PROIECTELE candidaţilor la conducerea Parchetului ICCJ: Codruţ Olaru vrea ca Ministerul Public să poată iniţia proiecte de acte normative

Codruţ Olaru este procuror din 1995, iar reperele CV-ului său sunt perioada la conducerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Bacău (2005 - 2007) şi cea în funcţia de procuror şef al DIICOT (din ianuarie 2007).

Anul trecut, instituţia pe care o conduce, în prezent, Codruţ Olaru a cercetat aproape 17.000 de persoane şi a trimis în judecată peste 3.900 de inculpaţi, dintre care 1.906 în stare de arest preventiv - un bilanţ managerial şi cazuistic ce poate fi determinant în contextul propunerii sale ca adjunct al procurorului general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Olaru a fost procuror din 1995 până în 1999 la Parchetul Judecătoriei Bacău, instituţie pe care ulterior a condus-o timp de un an, până în 2000. Ulterior, Codruţ Olaru a fost procuror la Parchetul Tribunalului Bacău, iar din 2002 a fost la DIICOT Bacău, instituţie pe care a şi condus-o din 2005 până în 2007.

Codruţ Olaru a fost şef al DIICOT timp de două mandate, din 2007 până în 26 martie 2013, iar în prezent asigură interimar conducerea instituţiei, fiind delegat în funcţie pe o perioadă de şase luni.

Codruţ Olaru îşi prezintă miercuri proiectul de management în faţa membrilor Secţiei pentru procurori a CSM, acesta urmând să fie audiat după Tiberiu Niţu, propus pentru funcţia de procuror general al Parchetului instanţei supreme şi Bogdan Licu, candidatul pentru postul de prim-adjunct al procurorului general.

În proiectul de management al lui Olaru se menţionează că priorităţile imediate ce trebuie asumate au în vedere îndeplinirea condiţionalităţilor ce revin Ministerului Public prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), pentru continuarea şi consolidarea activităţii de combatere a corupţiei, dar şi acordarea iniţiativei legislative pentru această instituţie, de îndată, în contextul în care ministerul este chemat să pună în practică dispoziţiile penale şi civile ale forului legislativ, dar nu are posibilitatea iniţierii directe a unor proiecte de legi, deşi, frecvent, constatările practice impun, fie amendarea unor legi, fie adoptarea altora noi.

Alte măsuri propuse în proiect au în vedere consolidarea instituţională a DIICOT şi DNA, în condiţiile în care "aceste unităţi au fost şi sunt vectorul de imagine a Ministerului Public", dinamizarea activităţii parchetelor de pe lângă curţile de apel şi a celor de pe lângă tribunale, prin reanalizarea ştatelor de funcţii şi a cazuisticii concrete, dar şi creşterea calităţii actului de justiţie înfăptuit de către magistraţii procurori şi a gradului de complexitate a cauzelor soluţionate.

Olaru vrea şi dinamizarea activităţii de combatere a criminalităţii economico-financiare, în perspectiva modificărilor competenţelor materiale ale DIICOT şi DNA - unităţi care, până în prezent, au instrumentat cea mai mare parte a cauzelor complexe de acest gen.

O altă prioritate menţionată în proiectul managerial se referă la încheierea şi valorificarea unor parteneriate zonale cu autorităţi naţionale din alte state.
Codruţ Olaru argumentează că, dat fiind faptul că, din ce în ce mai mult, cauzele actuale au dobândit un caracter transfrontalier, componenta de cooperare judiciară internaţională trebuie dezvoltată, prin încheierea sau valorificarea, acolo unde există, a unor acorduri bilaterale cu ţări unde cazuistica infracţională este una comună.

"Pentru zona de Nord- Est, parteneriate cu Ucraina şi Republica Moldova în materia infracţiunilor contra vieţii, contrabandei cu tutun şi produse accizabile din tutun. Pentru zona de Sud, parteneriate cu Bulgaria în materia achiziţiilor intracomunitare de produse agroalimentare. Pentru zona de Vest - parteneriate cu Serbia şi Ungaria în materia infracţiunilor de violenţă şi a contrabandei", precizează Olaru în proiectul de management.

Un alt obiectiv al lui Codruţ Olaru are în vedere instituirea unei "normalităţi funcţionale" a Ministerului Public, prin raportare la personalul propriu, în relaţia cu alte autorităţi şi cu societatea civilă.

