REPORTAJ: 38 de ani de la cutremurul din Vrancea: În '77 nu ştia nici preşedintele. Acum se află imediat - FOTO

Seismul cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter produs în 4 martie 1977, la ora 21.22, a avut efecte devastatoare asupra României, în aproximativ 56 de secunde producând 1.570 de victime, dintre care 1.391 numai în Bucureşti. La nivelul întregii ţări au fost atunci aproximativ 11.300 de răniţi şi circa 35.000 de locuinţe prăbuşite. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la Bucureşti, unde peste 33 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit.

În lipsa echipamentelor de alarmare, specialiştii Institutului Naţional pentru Fizica Pământului (INFP) au fost luaţi atunci prin surprindere. La 38 de ani de la producerea dezastrului, un seism poate fi înregistrat cu 20 de secunde înainte de a se simţi, iar la patru secunde de la producere se cunoaşte magnitudinea cutremurului.

Radulian: La cutremurul din 1977 eram student. Ce s-a întâmplat atunci m-a determinat să continui cercetarea pe cutremure

Directorul ştiinţific al INFP, Mircea Radulian, povesteşte că în 1977, când s-a produs cutremurul, era în zona Operei, la subsolul restaurantului Hanul Berarilor, cu un grup de colegi studenţi în anul II la Fizică.

"În prima parte nu am realizat că este cutremur, când a venit unda mai puternică am realizat că este cutremur, am încercat să ies, dar eram printre ultimii din grup. Nu pot să uit că în momentul în care am ieşit în curtea restaurantului, deşi era târziu şi se terminase mişcarea seismică, am văzut nişte plopi mari la o distanţă de vreo 50 de metri care încă se balansau dintr-o parte în alta, şi nu era efectul berii. Era un lucru impresionant să vezi aşa ceva în urma unei micşări seismice. Stăteam vizavi de Scala, acolo era dezastru, nici nu puteam să-mi imaginez că se întâmplă aşa ceva", îşi aminteşte Mircea Radulian ziua cutremurului care avea să rămână în conştiinţa românilor.

Radulian spune că atunci nu ştia că peste câţiva ani va lucra la Institutul Naţional pentru Fizica Pământului, dar ce s-a întâmplat atunci l-a determinat să continue cercetarea pe cutremure.

"Pot spune cu certitudine că faptul că s-a produs acest cutremur foarte neplăcut pentru toată lumea a fost, pentru mine şi un grup de studenţi foarte buni la învăţătură, un element destul de important care ne-a făcut să ne decidem să continuăm în cercetare pe fizica pământului, pe cutremure, practic. A fost un element important pentru noi în alegerea meseriei", susţine Mircea Radulian.

Directorul de la INFP mai spune că în 1977 în ţară existau doar şapte-opt staţii seismice, care înregistrau izolat. Un sistem de înregistrare a cutremurelor nu exista, fiind luată înregistrarea de la faţa locului şi analizată. În aceste situaţii, nici şeful statului nu ar fi putut fi anunţat înainte de producerea cutremurului.

"Nici nu se punea problema ca cineva să ştie, să fie anunţat, nici măcar conducătorul ţării, că ar fi un cutremur. Abia după 1977 s-a introdus o reţea telemetrată americană, foarte performantă la vremea aceea, care transmitea înregistrările în timp real prin radio la Bucureşti şi care a fost foarte utilă pentru noi. Abia în acel moment, cam prin 1980, se putea pune problema unei alarmări. Din acel moment, dacă se producea un cutremur în zona Vrancea, indiferent de ce magnitudine, era înregistrat pe instrumentele noastre din Bucureşti, unda fizică apărea mai rapid, deci o puteai vedea înregistrată pentru staţiile din zona Vrancea, ele apăreau cu câteva secunde înainte de venirea mişcării în Bucureşti. Deci cel care făcea de veghe la sistem, cum spunem noi, avea posibilitatea să vadă că în momentul acela s-a produs un cutremur şi urma să vină şi unda tehnică în Bucureşti. Se putea obţine, să zicem, această alarmare, dar prea multe nu puteam face", arată Radulian.

Acum, spune Mircea Radulian, de la prima mişcare se poate şti că peste 20 de secunde urmează un cutremur mai puternic, care va produce pagube. Mai mult, când se produce un cutremur, informaţia se transmite la Bucureşti de la prima mişcare înregistrată la staţiile din Vrancea.

"Prima mişcare se simte mai mult pe verticală şi nu este atât de puternică, în schimb unda a doua se simte mai puternic şi este cea care produce cele mai multe pagube. Nu contează magnitudinea, contează locul de data asta - Vrancea, unda B, care vine prima, ar ajunge cam după 20 şi ceva de secunde în Bucureşti. Unda F, a doua undă puternică, va ajunge peste alte 20 de secunde", explică Radulian.

Directorul de la INFP spune că alarmarea ar putea ajuta să fie oprite procese periculoase, automat să se declanşeze un sistem de blocare a gazelor, a trenurilor, a unor procese periculoase, însă pentru aceasta ar trebui o strategie şi anumite procedee, deoarece nu pot fi oprite instantaneu, pentru că sunt anumite riscuri.

Radulian mai spune că un cutremur din Vrancea are o arie mare de impact, poate afecta suprafeţe foarte mari, incluzând Bucureşti, Iaşi, Craiova şi chiar Bulgaria şi Republica Moldova.

"Pentru România, Vrancea rămâne cea mai periculoasă din mai multe motive. Unul din ele este chiar mărimea cutremurelor mari, apoi frecvenţa lor de apariţie, faptul că apar destul de des, chiar dacă la nivel de zeci de ani, mult mai dese decât în alte zone şi datorită faptului că, fiind de adâncime, au o arie de distrugere foarte mare. În timp ce unul din Banat poate produce efecte foarte mari, dar local, un cutremur din Vrancea poate afecta suprafeţe foarte mari Bucureşti, Iaşi, Craiova şi în Bulgaria şi în Republica Moldova", susţine Radulian.

El subliniază că este foarte puţin probabil să se producă un cutremur ca acela din urmă cu 38 de ani, cel mai probabil putând fi vorba despre un seism cu o magnitudine sub cea din 1977.

"Calculul matematic privind probabilitatea unui cutremur este statistic, dar din păcate este vorba de o probabilitate nu foarte mare. Dacă cineva spune anul, ziua şi luna în care ar avea loc un cutremur, să fiţi siguri că nu este adevărat, nu ai cum să ştii cu o astfel de precizie când va avea loc un cutremur. E puţin probabil ca un cutremur mare să fie ca acela din '77, foarte rar se întâmplă să ai cutremure identice. Următorul cutremur nu va semăna aproape sigur cu cel din '77 şi din punctul ăsta de vedere poate ne mai liniştim, poate fi unul ceva mai mic", mai spune Radulian.

România este o ţară seismică şi tot ceea ce se face în fiecare an poate să contribuie la salvarea de vieţi omeneşti, la reducerea efectelor acestor cutremure, subliniază Radulian.

"Calculele arată că aceste cutremure mari se produc la câteva secole. Sunt perioade de timp mai active, altele mai calme, dacă ne-am lua după statistici, am fi într-o perioadă mai liniştită. Faptul că în zona Vrancea apare o acumulare de tensiune, toată lumea ştie acest lucru, că ai cutremure din astea mai mici, mai multe eliberează ceva din energie, dar numai o fracţiune mică şi asta nu înseamnă că nu vom avea cândva un cutremur mare. Asta înseamnă că fracţiunea de energie eliberată este mult prea mică faţă de cea care se acumulează. Toate cutremurele care apar în alte zone, fenomene meteo, astronomice, aceste tensiuni în plus care apar ele sunt mici foarte mici faţă de tensiunea care acţionează acolo în zona Vrancea şi atunci nu influenţează foarte mult, am putea spune că tot ce se întâmplă acolo este dirijat tot de forţele din zona Vrancea", susţine directorul ştiinţific de la INFP.

Autorităţile consolidează încet imobilele în pericol de prăbuşire în cazul unui cutremur de mare magnitudine. Cu 1-2 imobile consolidate anual, consolidările ar fi gata în 154 ani

Consolidarea caselor la cutremur, deşi prezentată ca acţiune preventivă urgentă, nu a fost abordată ca prioritate de către autorităţi, care însă au majorat mult suma din înţelegerile cu constructorii, execuţia fiind foarte lentă.

Programul de consolidări imobile a fost derulat extrem de lent şi în municipiul Bucureşti, unde până la sfârşitul anului 2013 au fost finalizate doar 16 imobile (8,4% din cele 190 expertizate tehnic şi încadrate în clasa de risc seismic I-pericol public), sunt concluziile unui audit făcut de Curtea de Conturi la Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Bucureşti, prezentate în raportul instituţiei pe anul 2013.

Un document prezentat de MEDIAFAX în decembrie 2013, anul realizării acestei misiuni de audit, indica faptul că autorităţile sunt conştiente de proporţia efectelor care ar urma unui cutremur puternic în ţară, astfel că au rezervat doar în Bucureşti aproape 300.000 locuri de cazare pentru persoane care ar trebui evacuate din case, dar speră să le evite cu jocuri educative şi distractive numite "Ţara riscurilor".

