Video Realitatea dramatică a unei Românii care nu va mai fi niciodată la fel. Un an de la #Colectiv: 64 de morţi, niciun vinovat VIDEO

Au existat unele modificări legislative, regulile anti-incendiu au devenit mai clare şi mai puternic ranforsate de pompieri (puterea de a închide direct firmele care nu respectă legile anti-incendiu, interdicţia de a mai funcţiona în clădiri cu risc seismic), însă imaginea în mare arată îngrijorător. În prezent, în România nu există o secţie sau o unitate de spital specializată în marile arsuri, care să funcţioneze la standardele care se regăsesc în UE, iar marii arşi pot fi trataţi într-o măsură şi mai mică decât era posibil acum un an, când şi aşa s-a dovedit că sistemul medical, în ciuda bătăilor cu pumnul în piept, nu a putut face faţă unui val de victime de asemenea magnitudine, infecţiile nosocomiale transformând într-un coşmar recuperarea răniţilor care au fost trataţi în România. La un an după Colectiv, secţia ATI a Spitalului de Arşi este închisă, iar clinica de arşi de la Floreasca, care a costat aproape 9 milioane de euro şi e gata cu tot cu echipamente de 3 ani, este doar parţial funcţională şi duce lipsă de personal, astfel că arşii cu adevărat grav sunt trimişi direct în străinătate. La un an după Colectiv, un raport al IGSU arată că în caz de cutremur major, dar pompierii şi salvatorii duc lipsă de dotări, au tehnică învechită şi în unele cazuri riscă să fie ei înşişi afectaţi de cutremur din această cauză.

64 de oameni şi-au pierdut viaţa în urma incendiului care a cuprins clubul Colectiv în noaptea de 30 octombrie 2015, din cauza unor artificii folosite necorespunzător la concertul trupei rock „Goodbye to Gravity”, dar şi a supraaglomerării şi dotărilor anti-incendiu inexistente la nivelul clubului, care de altfel nici nu avea autorizaţie de la pompieri, primind un aviz de funcţionare de la Primăria Sectorului 4, a cărui legalitate se judecă şi acum. Un an mai târziu, nu s-au schimbat multe în România, la capacitatea de intervenţie a autorităţilor la o astfel de tragedie cu victime multiple, dar mai ales la capacitatea sistemului medical de a gestiona un aflux masiv de oameni arşi grav şi de a-i trata ulterior stabilizării lor, acestea din urmă înregistrând cele mai grave deficienţe în criza declanşată de incendiul din Colectiv.

Chiar de a doua zi după ce a izbucnit incendiul din Colectiv, iar sistemul de urgenţă din România se confrunta cu un aflux de aproape 200 de răniţi cu arsuri sau afecţiuni cauzate de fum, Gândul a lansat câteva întrebări la care autorităţile refuzau sau evitau să ofere clarificările necesare. Primele lămuriri oficiale, aşa cum au fost ele, au venit abia două săptămâni mai târziu, din partea lui Raed Arafat, secretarul de stat care a coordonat intervenţia autorităţilor la locul tragediei, dar care, după cum a subliniat mereu, nu a fost responsabil şi pentru gestionarea medicală a celor răniţi în incendiu.

A existat personal medical suficient pentru cazurile grave de arsuri? Raed Arafat a explicat că NU, de aceea s-a şi ajuns la transferurile pacienţilor către străinătate. Prea târziu însă. Transferurile au început la aproape o săptămână, după ce 10 tineri au murit într-o singură zi în spitalele din România şi alţi trei în străinătate unde abia fuseseră transferaţi. 

Au existat resurse suficiente pentru gestionarea unor cazuri de asemenea complexitate? Raed Arafat a explicat că NU, el recunoscând în premieră că în România nu există camere sterile pentru arşi şi centre specializate pentru tratarea arşilor.

Ar fi trebuit România să ceară IMEDIAT ajutor internaţional din partea ţărilor care au mai multe dotări? România a cerut ajutor internaţional, însă nu în mod organizat şi public, ci mergând pe relaţiile bilaterale şi canalele diplomatice. Arafat a explicat că s-a mers pe contactele bilaterale cu statele UE şi Israel, pentru că aşa s-a considerat că lucrurile vor merge mai rapid. Acest lucru s-a demarat încă de a doua zi după incendiu, cu Israel. Abia apoi, în săptămâna care a urmat, s-a sunat la Comisia Europeană, pentru a discuta eventualitatea declanşării Mecanismului de protecţie civilă, dar s-a ajuns la concluzia că nu merita activat, neaducând nimic în plus faţă de ce se putea obţine pe contacte directe, minus finanţarea transportului victimelor, a explicat Arafat. El nu a explicat totuşi în ce a constat şi de ce a mai făcut România, ulterior, o cerere formală către Comisia Europeană, pentru ajutor şi transferul a 80 de răniţi. Arafat a mai explicat că ulterior s-a ajuns în situaţia ca Europa să ofere României mai multe locuri pentru arşi decât are nevoie - Spania, Grecia fiind ţări la care România încă nu a apelat, deşi există acolo locuri.

A existat vreun demers al Ministerului Sănătăţii de a apela la expertiza internaţională în astfel de cazuri? Raed Arafat a explicat că da, începând încă de sâmbăta după incendiu. Din datele oferite de el, nu a reieşit însă că a fost un efort centralizat, concertat, de a cere ajutor internaţional, ci că fiecare autoritate s-a activat pe contactele ei internaţionale: MApN, Sănătatea, ambasadele.

Niciun oficial de la vremea respectivă (Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătăţii, Raed Arafat, directori sau manageri de spitale, prim-ministrul Victor Ponta) nu a răspuns însă la o întrebare esenţială: De ce au insistat autorităţile că pacienţii arşi la Colectiv primesc absolut tot ce au nevoie în spitalele din România, când însuşi Arafat a recunoscut ulterior că în România nu există paturi de arşi suficiente, nici camere sterile, nici Centre de Arşi cu excepţia Timişoarei, care nu a fost folosit în această criză, pentru că medicii nu l-au solicitat? Când s-a dovedit ulterior că infecţiile nosocomiale din spitalele româneşti sunt mult peste media europeană, că nu sunt raportate corect şi că în multe cazuri dezinfectanţii folosiţi de la firma Hexi Pharma erau diluaţi, rămânând de stabilit dacă aceştia aveau o eficienţă reală sau nu?

Pentru o mai bună şi corectă înţelegere a crizei Colectiv, Gândul consideră că o analiză trebuie să se împartă între operaţiunea de intervenţie a autorităţilor din sistemul de urgenţă la locul tragediei, respectiv transportul victimelor la spitale, şi operaţiunea medicală de tratare a persoanelor care au suferit arsuri în Colectiv. Sunt lucruri distincte, cu responsabili diferiţi. 

Duminică, în ziua în care se împlineşte un an de la Colectiv, Gândul va difuza un film-document care va prezenta realitatea dramatică a unei Românii care nu va mai fi niciodată la fel. 

Intervenţia la Colectiv: Arafat spune că „nu s-a greşit”, Guvernul spune că a fost haos

„Unde cred eu că s-a greşit? Haideţi să luăm intervenţia. Nu s-a greşit. Să luăm gestionarea la nivelul spitalelor. Nu s-a greşit, în condiţiile de dezastru, pentru că asta a fost situaţia unui accident colectiv peste limita unei ţări şi a unui oraş”, spunea Raed Arafat, la două săptămâni de la tragedie.

VEZI CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI