REPORTAJ: Centrul de pregătire jandarmi montani de la Sinaia, şcoală de salvat vieţi - GALERIE FOTO

Denumit oficial Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia "Regele Carol I", instituţia mult mai cunoscută sub denumirea Centrul de pregătire jandarmi montani este nu doar singura din România, ci unica de acest fel din sud-estul Europei şi una dintre foarte puţinele astfel de instituţii la nivelul continentului, alături de cele de la Aosta (Italia) şi Chamonix (Franţa).

"Centre ca ale noastre mai există doar în ţările cu tradiţie şi cu o lungă activitate în ceea ce priveşte Jandarmeria montană. (…) Este o unitate relativ mică în comparaţie cu unităţile operative ale Jandarmeriei Române. Este o unitate care are drept motor partea de învăţământ, de pregătire", spune locţiitorul comandantului centrului, maiorul Florin Nedelcu.

La prima vedere, nimic extraordinar. Peste tot sunt centre în care militarii se pregătesc în funcţie de specificul activităţii lor. Şi totuşi, aici totul este ieşit din comun. Pentru că sala de curs este înlocuită de o stâncă abruptă, înaltă de 40 de metri, iar locul poligonului este câteodată luat de tiroliana amplasată între două vârfuri de stâncă la zeci de metri de sol. Cât despre materialul didactic, se întâmplă ca în această categorie să intre, în cazul de faţă, un telescaun cu ajutorul căruia cursanţii învaţă "din mers", de data aceasta la propriu, să salveze vieţi.

La aşa decor, nici cursanţii, şi nici profesorii nu puteau fi decât altfel. Cine merge la centrul de pregătire de la Sinaia să se antreneze? În primul rând, jandarmii din posturile şi secţiile Jandarmeriei Montane. Mai apoi, cei din structurile de acţiuni speciale ale Jandarmeriei Române, angajaţii structurilor de intervenţie din cadrul Poliţiei Române, din Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, din Inspectoratul General al Aviaţiei, care în exercitarea atribuţiilor de serviciu folosesc tehnici de escaladă şi alpinism, explică maiorul Florin Nedelcu.

Şi nu doar atât; prin centrul care luna trecută a împlinit zece ani de la înfiinţare, din care şapte ani de activitate "didactică", au trecut, de-a lungul timpului, angajaţi ai unor structuri militarizate din ţări precum Turcia, Iordania, Ucraina, Qatar sau Republica Moldova, cu care autorităţile române au protocoale de cooperare şi colaborare. Oameni care şi-au terminat şcolile la timpul lor şi care continuă să înveţe, iar de data asta principala lecţie este aceea de salvat vieţi, protejându-şi, totodată, propria viaţă.

"Sfânta Ana", stânca ameţitoare care la început îi descurajeză pe mulţi cursanţi

Numele cursurilor care fac parte din programa Centrului de pregătire de la Sinaia sună mai degrabă a probe din cadrul unei olimpiade ieşite din comun: schi, alpinism de vară, căutare-salvare-evacuare, la care se adaugă stagii de antrenament cu echipe chinologice pentru căutarea şi salvarea persoanelor surprinse de avalanşă sau stagiu de nivologie, adică studiul zăpezii.

Zilele trecute, cu puţin înainte ca activitatea centrului de pregătire să ia o pauză pentru vacanţa de vară, câteva zeci de cursanţi au terminat a treia şi ultima săptămână din cursul de specialitate în alpinism. E greu de crezut că vreunul dintre ei o să uite primul gând care le-a venit în minte atunci când au făcut cunoştinţă cu "Sfânta Ana", stânca de aproape 40 de metri înălţime, extrem de abruptă, pe care habar nu aveau cum să o cucerească în prima zi când au ajuns în centrul de la Sinaia. Şi pe care au reuşit, în cele din urmă, cu ajutorul instructorilor. Fiecare gest le este monitorizat cu grijă, fiecare pas le este atent îndrumat.

"Dacă depărtezi aşa de mult piciorul o să oboseşti repede", îi spune, de la sol, instructorul "învăţăcelului” căţărat la zece metri pe stâncă.

"În poziţia aia ţine mâinile mai aproape de corp, iar frânghia pe mijloc", adaugă profesorul.

L-am întrebat pe colonelul Liviu Stanchi, unul dintre veteranii centrului de pregătire jandarmi montani de la Sinaia, câţi dintre cursanţi "fug” când fac cunoştinţă cu "Sfânta Ana”, stânca ce te face să ameţeşti doar când te uiţi de jos în sus, darămite când te uiţi din vârf către pământ.

"Aici nu e închisoare. Nimeni nu e în detenţie şi nimeni nu fuge. La început, unora le este mai greu, pentru alţii e mai uşor. Sunt unii care ştiu deja alpinism, au făcut înainte, de plăcere. Sunt alţii care schiază de ani de zile, alţii care nu. Ce pot să spun e că nu s-a întâmplat niciodată nici un accident. Echipamentul este foarte bine asigurat, viaţa cursanţilor nu e nicio clipă în pericol”, spune colonelul Liviu Stanchi.

Cursurile de pregătire - fiecare de câte trei săptămâni - sunt de vară şi de iarnă şi se desfăşoară pe trei paliere: iniţiere, perfecţionare şi specializare.

Plutonierul Marian Stoenescu, de la Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Sibiu, a terminat cursul de iniţiere în alpinism şi prim ajutor. Prima reacţie când a văzut stânca "Sfânta Ana" a fost de descurajare.

"Nu credeam că o să urc vreodată. A fost prima oară când am fost faţă în faţă cu o astfel de stâncă. Cel mai important lucru pe care l-am învăţat aici este ce să fac unui om ca să pot să-l salvez. Eu sunt la postul Bâlea Lac. Cu noţiunile pe care le-am învăţat acum sunt la un nivel mai înalt decât eram când am venit", spune plutonierul Stoenescu.

Cursul de vară va fi completat cu alte trei săptămâni în iarnă, iar la finalul acelora se va încheia stagiul de iniţiere.

"Trei săptămâni e mult, fiindcă stăm departe de familie. Dar pot să vă spun că din punctul meu de vedere e cel mai frumos curs pe care l-am făcut. Am nouă ani de jandarmerie, am lucrat şi în Bucureşti, am lucrat şi la ordine publică, dar nu se compară muntele cu ce am făcut acolo. Nu m-aş întoarce de unde sunt acum, profesional vorbind", mărturiseşte plutonierul sibian.

A învăţat alături de alte câteva zeci de cursanţi să se caţere pe o stâncă abruptă, să coboare în rapel, să lege un rănit pe targă, să-l imobilizeze în caz de fractură, să coboare targa cu rănitul de pe munte astfel încât cel care a avut nevoie de ajutor să fie în siguranţă.

"Lucrările de control” în urma cursului sunt şi ele cu totul ieşite din comun. Verificările nu se fac pe manechine, cum am putea crede. "Rolul” de "victimă” salvată de pe munte îl joacă instructorii înşişi. Este o dovadă a încrederii pe care au o au în capacitatea lor de a transmite altora cunoaşterea, iar gestul lor îi responsabilizează enorm pe cursanţi.

În plus, "elevii" care vin în centru au parte şi de spectatori neobişnuiţi: la ”Sfânta Ana”, toată vara o ursoaică cu doi pui a ”făcut prezenţa” aproape zilnic. Nu se sperie de oameni, şi nici oamenii de ea… Autorităţile au relocat-o recent, undeva unde să fie în siguranţă atât ea, cât şi puii săi.

