Psiholog din Iaşi, dat în judecată pentru că n-a plătit pomenile de la înmormântarea tatălui său

O femeie din judeţul Iaşi a dat-o în judecată pe nepoata sa, psiholog, cerându-i înapoi banii pe care i-ar fi cheltuit cu înmormântarea şi pomenile tatălui ei. Paraschiva B. a cerut intanţei să o oblige pe nepoată să îi restituie banii cheltuiţi, deoarece tânăra a acceptat calitatea de moştenitoare a tatălui decedat.

„Am avut o relaţie bună cu fratele meu şi am preluat obligaţiile legate de înmormântare şi de respectarea datinilor (praznice la 9, 40 de zile, un an, doi ani etc.), însă pârâta s-a degrevat de orice obligaţie materială pe care a presupus-o decesul tatălui său. Totalul cheltuielilor astfel efectuate se ridică la suma de 14.000 de lei, din care trebuie dedus exclusiv ajutorul de înmormântare oferit legal, în cuantum de 2.400 de lei”, a spus Paraschiva B. în faţa magistraţilor din cadrul Judecătoriei Iaşi.

La rândul ei, tânăra psiholog, Mădălina B., a arătat în instanţă că a avut doar relaţii formale cu tatăl ei.

„Între mine şi tatăl meu au existat doar legături formale, în actele de identitate, părinţii încetând să mai locuiască împreună chiar înainte de a mă naşte (divorţul fiind efectuatîn anul 1987), iar, pe tot parcursul vieţii, tatăl meu nu a manifestat niciun interes în a se implica în viaţa mea, ceea ce a dus la o înstrăinare de familia paternă. Mătuşa mea m-a înştiinţat despre deces în condiţii care au făcut imposibilă participarea mea la înmormântare, eu fiind oricum străină de acele locuri şi acei oameni. Chiar şi în aceste condiţii, am respectat datoria morală de pomenire şi prăznuire a tatălui meu”, a spus psihologul în instanţă.

Mădălina B. a adăugat că, prin cerere, mătuşa ei a făcut afirmaţii nesusţinute şi a transformat o formă de milostenie într-o modalitate de încasare a unor sume de bani.

Magistraţii din cadrul Judecătoriei Iaşi au stabilit că, potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), fiica defunctului, în calitate de moştenitoare, ar fi avut obligaţia de a acoperi cheltuielile legate de ritualurile funeste, dar au respins cererea de chemare în judecată, deoarece mătuşa nu a dovedit, cu acte, decât cheltuirea unei sume de 700 de lei.

„Ar fi fost util de la reclamantă să păstreze facturile şi chitanţele obţinute, mai ales de la furnizorii de servicii funerare, cu care este de presupus că a organizat înmormântarea, chiar şi martorii declarând că s-a apelat la firme de specialitate. Prin urmare, instanţa nu poate reţine decât că reclamanta nu şi-a probat pretenţiile corespunzător, iar suma de 700 de lei se prezumă că a fost achitată din ajutorul de înmormântare pe care ea recunoaşte că l-a încasat, mai ales că se poate presupune faptul că sicriul a fost printre primele lucruri achiziţionate. În orice caz, ea nu a dovedit că ar fi folosit acel ajutor pentru achiziţionarea altor bunuri sau servicii“, au motivat judecătorii ieşeni decizia luată.

Sentinţa nu este definitivă, aceasta putând fi atacată.