Video REPORTAJ: La Bascov, nici morţii n-au scăpat de furia apelor: ”A fost pedeapsă de la Dumnezeu” - FOTO, VIDEO

Miercuri, în Argeş, la Bascov, natura pare să fi uitat de urgia pe care a aruncat-o asupra comunei. Cerul e senin, vântul de-abia adie.

Pe marginile şoselei însă, apa încă bălteşte în lanurile de porumb şi floarea soarelui, culcate la pământ de şuvoiul plin de noroi.

Străzile sunt pline de maşini ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi de oameni tăcuţi care, ajutaţi de jandarmi, scot încrâncenaţi din case găleţi cu apă şi mâl.

În curţi, localnicii au pus la uscat toate ce le-au rămas întregi după viitură: dulapuri, scaune, fotolii, covoare, cărţi, scule, veselă, damigene. Măturate de apă, lucrurile par vechi şi miros de parcă ar fi putrezit prematur, în doar o zi şi o noapte.

Oamenii sunt marcaţi de ce i-a lovit - un potop căruia cei mai bătrâni îi dau azi dimensiuni biblice: pedeapsa lui Dumnezeu, arucată peste ei pentru un păcat neştiut.

"A fost pedeapsă de la Dumnezeu. Piatra lovea din toate părţile, iar apa a venit dintr-o dată. Îmi este frică şi nu am închis niciun ochi toată noaptea", spune Maria Ivaşcu, în vârstă de 66 de ani, o femeie care a privit neputicioasă cum apa îi distruge agoniseala de-o viaţă.

În timp ce mulţi îşi golesc casele de apă şi inventariază puţinul ce le-a rămas, consăteni de-ai lor, însoţiţi de militari ISU, îşi caută încă maşinile luate pe sus de şuvoi şi duse kilometri întregi de-a lungul râului Bascov. Un râu care, altădată, era un fir de apă puţin adânc, blajin şi leneş, unde mulţi dintre săteni aruncau lucrurile de care nu mai aveau nevoie.

Aşa se face că, pe lângă prăpăd, apele le-au adus în curţi folii din plastic, PET-uri, bocanci uzaţi, scheletele unor scaune care nu au fost niciodată ale lor şi alte vechituri ce zăceau cine ştie de când în apele Bascovului.

"Acolo era câinele. A fost luat de apă odată cu poarta"

În ciuda dimensiunilor nenorocirii, în Bascov sunt şi oameni care mai au puterea să glumească. E drept, amar. "Uite dom'le, pe aici a trecut apa, aici era poarta. Zic era, pentru ca nici nu se mai cunoaşte că a fost. O să dau anunţ în ziar şi o să ofer recompensă pentru cine o găseşte şi mi-o aduce înapoi", spune un bătrân care, împreună cu fiul său, scoate apa din casă. "Uite, dom'le, vezi? Acolo era câinele. A fost luat de apă odată cu poarta. Nu a mai rămas din el decât 'eticheta' ", mai zice el, arătând spre o plăcuţă roşie pe care scrie cu alb "Atenţie, câine rău!".

Fiul bătrânului rămas fără poartă şi fără câine, Iustinian Partene, intră şi el în discuţie şi arată spre un autoturism cu uşile deschise, plină de noroi pe dinăuntru. "Când a venit apa, a ajuns imediat la patru metri. Aceea este maşina tatălui meu. A fost ridicată de apă şi a rămas suspendată la nivelul etajului unu, în dreptul ţevii de gaze, cu botul în jos", povesteşte omul.

Pagubele după dezastru, spun localnicii, s-ar ridica la sute de milioane de lei vechi pentru aproape fiecare gospodărie.

Apele nu au iertat nici cimitirul din localitate. Mormintele arată de parcă au fost profanate după scenariul unui film de groază. Crucile din piatră sunt culcate la pământ, cavourile, pline cu apă în timp, iar multe dintre crucile din lemn au fost luate de ape şi aruncate, împreună cu o mulţime de candele şi coroane de flori uscate, în albia râului care îşi face drum chiar prin spatele cimitirului.

"În unele locuri, nici nu se mai cunoaşte unde au fost îngropaţi oamenii. Nu se mai ştie acum cine unde e înmormântat. Noi avem cavou şi uitaţi până unde a fost apa. Până aici, la acoperiş", spune Nelu Stan, un bărbat de 74 de ani care, ajutat de soţie, scoate cu o găleată apa din cavoul familiei sale.

În timp ce la Bascov toată lumea se luptă să-şi scoată apa cu mâl din casă, o altă mărturie a dezastrului zace solitară la câţiva kilometri distanţă, în localitatea Merişani. Acolo, un tren a sărit de pe şine după ce a trecut peste un podeţ care cedase din cauza viiturii.

Trenul a fost repus pe linie, dar este defect şi nu poate fi mişcat din loc. În spatele său, sub şinele strâmbe, se cască hăul rămas în urma podeţului prăbuşit. Iar la zeci de metri distanţă, aruncate pe câmpul mlăştinos ca o orezărie, sunt împrăştiate traverse din piatră, de peste 300 de kilograme fiecare. La o astfel de masă, nu e nevoie să fii olimpic la fizică pentru a-ţi imagina măcar forţa cu care au lovit apele. Şi nici finanţist pentru a pricepe că, în Argeş şi nu doar acolo, viitura a făcut pagube ce cu greu pot fi acoperite într-o viaţă de om.