Instructorii centrului de la Sinaia, profesionişti antrenaţi la Chamonix, vorbitori a cel puţin două limbi străine

Cine sunt aceşti oameni care-şi pun viaţa în mâinile elevilor lor? Centrul de pregătire de la Sinaia are 25 de instructori, cei mai mulţi cu grad militar, câţiva - personal contractual.

"Sunt profesionişti absolvenţi de ANEFS, unii provin de la Salvamont, alţii de la Vânători de Munte. Cei mai mulţi dintre ei vorbesc engleza şi franceza, unii şi spaniola. Mulţi dintre ei au fost antrenaţi la Chamonix şi au revenit aici să transmită mai departe ce au învăţat acolo”, spune maiorul Florin Nedelcu.

Unul dintre instructori este Florin Vintilă, Micki, cum îi spun colegii. După 23 de ani de activitate în salvamont, Micki Vintilă a intrat în centrul de pregătire şi a devenit plutonier adjutant şef, instructor în cadrul Centrului. Nu mai ştie câţi elevi a avut la centrul de la Sinaia, tot aşa cum a pierdut şirul operaţiunilor de salvare montană la care a participat înainte de a veni în centrul de pregătire al Jandarmeriei.

Cum sunt cursanţii când vin aici? l-am întrebat pe veteranul Florin Vintilă.

"Unii sunt destul de pregătiţi, pentru că practică în viaţa civilă asemenea sporturi. Sunt şi foarte mulţi care nu se pot stăpâni de emoţii şi de acea frică. Frica, până la urmă, e un sentiment normal. Dacă nu ţi-ar fi frică, ai sfârşi mai rău. Dar după câteva zile de pregătire reuşim, în mare, să le îndepărtăm acea frică acestor oameni”, spune el.

La început, foarte mulţi dintre cursanţi cred că le va fi imposibil că se caţere pe "Sfânta Ana". Sunt de ajuns câteva zile să se convingă că nu e chiar aşa. Micki Vintilă spune că trebuie să fii foarte bine pregătit fizic şi psihic, iar ambele calităţi sunt deopotrivă importante. Dar mai ales trebuie să fii conştient că dacă vrei cu adevărat obstacolele nu mai sunt atât de mari şi de greu de trecut.

Mirela Croitoru, subofiţer operativ principal, singura femeie instructor din centrul de la Sinaia

Între cei 25 de instructori este şi o femeie: plutonierul Mirela Croitoru, subofiţer operativ principal care predă ore de prim ajutor de bază şi asigură asistenţa medicală la cursuri. A crescut la poalele muntelui, a intrat în centrul de pregătire pentru jandarmi montani în urmă cu şapte ani, după ce a lucrat câţiva ani în domeniul serviciilor medicale de urgenţă.

Cât de greu e să rezişti într-o lume a bărbaţilor? "Nu e greu. Şi bărbaţii sunt oameni, acesta e principiul după care mă ghidez” spune Mirela Croitoru. Nu a simţit niciodată misoginism, ba chiar a simţit să bărbaţii sunt mai protectori.

La cursurile de la Centrul de Jandarmi montani vin puţine femei. "Sub unu la sută", spune Mirela Croitoru, care le sfătuieşte pe tinerele tentate să încerce o altfel de carieră, ca a ei, să încerce.

"Pentru că dacă nu încerci nici nu poţi şti cum e, ce ai de pierdut sau de câştigat", spune tânăra, dând asigurări că o astfel de carieră nu este în niciun caz o piedică în calea femeilor care-şi doresc o familie.

În afara locului de muncă, toţi oamenii întâlniţi la Centrul de pregătire jandarmi montani de la Sinaia au multe alte lucruri în comun: nu regretă alegerile făcute şi, dacă ar fi să aleagă din nou, ar alege la fel. Iubesc muntele şi iubesc oamenii. Pentru că dacă nu iubeşti muntele nu ai ce căuta acolo, în locul în care sunt ei. Iar dacă nu iubeşti oamenii, nu poţi face performanţă.