Raportul atenţionează că un cutremur produs în Bucureşti întruneşte toate caracteristicile unui dezastru natural major, la nivel naţional, impunându-se măsuri speciale de management preventiv al dezastrelor.

În cazul unui dezastru major, Capitala se va confrunta cu un timp îndelungat necesar reintrării în funcţiune a sistemelor vitale (electricitate, gaze, apă), un număr mare de sinistraţi (populaţie rămasă fără adăpost) şi victime, nevoi mari de alimente de bază şi echipamente de primă necesitate, un număr redus de medici, lipsa mâinii de lucru pentru ajutorarea celor asistaţi, în special a invalizilor, persoanelor cu dizabilităţi, bătrâni, şi lipsa personalui necesar pentru realizarea lucrărilor de reconstrucţie.

Bucureştiul este capitala cu cea mai mare expunere seismică din Europa şi ocupă locul zece mondial

Situaţia Capitalei în ceea ce priveşte riscul seismic a fost prezentată recent de primarul Sorin Oprescu, care a arătat că Bucureştiul concentrează cel mai înalt risc seismic din România - 186 de imobile în categoria de risc 1-pericol public, din care peste 92 la sută au fost construite înainte de 1940, adică în perioada în care nu existau norme pentru construcţia de locuinţe. Alte 184 de imobile sunt încadrate în clasa I de risc seismic, care sunt expuse riscului seismic, dar fără a fi pericol public.

Majoritatea clădirilor care prezintă pericol public în cazul unui cutremur sunt în sectoarele 1, 2 şi 3, în centrul oraşului, pe străzile Franceză, Armenească, Lipscani, Bărăţiei, Gabroveni, Blănari, Calea Victoriei, bulevardul Magheru, din cauză că cele mai multe au fost ridicate în perioada interbelică şi au trecut prin câteva seisme majore, fără a fi consolidate corespunzător după aceea. Acest fond este prioritatea zero a consolidarilor.

În ultimii 10 ani, în Capitală au fost consolidate 42 de clădiri din clasa I de risc seismic, 19 prin programul de consolidări, iar restul direct de către proprietari. Municipalitatea a consolidat şi reabilitat 100 de instituţii de învaţământ, Teatrul "Constantin Tănase" şi Centrul unic de informare de pe Bulevardul Elisabeta. De asemenea, a fost finalizată consolidarea şi este aproape de a fi încheiată şi reabilitarea sediului Primăriei şi sunt în curs de consolidare clădirile Teatrului Evreiesc de Stat, Teatrului "Ion Creangă", Casa Cesianu, Muzeul Minovici, Observatorul Astronomic şi Arcul de Triumf.

Una dintre principalele cauze identificate de către experţi privind riscul ridicat de seism din Capitală o reprezintă concentrările de clădiri şi de populaţie, incomparabile cu cele din oricare alt oraş al ţării, în special în zona centrală. Alte cauze se referă la existenţa unui fond de sute de clădiri de beton armat cu înălţime mai mare de patru etaje, construit, în majoritate între anii 1930-1945, la lipsa, în perioada construcţiei acestor blocuri, a cunoştinţelor necesare realizării unor structuri de beton armat rezistente la cutremure, dar şi la poziţia geografică a Bucureştiului, caracterizată de distantele epicentrale relativ mici (100-170 de kilometri) faţă de sursa Vrancea.

Majoritatea specialiştilor consideră că cele mai vulnerabile clădiri sunt cele construite înainte de intrarea în vigoare a codului de proiectare seismică din 1978 şi se împart în clădiri înalte sau de înălţime medie, construite înainte de 1945 şi clădiri înalte sau de înălţime medie, construite după 45, dar înainte de cutremurul din 77.

În cazul în care s-ar produce un cutremur similar cu cel din 1977, aproximativ 25.000 de persoane sinistrate ar putea fi adăpostite pe Arena Naţională, unde sunt pregătite 12.600 de paturi de campanie, 16.500 de saci de dormit şi 3.000 de marmite.

