REPORTAJ: 25 de ani de la Revoluţie - refacerea baricadei de la Inter şi poveşti despre decembrie '89 - FOTO

Evenimentul organizat în Piaţa Universităţii, la 25 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, a început în jurul orei 15.00, când peste 200 de oameni, adunaţi mai întâi pe trotuarul din faţa Teatrului Naţional, au "blocat" bulevardul Nicolae Bălcescu, peste trei ore numărul acestora depăşind 500.

Adunaţi în grupuri, oamenii care au venit în Piaţa Universităţii au reconstituit momentele primei zile a Revoluţiei de la Bucureşti sau au stat de vorbă, amintindu-şi şi povestind apropiaţilor evenimentele care aveau să ducă la căderea comunismului.

"Baricada era cam în dreptul Interului, era făcută din containere metalice de la magazinul de confecţii. Se aduseseră două camioane. Le-au luat din faţă de la Hotel Modern şi, cam pe la 12.00-13.00, atunci când au zis «linişte, că vorbeşte armata», şi noi am tăcut toţi, atunci au venit cu tăvălugul şi practic au rupt tot. Erau câteva tancuri în faţă, nu-mi aduc aminte câte, mai multe erau TAB-uri, dar numai tancurile puteau să treacă peste contaierele metalice. Când au ieşit de pe bulevarde şi au intrat efectiv pe toate străduţele de lângă, tancurile se urcau pe maşini. Ţin minte că atunci am avut un aparat foto Praktica, am fost pe scări la Universitate, unde se cânta «Deşteaptă-te, române» (...) Era ceva dumnezeiesc, am vrut să fac poze, dar i-am întrebat pe cei din jurul meu şi, pentru că nimeni nu ştia cum o să iasă, m-au refuzat. Lumea era speriată şi nu ştia ce o să fie a doua zi. Dacă făceai poze, vedeai cum au fost împuşcaţi oamenii, direct", a povestit Emil Olar, unul dintre zecile de mii de oameni care în decembrie 1989 au manifestat la Universitate.

În 21 decembrie 1989, până la ora 22.00 au fost cam 5.000 de oameni în Piaţa Universităţii, dar pe baricade, cei care au stat toate orele, nu erau mai mult de 2.000, iar la ora 24.00, "dacă mai rămăseseră 1.000, din păcate", mai spune Olar.

"Am plecat către casă speriat, iar a doua zi, când am revenit în Piaţă, pentru că am plecat spre serviciu pe la 06.00, am văzut totul curăţat, era şters tot ce era pe clădiri, peste tot era curat. Am rămas puţin aşa bulversat şi mă gândeam: Chiar să nu se întâmple nimic?", îşi aminteşte Emil Olar.

După 25 de ani de la Revoluţie, la evocarea momentelor din 21 decembrie, pe asfaltul din Piaţa Universităţii au fost inscripţionate, cu vopsea roşie, lozincile scandate atunci de manifestanţi: "Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim", "Azi în Timişoara, mâine în toată ţara", "Mai bine haimana, decât trădător", "Jos Securitatea", "Jos cizmarul", "Mai bine mort, decât comunist".

În fundal s-au auzit, mai multe ore, versurile melodiei cântate de Valeriu Sterian - "Vino, Doamne". A urmat apoi reconstituirea deschiderii balconului de la Universitate.

În dreptul Hotelului Intercontinental, pe toată lungimea bulevardului, a fost desfăşurat un tricolor, la câţiva zeci de cetimetri de sol, în locul unde tancurile au călcat primii oameni, după ce baricada a fost distrusă. Sub tricolor, revoluţionarii au pus o imitaţie a unei roţi de TAB, pe care au aprins peste 50 de candele.

În Piaţa Universităţii au fost prezenţi şi mulţi părinţi, care au vrut să vină însoţiţi de copiii lor, pentru a le arăta, "pe viu, cum s-a făcut istoria acum 25 de ani".

"Eram studente în 1989 şi, din păcate, sau nu, nu am putut să ieşim, pentru că tatăl nostru ne-a închis în casă. Am ieşit apoi, dar nu în Piaţa Universităţii. Am venit azi cu copiii să înveţe istorie, să înveţe că pentru ce au ele au murit atunci oameni, să înveţe să aibă spirit civic, care nu se învaţă în şcoală. Noi le tot spunem, dar aici pot vedea singure despre ce a fost vorba", a spus una dintre participantele la eveniment, care a venit împreună cu sora sa şi fetele lor. Amândouă au adus câte un drapel, iar copiii aveau cartoane inscripţionate cu mesajul "Mândri că suntem urmaşii voştri".

