarte probabil ca într-un fel sau altul să fie nevoit să cumpere tot gaze ruse, iar eforturile de independenţă costă scump într-o periodă de criză energetică, de inflaţie scăpată de sub control şi când alegerile bat la uşă.

Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care trebuie să reprezinte interesele tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, a explicat actuala criză a gazelor din Europa prin faptul că Gazprom îşi onorează contractele, însă doar la cel mai redus nivel asumat.

Alţi furnizori şi-ar fi majorat semnificativ livrările în contextul cererii în creştere şi al preţurilor la niveluri record. Von der Leyen crede că modul în care se comportă în prezent grupul rusesc este „ciudat“. Cu toate acestea, oficialii guvernamentali germani au considerat întotdeauna că pentru ei Rusia este un partener de încredere. În UE, Ungaria se laudă cu un contract pentru gaze pe termen foarte lung nou-nouţ cu Gazprom. Şi Germania are astfel de contracte. Însă tot în UE există Polonia, care în urmă cu mai bine de un deceniu a condus iniţiativa de expansiune comercială şi politică a UE către est, în chiar ograda Rusiei.

Încercarea de independenţă a Poloniei

Polonia, ca multe dintre statele est-europene, a fost dependentă de gazele ruseşti, dar de ani buni încearcă să devină independentă. Mult timp s-a bazat pe cărbune, însă este presată de CE să renunţe la acest combustibil poluant.

Acum, compania naţională de gaze poloneză PGNiG spune că nu va semna un nou contract cu Gazprom după ce actualul acord expiră la finalul anului acesta. Se poate descurca Polonia fără Gazprom, când o Europă întreagă pare că este la cheremul gigantului rus? Această întrebare şi-o pun mulţi comentatori polonezi, mai ales că mişcarea acesta de independenţă vine când preţurile gazelor şi ale energiei în general au explodat peste tot.

Gazprom furnizează gaze naturale Poloniei conform unui acord, Yamal, semnat în septembrie 1996 şi care va expira pe 31 decembrie 2022. Pawel Majewski, CEO-ul PGNiG, spune că acest contract nu va fi actualizat, dar că ruşii îndeamnă Varşovia să semneze un nou contract pe termen lung, scrie Notes from Poland.

Oficialul spune că Gazprom a semnalat că gazele vor fi mai ieftine dacă toate ţările europene încheie contracte pe termen lung cu furnizorul rus.

„Este o retorică falsă care va continua să întărească poziţia dominantă a Gazprom, să o mărească şi să facă astfel Europa mai dependentă de importurile şi de deciziile unui singur contractor“, a explicat CEO-ul PGNiG. Experţii spun că jocul pe care-l face Varşovia este unul riscant, mai ales că ruşii ştiu foarte bine care este necesarul de gaze al Poloniei.

Contractelor cu Gazprom li s-a reproşat că obligă clientul la plata gazelor chiar dacă acestea nu au fost importate. Acordul Yamal prevede livrarea a 10 miliarde de metri cubi de gaze pe an, din care Polonia este obligată să plătească pentru cel puţin 8,7 miliarde, chiar dacă nu are nevoie de atât. În total, Polonia are nevoie de aproximativ 20 de miliarde de metri cubi de gaze pe an. Grazyna Piotrowska-Oliwa, fost CEO al PGNiG pentru o periodă scurtă de timp, a explicat pentru Money.pl că renunţarea la contractul cu Gazprom va crea un mare deficit de gaze.

Polonia poate primi în prezent combustibil printr-un terminal propriu de gaze naturale lichefiate, un terminal lituanian şi prin flux inversat de la Germania şi alte state occidentale - sunt şanse mari ca aceste gaze să fie tot ruseşti, însă Gazprom nu are putere asupra fluxurilor din interiorul UE. De asemenea, Polonia are şi o producţie internă de gaze şi urmăreşte accesarea rezervelor din mările Norvegiei prin conducta sa Baltic Pipe, care nu este terminată şi s-a lovit recent de bariere birocratice în una dintre ţările europene tranzitate.

Şi nici contracte pentru gazele nordice nu există. Conducta ar trebui inaugurată anul acesta. Adunate, toate aceste surse „independente“ de Rusia nu aduc 20 de miliarde de metri cubi de gaze. Potrivit publicaţiei „Rzeczpospolita“, un client din clasa business al PGNiG plăteşte acum pe gaze cu aproape 500% mai mult decât în urmă cu un an. Electricitatea este cu doar 100-200% mai scumpă. Aceste scumpiri nu lipsesc ca arme din lupta electorală care se suprapune unui val fără precedent de inflaţie şi crizei energiei. Între timp, Von der Leyen a avertizat că se înmulţesc dovezile că Moscova îşi foloseşte gazele ca pe o „pârghie politică“. Republica Moldova o ştie prea bine.