Totodată, 12 şcoli din Capitală sunt complet utilate şi dotate pentru situaţii de urgenţă, cu paturi de campanie, pături, generatoare şi lanterne, iar sălile de sport ale unităţilor de învăţământ pot deveni tabere de sinistraţi în caz de cutremur şi pot asigura o capacitate de aproximativ 4.500 de locuri. Şcolile dotate cu echipamente pentru situaţii de urgenţă sunt: Liceul Lovinescu, Şcoala nr. 80, Şoala nr. 103, Şcoala nr. 117, Şcoala nr. 45, Şcoala nr. 143, Colegiul Tehnic Material Rulant pentru Transport Feroviar, Colegiul Anghel Saligny, Şcoala nr. 165, Şcoala nr. 40, Şcoala nr. 96 şi Liceul "Iulia Haşdeu".

Optzeci la sută dintre români nu ştiu cum să reacţioneze în caz de cutremur şi mulţi ar lua decizii care le-ar putea fi fatale sau ar încetini intervenţia salvatorilor

Tinerii cu vârste între 18 şi 35 de ani, care nu au trăit experienţa unui cutremur de nivelul celui din 1977, nu-şi pus problema să stabilească cu membrii familiei un loc de întâlnire, în condiţiile în care telefonia mobilă nu ar funcţiona o perioadă, arată rezultatele unui studiu lansat recent de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

În cazul unui cutremur, strategia echipelor de intervenţie are mai multe etape, prima vizând alocarea resurselor pentru rezolvarea cazurilor primite prin numărul unic de urgenţă 112. Apoi este evaluată situaţia şi este stabilit modul de acţiune pe termen lung, împreună cu factorii decizionali din cadrul administraţiei publice centrale şi locale.

După aceea este pus în aplicare Planul Roşu de Intervenţie - plan de ridicare a capacităţii operaţionale a SMURD, raportat la numărul victimelor, fiind suplimentate efectivele proprii şi mijloacele de intervenţie în funcţie de natura situaţiei create. Urmează evacuarea populaţiei spre zone sigure, adăpostirea şi hrănirea acestora prin grija autorităţilor locale, precum şi restabilirea stării de normalitate după ce au fost salvate sau evacuate persoanele din zonele afectate.

Pentru evacuare se au în vedere în primul rând persoanele cu capacităţi motrice reduse sau cele care necesită îngrijiri medicale, unităţile de învăţământ, dacă este cazul, urmând gradual evacuarea şi cazarea tuturor persoare din zonele afectate.

Măsurile în cazul unui cutremur: Oamenii să stea sub pereţi de rezistenţă şi să nu folosească scările sau liftul

Oamenii trebuie să stea sub pereţii de rezistenţă din locuinţă atunci când se produce un cutremur de mare intensitate, să nu folosească scările sau liftul, care sunt cele mai nesigure în timpul unui seism, şi să aibă o trusă care să conţină apă şi conserve, fluier, lanternă şi medicamente.

Potrivit ghidului cu informaţii şi reguli de comportament în cazul producerii unui cutremur, oamenii trebuie să identifice din timp locurile sigure din locuinţele lor, pentru a se proteja în cazul unui seism şi să aibă pregătită o trusă de supravieţuire, pe care să o ţină la îndemână. De asemenea, oamenii sunt sfătuiţi să aibă în casă rezerve de alimente uscate şi de conserve, apă de băut, o trusă de prim ajutor cu medicamente, pansamente, lanterne, un aparat de radio şi baterii de schimb, un fluier şi telefon mobil.

În timpul producerii unui seism este interzisă folosirea scărilor şi a lifturilor, fiind recomandată îndepărtarea de clădiri sau de obiectele grele neasigurate din casă.

În cazul în care sunt surprinşi pe stradă, oamenii trebuie să caute locuri deschise şi, totodată, să îşi calmeze familia sau alte persoane aflate în panică, în special copiii.

Reprezentanţii structurilor de intervenţie spun că este o mare diferenţă faţă de 1977 în ceea ce priveşte gestionarea unei catastrofe, pentru că există o evidenţă a clădirilor cu grad ridicat de risc, ceea ce permite intervenţia rapidă şi precisă în astfel de situaţii. După sesizarea cutremurului sunt blocate automat instalaţiile cu risc, iar prin STS sunt alarmate instituţiile statului şi Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă.

Cutremurul din 4 martie 1977 a generat pierderi de peste două miliarde de dolari, respectiv 5% din Produsul Intern Brut al României din acel an, potrivit datelor Băncii Mondiale. Din totalul pierderilor, peste 50% au fost la locuinţe, în Bucureşti fiind 90% din victime şi 70% din pierderi. Cauza principală a pierderilor materiale şi umane a constituit-o prăbuşirea a 28 clădiri înalte, construite înainte de anul 1940 fără măsuri antiseismice, dar şi avariile grave produse în unele unităţi industriale sau rănirea din motive nestructurale în locuinţă.