REPORTAJ: Peste 50% din consumatorii de droguri injectabile din România au HIV şi 90% au hepatită C. Camerele de injectare pentru consumatorii de droguri, între temeri şi sănătate publică - FOTO

Ultimele rapoarte naţionale privind situaţia drogurilor în România au semnalat creşteri alarmante în ce priveşte prevalenţa infectării cu HIV în rândul consumatorilor de droguri, vorbindu-se chiar de o posibilă epidemie, dar şi de infectarea masivă cu virusurile hepatice B şi C, principala cauză fiind lipsa fondurilor necesare pentru distribuirea gratuită de seringi şi prezervative.

Prin aceeaşi situaţie a trecut şi provincia Catalonia în anii '80, iar soluţia care a funcţionat cel mai bine a constat în deschiderea camerelor de injectare pentru consumatorii de droguri, dotate cu cabine de injectare pentru fumat sau prizat, dar care asigură şi material steril pentru injectare, programe de tratare a dependenţei de droguri, servicii adiţionale de consiliere medicală, socială, de integrare în comunitate, servicii medicale de urgenţă pentru cazurile de supradoză, dar şi testări gratuite pentru HIV şi hepatita C.

Director general adjunct pe problema dependenţei de droguri din cadrul Departamentului de Sănătate Catalonia, Joan Colom i Farran, a precizat că în anii '80, între 70 şi 80 la sută dinte consumatorii de droguri erau seropozitivi, în prezent procentul fiind de 20- 25 la sută, o reducere la fel de importantă înregistrându-se şi în ce priveşte mortalitatea cauzată de supradoză.

"Reducerea riscurilor la noi se bazează pe două elemente importante. Primul este respectarea drepturilor omului, ceea ce înseamnă că orice persoană are dreptul de a i se acorda atenţie şi de a fi tratată cu demnitate, indiferent de condiţia sa socială şi de posibilităţi. În 1985, noi am definit dependenţa ca fiind o boală şi trebuie să dăm un răspuns şi să tratăm această problemă şi din punctul de vedere al sănătăţii publice. Chiar dacă consumatorul continuă să fie stigmatizat, pentru noi este un bolnav, iar în 30 de ani am învăţat că dacă vrem să dăm atenţie adecvată unei persoane, atunci trebuie să ne schimbăm noi, pentru că toate persoanele au dreptul să fie tratate cu demnitate. Al doilea element este perspectiva care ţine de sănătatea publică şi în programul pentru dependenţa de droguri începem cu prevenirea şi ajungem până la reabilitare", a declarat oficialul, la Barcelona.

Acesta a mai spus că principalele obiective ale programului Departamentului de Sănătate pentru dependenţa de droguri sunt: evitarea decesului, asigurarea accesului la servicii de specialitate şi modificarea comportamentului persoanelor dependente.

"Programul cu metadonă, programul privind schimbul de seringi, sălile pentru injectare controlată şi pentru prevenirea supradozeolor sunt elemente fundamentale pentru a modifica tendinţele şi evoluţia stării lor de sănătate", a explicat Joan Colom i Farran.

Camera de injectare, un spaţiu sigur în care consumatorii folosesc doar materiale sterile

Practic, o sală de injectare înseamnă un spaţiu sigur, în care persoana dependentă beneficiază doar de material steril cu care să îşi facă doza şi echipamente sigure în care să poată arunca seringile folosite, fiind interzisă distribuirea de droguri în interiorul centrelor. În plus, o astfel de încăpere îi asigură consumatorului, care de cele mai multe ori este o persoană fără adăpost, un spaţiu intim în care să se injecteze, evitând să mai facă acest lucru în parcuri sau în scări de bloc, sub privirile trecătorilor. Astfel de centre au un registru zilnic în care se notează ce şi-a injectat fiecare beneficiar şi în ce doze.

Coordonatorul programului de reducerea riscurilor din cadrul Departeamentului de Sănătate, Xavier Major Roca, a declarat că în Catalonia sunt 13 săli de consum, de diferite tipuri, unele funcţionând în cadrul unor centre de tratament pentru dependenţă, şi sunt destinate celor care au început tratamentul cu metadonă, altele sunt pentru cei care nu doresc tratament medical, dar beneficiază de un mediu steril în care să se injecteze, precum şi de asistenţă medicală.