Totodată, din punctul său de vedere, priorităţile pentru MP vizează două aspecte fundamentale, respectiv resursele umane insuficiente şi stocul foarte mare de dosare aflate în lucru la instanţe. În opinia lui Olaru, disfuncţionalitatea privind deficitul de personal ar putea fi rezolvată prin echilibrarea schemelor de personal şi adaptarea acestora în perspectiva responsabilităţilor funcţionale derivate din punerea în practică a noilor coduri Penal şi de Procedură Penală, dar şi prin desfinţarea unităţilor de Parchet cu activitate redusă şi redistribuirea posturilor existente către unităţile cu încărcătură mare, în special cele din reşedinţele de judeţ. Olaru arată că, deşi acest proces a fost demarat în cursul anilor precedenţi, "el trebuie să fie intensificat şi pus în practică necondiţionat şi imediat".

O altă soluţie pentru rezolvarea deficitului de personal vizează instituirea posibilităţii de delegare a procurorilor pe perioadă determinată, fără consimţământul titularului, în raza aceleiaşi Curţi de Apel. El precizează că acest lucru trebuie privit în contextul în care cea mai mare parte a procurorilor cu experienţă profesională ridicată este concentrată la nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel, unităţi fără o competenţă materială ridicată, iar valorificarea experienţei acestora trebuie făcută şi la unităţile de parchet din subordine, prin instrumentarea unor cauze complexe.

Olaru are în vedere şi reducerea numărului funcţiilor de conducere şi transferarea acestor posturi către segmentul operativ, dar şi reducerea numărului procurorilor care îşi desfăşoară activitatea în segmente non-operative şi trecerea acestora pe funcţii corespunzătoare în sectorul de urmărire penală sau judiciară.

În ce priveşte problema stocului de dosare existent la nivelul Ministerului Public, Olaru precizează că, în 2012, s-au înregistrat spre soluţionare cele mai multe cauze penale din istoria acestei instituţii - 1.756.001, respectiv 455 de cauze pentru fiecare procuror.

Soluţiile practice identificate de Codruţ Olaru se referă la dimensionarea activităţii procurorilor şi instituirea unor criterii de performanţă profesională, "realiste şi actuale", realizarea unor analize statistice proprii fiecărei curţi de apel conform specificului infracţional al zonei geografice şi adaptarea metodologiilor investigative la fenomenele particulare constatate, precum şi specializarea procurorilor nu doar la nivelul DNA şi DIICOT, în principal, în materia infracţiunilor de criminalitate economico-finaciară şi soluţionarea de către aceştia a unor cauze cu adevărat complexe.

Alte soluţii privind problema stocului de dosare din Ministerul Public privesc preluarea obligatorie a activităţii poliţiei judiciare, aplicarea în perspectivă a principiului oportunităţii, pregătirea continuă a procurorilor şi instituirea unui sistem periodic de evaluare profesională a acestora şi posibilitatea recompensării sau, după caz a sancţionării procurorilor de către şefii lor.

Codruţ Olaru are, potrivit declaraţiei sa de avere, depusă la 26 martie 2013, un apartament de 49 de metri pătraţi la Bacău, dobândit 2005, iar soţia sa, Nicoleta, deţine din 2006 o casă în suprafaţă de 135 de metri pătraţi, în localitatea Bârnova, judeţul Iaşi. De asemenea, Nicoleta Olaru are două terenuri intravilan în comuna Bârnova, ambele însumând o suprafaţă de două mii de metri pătraţi, cumpărate în 2005 şi 2006.

Olaru deţine un autoturism marca Peugeot din 2009, iar în iulie 2012 a vândut cu 5.500 de euro un autoturism Audi.

În declaraţia de avere din martie 2013, Codruţ Olaru nu a mai menţionat veniturile obţinute, însă în documentul depus în 5 mai 2012, aflat şi pe site-ul CSM, se menţionează că veniturile obţinute ca procuror sunt de 150.624 de lei, la care se adaugă şi cele ale soţiei sale, de 42.056 de lei.

Codruţ Olaru nu deţine bijuterii sau obiecte de artă a căror valoare să depăşească 5.000 de euro, nu a înstrăinat bunuri de peste 3.000 de euro în ultimele 12 luni, nici nu are active financiare a căror valoare depăşeşte 5.000 de euro şi nu a primit cadouri, servicii sau avantaje de peste 500 de euro.