REPORTAJ: Un clujean angajat la Institutul de Fizică Atomică, meşter sticlar la Festivalul Sighişoara - FOTO

Meşteşuguri vechi, precum suflatul sticlei, fabricarea manuală a coarnelor de suflat, a bijuteriilor din metal sau din flori naturale, dar şi legătoria de artă, cu modele brodate manual pe coperta de carte, s-au regăsit între atracţiile ediţiei din acest an a Festivalului "Sighişoara Medievală”, care s-a încheiat duminică.

Spectacolul îl face sticla, eu numai suflu. A fost un vis din copilarie

Aproape de Turnul cu Ceas din Sighişoara, curioşii pot vedea sau chiar încerca meşteşugul suflatului sticlei. Pe o masă sunt întinse obiecte diverse de sticlărie - globuri, vaze mici, dar şi reprezentări ale unor animale.

Sticlarul, Salamon Laszlo Zsolt, a venit din Cluj, pentru al doilea an consecutiv, la "Sighişoara Medievală”. Spune că face acest meşteşug de 17 ani şi pentru el este mai mult decât un hobby, este realizarea unui vis de copilărie. A început să lucreze la cooperativa meşteşugărească "Arta jucăriilor” din Cluj Napoca şi a învăţat diverse procedee de suflat sticla.

"Tot spectacolul îl face sticla, eu numai suflu. (...) Eu nu sunt artist, nu, sunt un muncitor. La cooperativă, am suflat globuri de iarnă la rânduri de 100.000, acolo am învăţat cum să fac globuri aproape cu ochii închişi. Dar, fiind strămoşii mei tot meşteşugari, eu nu au vrut să rămân numai la globuri. Am început frumos să mă joc, să mai retopesc sticla, adică globul respectiv şi aşa am ajuns să mă specializez în mai multe domenii. Strămoşii mei nu au lucrat în sticlă, dar tot meşteşugari au fost. Deci acesta a fost un vis de copilărie”, spune sticlarul.

Bărbatul lucrează la Institutul de Fizică Atomică din Cluj Napoca, unde repară piese de laborator. Producţia de sticlărie o face în timpul său liber, ca persoană fizică autorizată, iar apoi vine cu ea la târguri.

"Fac aproape orice. Chiar şi asta-i o problemă pentru mine, că am cunoscut, am învăţat prea multe tehnici şi de aceea fac o dată globuri, după aceea bijuterii, după aceea iarăşi globuri, după aceea vaze, lămpi de ulei, efectiv de toate. Am reuşită. Nu-i o meserie pe care s-o vezi la fiecare colţ de stradă. Eu aşa cred, că am primit un dar de la Dumnezeu, pe care îl folosesc acum”, afirmă el.

Meşteşugarul spune că, atunci când îl văd, cei mai în vârstă îşi aduc aminte că o dată în viaţa lor au fost într-o fabrică de sticlă şi atunci "s-au uimit de ce frumos a fost” şi îşi îndeamnă copiii să încerce să sufle sticlă, astfel că mulţi copii au trecut pe la masa sticlarului pentru o astfel de experienţă, care a costat 5 lei. Sticlarul îi explică fiecăruia în parte când şi cum să sufle astfel încât să îşi creeze propriul glob de sticlă.

Este o minunăţie a naturii să faci ceva dintr-un corn

Lângă masa sticlarului, la o altă tarabă, stau întinse diverse coarne de suflat, cu desene şi chiar forme dintre cele mai fanteziste, precum cele de peşte. Meşteşugarul, Tibor Viczmond, este tot din Cluj şi a venit pentru al şaselea an la festivalul de la Sighişoara.

"Asta fac zi de zi, de dimineaţa până seara. Cornul este ultima rămăşiţă dintr-o vacă sau un taur sau dintr-un bivol sau o bivoliţă şi este un material special, care pe mine mă încântă în suflet, pentru că are o coloraţie foarte frumoasă, e foarte rezistent în timp - dau 100 de ani garanţie - şi reprezintă o ultimă rămăşiţă dintr-o vietate, care oricum a fost consumată. Nu eu tai vacile, eu adun numai coarnele de la ele şi încerc să fac ceva frumos”, spune el.

Tibor Viczmond a lucrat într-un atelier, ca desenator, şi acolo a ajuns să cunoască "un material aşa frumos” precum cornul. Acolo, în fiecare zi, trebuia să vină cu altă concepţie, pentru că "era un proces foarte creativ” şi a ajuns să se gândească la procedee noi de fabricaţie.

"Este o minunăţie a naturii să faci ceva din corn, pentru că are o coloraţie specifică, o coloraţie foarte frumoasă. Trebuie să ştii să le alegi, din multitudinea de coarne, nu toate sunt bune la ceva, dar din cele care sunt bune se pot face nişte lucruri minunate. În timp, s-au făcut piepteni, s-au făcut rame de ochelari, s-au făcut clanţe, s-au făcut mânere de cuţit... Nu le ştiu pe toate, pentru că din când în când mai descopăr, că uite că s-a făcut şi chestia asta. Linguri de salată se fac, în Indonezia, din corn. Sau, în India, se fac bijuterii minunate, pentru că e un material minunat”, afirmă el.

Meşterul ia coarnele potrivite de la abatoare, le duce în atelier, le spală, curăţă, dezinfectează, le şlefuieşte cu hârtie abrazivă de trei ori, le lustruieşte de trei ori şi apoi le pune aplicaţii de alamă, dar abia peste un an, pentru că între procedee trebuie lăsat să treacă un timp întrucât materialul se contractă.

"Aplicaţiile de alamă se pot aplica pe corn peste vreun an, pentru că se contractă în timp şi are nevoie de timp. Este un procedeu foarte lung. Încep într-o fază şi după aceea, după vreun an, îl iau din nou la mână şi îl continui mai departe. De obicei fac mai multe părţi în care se suflă. Le dau doar o gaură şi le aplic o suflantă din asta, pentru că fiecare corn are un alt sunet, de fapt”, arată acesta.

Meşteşugarul spune că merge foarte mult prin ţară, "în destul de multe locuri”, pentru că oamenii cumpără mai ales atunci când pot intra în contact cu coarnele respective. Preţurile cele mai mici sunt de câteva zeci de lei, însă în multe cazuri sar de 100 de lei.

Coroniţe de flori din hârtie, împletite în păr

Chiar la intrarea la festival, o tânără este asaltată de public, mai ales feminin, care stă şi la coadă. Vinde diverse bijuterii cu flori naturale, dar atracţia principală o reprezintă coroniţele de flori din hârtie. Tânăra asigură şi coafura, în stil medieval, procedeul fiind destul de simplu: coroniţele se pun peste părul despletit, care apoi se răsuceşte spre interior, peste ele.

"Mă ocup în principiu cu bijuterii lucrate manual, dar, fiind festival medieval, m-am adaptat şi m-am axat mai mult pe coroniţe, pentru că acum sute de ani fetele luau flori de pe câmp şi le puneau în păr, făceau o coroniţă. Şi le şi coafez în acelaşi timp, să fie frumoase, să fie exact în ton cu festivalul. Toată lumea e fericită aici, se plimbă în voie şi se simt frumoase doamnele, mai ales când sunt împodobite, aranjate. Şi chiar te simţi ca şi cum eşti la un festival cu adevărat medieval, parcă eşti în timpul respectiv”, spune ea.

Tânăra lucrează alături de sora ei la astfel de produse, cu care merge la festivaluri în toată ţara - la Sighişoara, Braşov sau Sibiu. Spune că pasiunea li se trage din copilărie, când una dintre mătuşi le punea să lucreze "ba cu piele, ba cu material, ba cu hârtie”, iar în timp "a devenit deja o meserie”. Coroniţele realizate de ele costă 10 lei, cu tot cu coafură, însă preţul unui colier poate ajunge şi la 350 de lei.

