REPORTAJ: Peste 160 de condamnaţi, "vieţaşi" în penitenciare pentru că au ucis cu sânge rece: De la "Fiara din Balcani" la "Jack Spintecătorul" din Răducăneni

În închisorile din România au fost încarceraţi, până în 7 august, 161 de condamnaţi pe viaţă, 150 dintre ei având sentinţe definitive, spun reprezentanţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Printre cei 161 de deţinuţi care au primit cea mai aspră pedeapsă prevăzută de Codul Penal sunt şi patru femei, care îşi execută pedeapsa în Penitenciarul Târgşor, ultima dintre ele fiind condamnată în 2011.

Cel mai tânăr "vieţaş" are 23 de ani, iar cel mai în vârstă are 50 de ani. Penitenciarul de Maximă Siguranţă Giurgiu are cei mai mulţi "vieţaşi" - 31, iar în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi sunt închişi 15.

"Condamnaţii pe viaţă sunt încarceraţi în Secţia de Maximă Siguranţă alături de alţi deţinuţi. Nu am avut probleme cu ei şi nu au rapoarte de incident. Nu au restricţii la activităţile educative, ci pot participa la acestea, doar că în grupuri mai mici. Primul dintre condamnaţii pe viaţă care execută pedeapsa în Penitenciarul Iaşi va intra în Comisia de liberări condiţionate în anul 2018", spune comisarul şef Marius Vulpe, directorul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Iaşi.

Din 1990 până în 2013, în penitenciarele din România au fost încarcerate 192 de persoane condamnate la închisoare pe viaţă, iar 13 dintre aceştia au decedat în timp ce îşi ispăşeau pedeapsa.

Ultimul "vieţaş" condamnat

Cea mai recentă condamnare la închisoare pe viaţă a fost dată de Curtea de Apel Timişoara, la 10 iulie. Iancu Măran a primit cea mai aspră pedeapsă pentru omor deosebit de grav, prin cruzimi. În octombrie 2012, Iancu Măran a răpit două surori, în vârstă de 14 şi 17 ani, din Oraviţa, judeţul Caraş-Severin. Ulterior, fata de 14 ani a fost găsită moartă, iar cea mare, grav rănită.

Instanţa de apel a apreciat că pedeapsa detenţiei pe viaţă în cazul lui Măran este nu numai justificată, dar şi necesară pentru protecţia membrilor comunităţii, întrucât fapta comisă de acesta este de o gravitatea extremă. În cazul unei asemenea persoane, care cu discernământ comite o faptă abominabilă, şansele de a se obţine reintegrarea socială şi reeducarea sunt practic nule, fiind un pericol pentru semenii săi, motiva Curtea de Apel Timişoară sentinţa dată în cazul lui Iancu Măran. Acesta a declarat recurs, iar primul termen al procesului va fi pe 2 septembrie, la instanţa supremă.

Asasinul de la Perla

Printre cei care au fost condamnaţi, anul acesta, de judecători la pedeapsa maximă sunt şi Gheorghe Vlădan, Nicolae Vlad, Gilberto Şaban şi George Davidescu, sentinţele nefiind definitive.

Gheorghe Vlădan a fost condamnat pe 12 februarie, de Tribunalul Bucureşti, la închisoare pe viaţă pentru masacrul de la coaforul din complexul Perla, din 5 martie 2012, când şi-a ucis soţia, o colegă a acesteia şi a rănit alte şase persoane. Acesta a declarat apel, iar următorul termen al procesului va fi în 22 august, la Curtea de Apel Bucureşti.

Nicolae Vlad a fost condamnat pe 7 martie, de Curtea de Apel Bucureşti, la închisoare pe viaţă în dosarul în care este acuzat că le-a ucis pe japoneza Yurika Masuno şi alte două femei. Vlad mai are printre acuzaţii cinci tâlhării, şapte violuri şi violări de domiciliu, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea ordinii şi liniştii publice, loviri şi distrugere. Instanţa supremă va da sentinţa definitivă în acest dosar, care are termen de judecată în 9 septembrie.

Fratele Larei Şaban, Gilberto, şi prietenul acestuia George Davidescu au fost acuzaţi de uciderea femeii, al cărei cadavru a fost găsit în mai 2012, într-o zonă cu vegetaţie dintre localităţile Lumina şi Năvodari. Tribunalul Constanţa i-a condamnat, în 18 aprilie, la închisoare pe viaţă, dar decizia nu este definitivă. Un nou termen al apelului formulat de cei doi se va judeca pe 12 august, la Curtea de Apel Constanţa.