"Dependenţa este o boală, iar tratamentul presupune nişte paşi: mai întâi consumatorul începe să se confrunte cu o problemă, începe să se gândească cum se poate lăsa, încearcă şi după o perioadă chiar reuşeşte. În tratamentul dependenţei se lucrează doar cu cei care vor să se lase, iar ideea este ca până atunci să îi menţinem în viaţă şi într-o stare de sănătate bună. (...) Camerele de consum au dus la o scădere semnificativă a noilor cazuri de infectare prin injectare, la diminuarea prevalenţei infecţiilor în general şi la reducerea numărului de decese prin supradoză, de la 140 pe an, în anii '90, la sub 60 în prezent", a spus oficialul Departamentului de Sănătate.

Acesta a mai explicat că la fiecare doi ani se fac studii în camerele de injectare, iar cei care au avut o supradoză reprezintă mai puţin de 50 la sută din total, în timp ce 16 la sută afirmă că au avut între trei şi cinci supradoze, însă în cadrul camerelor de injectare nu s-a înregistrat niciun deces din această cauză.

Pe lângă cele 13 camere de injectare, în Barcelona mai există alte şase unităţi mobile, trei dintre ele fiind dotate cu alte trei camere de consum, şi opt echipe care merg pe teren pentru a lucra în stradă cu dependenţii de droguri.

Peste 5.100 de consumatori s-au injectat în condiţii sigure în 2014

În anul 2014, peste 5.100 de persoane, din care 44 la sută sunt cetăţeni străini, au ajuns în camerele de injectare şi au fost înregistrate 93.513 injectări. Aceştia sunt în general bărbaţi şi consumă în special heroină, cocaină şi amestecuri.

Xavier Major Roca a precizat că există multe temeri când se vorbeşte despre camerele de injectare, cum ar fi că persoanele dependente nu vor mai dori să facă tratament cu metadonă dacă au unde să se injecteze, că se distribuie droguri ilegale, că sunt atraşi în zonele respective traficanţi de droguri sau că va creşte insecuritate, însă acestea sunt false.

"A face camere de injectare înseamnă de fapt să ai grijă de comunitate", a mai spus coordonatorul programului de reducerea riscurilor.

De altfel, aceste camere sunt amenjate în zone în care sunt cei mai mulţi consumatori de droguri, iar în centrele respective există şi spaţii denumite "Căldură şi cafea" în care ei pot cere o cafea sau un ceai cald şi ceva de mâncare. Astfel, încep să interacţioneze cu angajaţii centrului, care sunt medici, psihologi şi asistenţi sociali, participă la discuţii de grup cu alte persoane dependente, pot face duş şi primesc haine curate.

În acest fel, cam 40 la sută dintre cei care vin în camerele de consum doresc, în timp, să treacă la tratamentul cu metadonă.

Consumator român, beneficiar al unei camere de injectare: Eşti asistat în permanenţă, nu te lasă să mori

La unul din centrele dotate cu camere de injectare, din Barcelona, am întâlnit un consumator român, care a ajuns în Spania în 2011, după ce a fost eliberat din închisoare. A ajuns mai întâi la Madrid, apoi în Barcelona.

"Sunt dependent de mult timp, din ţară. Am ajuns aici cu ajutorul unui prieten de-al meu. (...) Sunt dependent de heroină şi cocaină, amestecat. Nu muncesc, mai cerşesc şi îmi cumpăr droguri de pe la dealeri de ăştia. Nu cumpăr la gram. Cumpăr o bilă, cum se spune, şi e 10 euro aici. La Mina, într-un cartier cum e la noi Ferentariul, ajunge 5 euro şi mai iei şi cu 4 euro. Merg în camerele de consum pentru că sunt asistat de medic. Eşti asistat în permanenţă în cazul în care îţi faci o supradoză. E lângă tine şi nu te lasă să mori. Îţi face un fel de injecţie care te aduce imediat la viaţă. Ar trebui să fie la fel şi în România, pentru că ar ajuta foarte mult", a explicat beneficiarul român.