Un alt tânăr a adus la Sighişoara bijuterii în stil roman, la preţuri care încep de la 10 lei şi ajung până la 50 sau chiar 60 de lei.

Dan Ţurca este din Mediaş şi face parte dintr-o asociaţie de cavaleri de la Mediaş, Paladinii de Terra Medies, alături de care participă la diverse festivaluri prin ţară.

În acest an, ordinul cavaleresc nu a mai venit la festival, dar Dan Ţurca da. Spune că a lucrat în Italia vreo trei ani, la un atelier de bijuterii unde făcea “lucruri un pic mai colorate, mai strălucitoare”, iar când a revenit în ţară, în urmă cu cinci ani, s-a apucat de acest meşteşug, de creare manuală a bijuteriilor. El vinde la festivaluri, dar şi online, bijuterii în stil roman, realizate din cupru şi pietre ornamentale, dar şi brăţări cu modele vechi, în stil dacic.

“Modele se găsesc peste tot. Mă inspir din orice: tatuaje, Internet... şi ideile vin. Materialele le iau din magazine de bricolaj. Când fac cantităţi mai mari, lucrez în serie, încep multe şi le termin pe rând. Toate manual. Depinde. Primul model iese mai greu, în câteva ore. Produsele sunt mai mult pentru femei. Concurenţă sigur că există, dar mai mult sunt femei, care fac bijuterii dintr-o sârmă mai subţire. Nu e la nivel de hobby, e meserie. Încerc să distribui, pe cât posibil, şi pe Internet. Deci iau un fir de cupru, îl prelucrez cu ciocanul, cu cleşti şi un pic de imaginaţie. Nu am niciun aparat, totul e la mână”, afirmă Dan Ţurca.

În apropiere, la un alt stand, o femeie are o legătorie de artă, cu modele brodate manual pe coperţi de carte. Ioana Morar, "moldoveancă de loc”, cum se prezintă, vine la festival din Alba Iulia, cu tot cu copiii. Şi pentru ea, meşteşugul este "chiar o meserie”.

"Aş putea spune că fac acest meşteşug de vreo... 70 de ani. Bunicul, tatăl mamei mele, a fost tipograf, legător şi am preluat o sămânţă de acolo. Am luat eu dragostea asta de cultură şi artă, laolaltă. Cuiva sper să-i transmit. Am terminat facultatea de silvicultură şi am zis că nu vreau să lucrez cu metale, ci cu lemn, cu hârtie, cu aţe”, spune ea.

Produsele le expune la târguri, considerând că doar aşa se poate face cunoscută, pentru că "omul, până când nu pipăie, nu simte, nu-şi dă seama despe ce e vorba”.

Ioana Morar spune că oferă publicului agende brodate manual pe copertă, legate manual "şi cu câte un gând bun pe fiecare pagină”, pentru că aşa îi place ei, să adauge un citat din diverşi poeţi sau scriitori. Potrivit acesteia, cărţile şi agendele cu modele brodate manual pe copertă se cumpără mai mult ca şi cadouri sau suveniruri.

"Din păcate, foarte puţină lume mai scrie cu mâna, butonăm în ultima vreme”, mai spune Ioana Morar.

Mii de oameni au participat, de vineri până duminică, la Festivalul "Sighişoara Medievală”, eveniment ajuns la a XXII-a ediţie.

Festivalul din acest an a oferit o experienţă medievală completă, asigurată de costume, dansuri medievale, lupte de cavaleri, artişti folk, muzică medievală, măşti medievale şi de carnaval. Două trupe de teatru şi nouă ordine cavalereşti au asigurat divertismentul pe perioada festivalului, iar fiecare noapte în cetate s-a încheiat cu o paradă de torţe şi tradiţionalele artificii.