Konstantinos Passaris - "Fiara din Balcani"

Unul dintre cei mai brutali criminali, care a ţinut ani de zile prima pagină a ziarelor naţionale şi internaţionale, este Konstantinos Passaris, supranumit şi "Fiara din Balcani". Grecul, condamnat în 2003 la închisoare pe viaţă pentru uciderea a doi angajaţi şi pentru furtul a peste jumătate de miliard de lei vechi de la casa de schimb valutar "Le Petit Bijou" din Bucureşti, îşi execută pedeapsa în Penitenciarul Gherla.

Passaris a fost căutat prin Interpol din iunie 2001, pentru crimă şi pentru implicare în alte infracţiuni cu violenţă comise în Grecia, fiind considerat un infractor deosebit de periculos. Grecul a fost arestat preventiv la sfârşitul lunii noiembrie 2001, pentru omor deosebit de grav, tâlhărie şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, fiind atunci prins în urma unei descinderi în forţă într-un apartament din Capitală închiriat de Passaris.

Situaţia lui Konstantinos Passaris va fi analizată de Comisia de liberări condiţionate în anul 2021.

"Jack Spintecătorul" din Răducăneni

Ionel Augustin, supranumit şi "Jack Spintecătorul din Răducăneni", judeţul Iaşi, a ucis, în septembrie 2009, un tânăr de 22 de ani şi o bătrână nevăzătoare în vârstă de 85 de ani. Prima victimă a fost un consătean, pe care l-a omorât cu mai multe lovituri de cuţit şi i-a tăiat organele genitale, după ce au băut împreună şi s-au luat la ceartă. Ulterior, Augustin a decapitat-o şi pe Maria Fishel, de la care a luat 100 de lei. Ieşeanul are şansa să iasă din închisoare peste 16 ani, la 47 de ani.

Un alt caz este cel al lui Viorel Chirilă, din Iaşi, cunoscut şi ca "asasinul de la Căpriţa", care a fost condamnat pentru agresarea sexuală a şase băieţi, cu vârste cuprinse între 9 şi 15 ani, şi uciderea unuia dintre ei, fapte comise în patru localităţi din Moldova. Copilul ucis a fost ademenit de "asasinul de la Căpriţa" în pădure, unde a fost violat, torturat şi abandonat. A doua zi, Chirilă l-a găsit pe copil în viaţă, i-a pus o curea de gât şi l-a legat de un copac.

Când pot fi puşi în libertate condamnaţii pe viaţă?

Potrivit Codului Penal, "vieţaşii" pot fi propuşi pentru liberare condiţionată după ce au executat 20 de ani din pedeapsă. În cazul în care deţinutul a împlinit 60 de ani în timpul executării pedepsei, detenţiunea pe viaţă se înlocuieşte cu închisoarea pe timp de 25 de ani, urmând ca din aceasta să execute o parte.

"Un număr de 16 persoane private de libertate au fost liberate condiţionat din 2010 până în prezent (mai 2013-n.r.), 13 au executat efectiv 20 de ani, iar pentru trei a fost comutată pedeapsa", spun reprezentanţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Printre cei a căror pedeapsă a fost comutată se numără şi Toader Covali, suceveanul care a ucis patru persoane şi care îşi execută pedeapsa în Penitenciarul Botoşani. În anul 1993, Covali şi-a ucis soţia şi fiul cu o secure, iar după ce a fost încarcerat, a fost transferat la Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri, din judeţul Iaşi, pentru că s-a constatat că nu a avut discernământ în momentul săvârşirii faptelor. În unitatea sanitară a ucis, în 1997, o asistentă medical şi o pacientă cu care avea o relaţie de concubinaj.

"Vieţaş" eliberat condiţionat după ce a stat 20 de ani în închisoare

Unul dintre foştii "vieţaşi", V.P., acuzat de uciderea a doi vecini, condamnat pe viaţă în 1990 şi eliberat condiţionat în 2010, susţine că persoanele condamnate la cea mai aspră pedeapsă nu au nicio şansă să se reintegreze în societate, după eliberarea condiţionată, dacă nu sunt ajutate.