Acesta a confirmat că primeşte şi haine şi că este strict păstrată confidenţialitatea, pentru că niciun beneficiar nu îşi dă numele când intră într-un astfel de centru, ci este identificat după un cod.

Legislaţia românească interzice deschiderea camerelor de injectare

Asociaţia Carusel militează de câţiva ani pentru deschiderea unor săli de consum în România, însă demersul lor se loveşte de reticenţa comunităţii, care consideră că astfel s-ar încuraja consumul, dar şi de neimplicarea clasei politice, care ar trebui să recunoască problema şi să îşi asume un alt tip de politică publică, dar şi anumite modificări în legislaţie, pentru că astfel de servicii ar trebui să funcţioneze într-un cadru bine reglementat, astfel încât nici beneficiarii, nici personalul care ar lucra în astfel de centre să nu intre sub incidenţa legislaţiei antidrog.

Directorul executiv al Asociaţiei Carusel, Marian Ursan, a precizat că pentru astfel de spaţii costurile nu ar fi foarte mari.

"Ca infrastructură, practic am avea o cameră în cadrul unei instituţii care nu presupune costuri suplimentare. Poate fi şi un container modular. Deci costurile nu ar fi cu nimic mai mari decât într-un program obişnuit de asistare a celor care consumă droguri. Dar beneficiile sunt enorme dacă vorbim de vieţi de oameni salvate. (...) Este nevoie să ne consultăm cu autorităţi locale, cu oamenii. Este preferabil ca aceste camere să fie amplasate într-o zonă în care se consumă droguri, şi să nu deranjăm vecinii. Deci e nevoie, cumva, să fie într-un spaţiu neutru. În unele ţări, astfel de spaţii funcţionează în gări, în spaţii cu tranzit unde nu locuiesc oameni şi nu deranjează pe nimeni. Dar e important ca oamenii să cunoască aceste locuri ca să îi poată direcţiona pe cei care au nevoie de ele", a explicat Marian Ursan.

El a recunoscut că acceptarea unei astfel de idei în România este dificilă pentru că de cele mai multe ori este prost înţeleasă.

"Este adevărat că e greu, dacă nu eşti pus în situaţia aia, să îţi imaginezi cum ar fi să ai un copil sau o rudă care trece prin aşa ceva. Şi eu cred că oricine ajunge să se confrunte cu aşa ceva ar prefera, dacă nu poate face o schimbare, să ştie că ruda sau copilul e într-o cameră de consum unde specialiştii pot monitoriza ce se întâmplă cu el, că are echipament steril de injectare, că e cu un consilier cu care poate să discute şi să facă teste de HIV sau hepatită şi să discute despre paşii pe care îi poate urma. Un astfel de proiect vizează, indirect, toată comunitatea. Avem o preocupare faţă de cei care consumă, dar ne interesează foarte mult populaţia generală, pentru că e important ca bunicii să iasă cu cei mici în parc fără teama că s-ar putea înţepa într-o seringă folosită. Vrem ca oamenii să se simtă în siguranţă când vin acasă şi să nu mai găsească seringi folosite auncate în scara blocului. Ne interesează ca cei mici să nu mai vadă oameni care se injectează în stradă pentru ca apoi să pună întrebări sau să imite comportamentele acestea", a explicat directorul executiv al Carusel.

Elveţia, Germania, Olanda, Franţa, Norvegia, Danemarca, Spania, Canada şi Australia sunt printre ţările care au deja camere pentru consumul de droguri, iar acestea au fost organizate urmărind specificul comunităţii de utilizatori cărora li se adresează, dar şi al comunităţii generale în care sunt aşezate geografic.

În România, dincolo de prejudecăţi şi temeri, nici legislaţia nu permite înfiinţarea camerelor de consum, pentru că acest lucru ar însemna ca posesia să fie permisă într-o anumită cantitate pentru consum propriu. În Catalonia, astfel de modificări s-au făcut după consultarea şi punerea în acord a întregii clase politice, însă acest lucru este greu de imaginat pentru specialiştii din România.