REPORTAJ: "Şuteală cu Şmenuială", o expoziţie într-o fostă închisoare, ce ascunde poveşti ale trecutului - VIDEO, FOTO

Fostul arest preventiv al unei secţii de poliţie din centrul Bucureştiului a fost deschis publicului pentru prima dată joi, la ora 19.00, când, în acest spaţiu neconvenţional, a fost vernisată expoziţia "Şuteală cu şmenuială".

Aceasta nu este o poveste senzaţională, care să atragă "click-uri" pe site-urile de ştiri şi să facă televiziunile să intre în "breaking news". Aceasta este o poveste simplă, cu o istorie ale cărei urme au rămas scrijelite pe pereţi şi în gândurile celor care au fost încarceraţi în celulele de mici dimensiuni din fosta Secţie 10 de Poliţie. Se pare că totul a început în 1947, când clădirea de pe strada Stelea Spătarul din Bucureşti a fost naţionalizată şi a devenit o secţie de poliţie, funcţionând astfel până în anul 2006, înainte ca România să adere la Uniunea Europeană. În prezent, n-are nimic special care să atragă "vânătorul de senzaţional". Cei care au iniţiat acest proiect spun că nu cunosc poveştile oamenilor care au fost închişi în fosta Secţie 10 de Poliţie, nu ştiu aşadar nicio celebritate şi niciun politician care să se regăsească pe lista celor încarceraţi în acea clădire şi să atragă astfel curioşii, dar spun că acolo se ascunde, totuşi, o poveste pe care românii ar trebui să o descopere.

"Acum strângem informaţii. Aflăm legende despre clădire de pe la ei (de la reprezentanţii Secţiei 10 de Poliţie, n.r.), de la vecini, de la oameni care ne spun: «uite, aici m-au închis pe mine în '94». Noi, acum, asimilăm informaţia. Acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care am decis să dăm spaţiul spre vizită. Credem că o să începem să strângem poveşti", a declarat, pentru MEDIAFAX, Daniel Petrescu, una dintre persoanele din spatele acestui proiect.

Ideea de bază este să fie realizat în acel loc un centru cultural, iar, în prezent, se realizează tranziţia de la un spaţiu de arest preventiv la o galerie de artă. Jumătate din clădire va reprezenta o zonă de birouri pentru persoanele care lucrează în domeniul artelor vizuale, iar cealaltă jumătate va fi formată din galerie plus spaţiul de la etajul 1, unde vor fi amenajate un bar de iarnă şi o sală de conferinţe, unde vor avea loc diverse evenimente.

Clădirea, fiind o secţie de poliţie, era formată, printre altele, dintr-o sală de instrucţie, dispecerat, cameră de teste pentru narcotice, şase celule şi o carceră, dar şi o curte unde erau plimbaţi deţinuţii.

La subsolul clădirii, acolo unde, joi seară, a fost vernisată expoziţia "Şuteală cu şmenuială", curioşii pot afla cum trăiau - pentru o perioadă - persoanele închise pentru greşelile comise. În zona expoziţională pot intra doar câte zece persoane odată, având nevoie de lanterne pe care organizatorii le pun la dispoziţie. Senzaţia de claustrofobie apare încă de la primii paşi, poate şi pentru că spaţiul este unul mic, dar poate şi pentru că este destul de întunecat şi ascunde poveşti nu tocmai plăcute. Timpul petrecut în închisoare i-a făcut pe unii să se considere artişti, astfel că pe zidurile celulelor se văd urme ale unor desene, caraghios realizate, se pot citi mesaje către prieteni şi familie ("Mam te iubesc!!! Încă sper. Te rog iartămă"), gânduri de detenţie ("I'm so pleased to be here!", "Fuck this jail!", "răzbunare"), dar şi urme de credinţă ("Doamne iartămă").

În spaţiile mici din celule şi-au făcut, totuşi, loc şi imagini cu femei, dar şi coperte ale unor cărţi religioase, precum "Psaltirea Maicii Domnului".

Accesul este gratuit pentru toţi cei care vor să viziteze expoziţia.

Planul este ca acest loc să strângă laolaltă oamenii interesaţi de cultură. Astfel, urmează să fie deschis, printre altele, un atelier de producţie muzicală. Galeria de la subsol - care, în prezent, este nealterată curatorial, fără intervenţii publicitare - va rămâne în acest stadiu vreme de o lună-o lună şi jumătate, după care se va "transforma", păstrând totuşi anumite elemente distincte.

În galerie nu pot fi făcute proiecte foarte ample, strict din motive logistice. Nu pot fi prezentate, de exemplu, tablouri foarte mari, pentru că vizitatorilor le-ar fi greu să le privească, dar va deveni un spaţiu expoziţional care să merite a fi vizitat.

Totodată, sunt în plan o serie de evenimente care ar urma să aibă loc în clădirea din Bucureşti, printre care se numără dezabateri cu profesori de la Facultatea de filosofie, unde se vor aborda subiecte ca sex, consum de alcool, prietenie (primul eveniment fiind programat pe 26 august), dar şi întâlniri cu cineaşti care au abordat în filmele lor şi această temă a închisorilor. Astfel, vor fi proiecţii de filme, urmate de discuţii cu regizorii. Printre cei care s-au arătat interesaţi de proiect se numără şi Corneliu Porumboiu. În continuare, urmează a fi stabilite întâlniri şi cu alţi regizori.

Fiind un spaţiu mare şi vechi, este destul de dificil de restaurat, de aceea persoanele implicate în proiect caută fonduri pentru a reuşi să îl refacă. În acest sens, se axează mai mult pe sponsorizări private, fără să ceară ajutor autorităţilor locale.