"Dacă nu sunt sprijiniţi de biserică, familie şi prieteni nu se pot reintegra. Ispita şi lupta pentru o bucată de pâine este mare. Condamnaţii pe viaţă ies din închisoare după 21, 22, 23 de ani şi nu mai au nimic. Soţia se recăsătoreşte, copiii îşi schimbă numele şi pleacă, casă nu mai au", spune V.P.

Fostul "vieţaş" crede că ar trebui făcut un centru pentru astfel de persoane, în care acestea să locuiască cel puţin trei luni, până reuşesc să îşi găsească un loc de muncă.

"Când ieşi din închisoare, nu îţi poţi închiria o locuinţă pentru că nu ai bani. De aceea cred că este oportună înfiinţarea unui astfel de centru, în care să fie cazaţi până îşi găsesc un loc de muncă. Eu, după ce m-am eliberat din închisoare, am bătut din uşă în uşă, pe la magazine şi m-am oferit să duc gunoiul, să fac curat şi am primit la schimb mâncare. Acum am reuşit să mă angajez", mai spune V.P.

De la pedeapsa cu moartea la detenţiunea pe viaţă

Detenţiunea pe viaţă a înlocuit pedeapsa cu moartea care se aplica până la Revoluţia din 1989. Modificarea a fost prevăzută prin Decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 al Consiliului Frontului Salvării Naţionale. În preambulul Decretului-lege se precizează că a fost abolită pedeapsa cu moartea "pentru a sublinia caracterul profund umanist al regimului instaurat în România de revoluţia populară şi pentru realizarea propunerilor făcute de cetăţeni". De asemenea, Constituţia, intrată în vigoare în 8 decembrie 1991, prevede că "pedeapsa cu moartea este interzisă".

Conform Codului Penal în vigoare, pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu poate fi aplicată în cazul inculpaţilor care au împlinit vârsta de 60 de ani până la pronunţarea hotărârii de condamnare, aceştia putând primi cel mult 25 de ani de închisoare.

În noul Cod penal se prevede că, dacă la data pronunţării hotărârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de 60 de ani, în locul detenţiunii pe viaţă i se poate aplica pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani şi pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă.

Potrivit noului Cod penal, condamnatului pe viaţă care a împlinit 60 de ani în timpul executării pedeapsei i se comută pedeapsa în închisoare pe timp de 30 de ani şi interzicerea executări unor drepturi pe durata ei maximă. Comuntarea pedepsei poate fi decisă dacă deţinutul a avut o bună conduită pe toată durată executării pedepsei, a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul în care se dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească şi a făcut progrese constante şi evidente în vederea reintegrării sociale.

În cazul comutării sau înlocurii detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii, perioada de detenţiune se consideră ca parte executată din pedeapsa închisorii.

Conform Codului penal în vigoare, o persoană de 35 de ani condamnată la detenţiune pe viaţă ar trebui obligatoriu pusă în libertate în momentul în care a împlinit 60 de ani, deoarece pedepsa închisorii de 25 de ani, cu care s-a înlocut detenţiune pe viaţă, se constată că a fost executată.

Noul Cod penal mai prevede că, de la data liberării condiţionate, condamnatul este supus unei perioade de supraveghere de 10 ani. Astfel, faţă de Codul penal în vigoare, noul act normativ instituie această supraveghere pe durata de 10 ani, până când se consideră executată pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Condamnatul trebuie să respecte o serie de măsuri pe durata unui deceniu pentru a dovedi că s-a reabilitat şi nu va săvârşi alte infracţiuni.

"Vieţaşii" sunt priviţi cu teamă în detenţie, au un regim de maximă siguranţă, cu măsuri stricte de pază, supraveghere şi escortare, fiind cazaţi, în unele cazuri, individual. Aceştia pot munci şi desfăşura activităţile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială în grupuri mici, în spaţii special stabilite în interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuă.

Condamnaţii pe viaţă au fost obligaţi, până în 2006, să poarte salopete portocalii, prin care erau diferenţiaţi de ceilalţi deţinuţi. În prezent, toţi deţinuţii pot purta haine civile, iar cei care nu au, primesc un costum din partea administraţiei.

Unii dintre "vieţaşi" regretă faptele comise, alţii au în continuare "justificări" pentru că au luat viaţa unor oameni, unii chiar dintre cei apropiaţi.

O vreme sunt vizitaţi de familie şi de prieteni, dar în final nu le rămâne decât să aştepte 20 de ani cu speranţa că ar putea ieşi să îşi continue viaţa în libertate.