La Troiţa de la Universitate, mai mulţi preoţi au oficiat o slujbă religioasă pentru pomenirea celor morţi, iar în jurul orei 18.00, participanţii la eveniment au reconstruit baricada de la intersecţia cu strada Batiştei şi au scandat lozincile care se făceau auzite în urmă cu 25 de ani. Baricada a fost ridicată din cutii de carton, iar oamenii au mers până în dreptul Sălii Dalles, unde în urmă cu 25 de ani au început confruntările dintre militari şi manifestanţi.

Preşedintele Asociaţiei "21 Decembrie 1989", Teodor Mărieş, a povestit întâmplările din acea zi: "Panica era atât de mare încât, când am ajuns în dreptul pasajului de la Dalles, am încercat să intrăm prin el toţi în acelaşi timp şi s-a format un dop de oameni, nimeni nu mai intra, nimeni nu mai ieşea. Imaginaţi-vă că aici erau câteva sute de oameni care au intrat şi care s-au blocat. Era beznă. Nu era lumină ca acum, nu era niciun bec aprins pe stradă. În sfârşit, am reuşit să intrăm în gang. Spaima era extraordinar de mare, am trecut prin grădină şi, la un moment dat, am ajuns în faţa a ceva alb, care s-a dovedit a fi un gard. Peste acel gard salvator cred că au reuşit să treacă peste 100-150 de oameni".

Mărieş a mai spus că, din cauza panicii, "oamenii care s-au trezit, practic, în faţa plutonului de execuţie au trecut prin geamurile Sălii Dalles". "Urlete, ţipete şi groază. Acesta a fost momentul Dalles. Şi a urmat momentul baricadei, care a fost şi mai rău", a completat preşedintele Asociaţiei "21 Decembrie 1989".

"Timişoara sânge, Bucureştiul plânge","Nu vă fie frică, Ceauşescu pică", "Armata e cu noi", "Jos comunismul", au fost lozincile cu care participanţii la eveniment au încercat să refacă momentul baricadei de la Inter. Ei au strigat, după incendierea cutiilor de carton, şi "Păcat de sângele vărsat", "Cine-a tras în noi după 22" şi "Iliescu, judecat pentru sângele vărsat".

Ulterior incendierii baricadei, pe toată lăţimea bulevardului a fost întins un banner alb, pe care au fost trecute numele celor care au murit sau au fost răniţi în urmă cu 25 de ani.

La deschiderea balconului de la Universitate, oamenii au fost rugaţi să ridice nişte cartoane aşezate pe asfalt, care au format mesajul "Respect '89", sub balcon fiind proiectate, pe un ecran, imagini din ziua de 21 decembrie 1989.

"Dacă aţi văzut seriile filmelor Rambo, gândiţi-vă că aici a fost ceva mai rău, nici nu vă puteţi imagina. Baricada era chiar în dreptul scărilor de la Intercontinental, erau câteva mii de oameni, într-adevăr, şi ştiţi ce mă doare cel mai rău? Că se trăgea şi Piaţa era plină. Acum, nu se aruncă decât cu «libertate» pe toate geamurile şi Piaţa este aproape goală. Şi mai este un lucru: nu cred că era normal să se facă transferul de putere la Cotroceni în ziua Revoluţiei. Puteau să aleagă o zi diferită, pentru că, până la urmă un sfert de veac de la Revoluţie va trece umbrit de acest transfer de putere. Aici chiar a fost inimaginabil. Să vezi TAB-urile pline de tineri, să vezi cum au luat foc şi tot noi i-am ajutat pe soldaţi să iasă din ele. După aceea au venit tacurile, au străpuns baricada şi, bineînţeles, au început să ne alerge. De atunci nu am mai pus piciorul aici (Piaţa Universităţii, n.r.) şi îmi spusesem că până nu apar casetele şi adevărul despre Revoluţie, nici nu o să vin", a spus Dan, unul dintre revoluţionarii "fără certificat".

Pe lângă cei peste 500 de oameni care au participat la acţiunile din Piaţa Universităţii, pe trotuare erau în trecere, mai grăbiţi sau în plimbare, alte câteva sute de oameni. Unii dintre aceştia se întrebau: "Oare de ce s-au strâns oamenii aici?". Alţii găseau răspunsul: "Cine ştie ce protest o mai fi!".