Revoluţionar timişorean: Ce s-a dorit în 1989 nu s-a finalizat. În multe domenii mai e de lucru

Timişoreanul Petrişor Morar, pe care izbucnirea Revoluţiei de la Timişoara l-a găsit în fabrica în care lucra, la Industria Lânii, îşi aminteşte după 26 de ani cum a ajuns în 20 decembrie 1989, în balconul Operei din oraş şi cum a participat la formarea primul partid politic.

”În 20 decembrie 1989 am plecat de la Industria Lânii, am sunat la familie şi am spus că am lăsat cheia la o vecină. Am urcat în balconul Operei, am rămas acolo, am plecat de acolo abia în 25 decembrie 1989. În stradă am stat doar în 20 dimineaţa până când cei din balcon ne-au solicitat ca din fiecare întreprindere să urce câte unul. Am fost unul dintre cei care au urcat în acel balcon, eram cu o doamnă de la Industria Lânii. Am ieşit de două ori, când am făcut legitimaţiile celor de la FDR şi am mai ieşit o dată când am fost la Spitalul Judeţean să văd răniţii. În rest, am stat acolo până în 25 decembrie când ne-am mutat la Primărie, apoi la Consiliul Judeţean”, a declarat corespondentului MEDIAFAX Petrişor Morar.

Atunci, în timpul Revoluţiei din 1989, Petrişor Morar avea 32 de ani, era absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi era economist la Industria Lânii.

După 26 de ani, Petrişor Morar spune că, din păcate, Timişoara nu a dus mai departe Revoluţia din decembrie 1989.

”Ceea ce pot să spun cu regret este că, din păcate, Timişoara nu a dus mai departe Revoluţia din decembrie 1989. O consider încă neterminată şi consider că ceea ce s-a dorit în 1989 nu s-a finalizat. În primul rând să vedem ce se dorea în 1989 şi vedem că multe elemente din acel program nu au fost rezolvate, nu au fost duse până la capăt. Vă dau câteva exemple: o primă treabă a noastră era clar înlăturarea comuniştilor. Se ştie foarte bine că ceea ce am început noi în 1989 a fost continuat de Societatea Timişoara cu Proclamaţia de la Timişoara, cu Punctul 8, deci putem să venim cu multe exemple. Sunt foarte multe domenii în care mai e mult de lucru”, spune acum Petrişor Morar.

Revoluţionarul mai susţine că abia acum, după 26 de ani se intră într-o oarecare normalitate, în sensul că puterea politică începe să fie preluată de cei care nu au fost implicaţi în vechile structuri.

”Dacă credem că ar fi fost normal ca puterea politică să aparţină celor care nu au fost implicaţi în vechile structuri, vedeţi că partidele au votat deja, înseamnă că după 26 de ani putem spune din nou «Bună Dimineaţa, România». Clasa politică actuală s-a trezit şi mai pare ceva din ceea ce doream noi în 1989-1990. Zona de vest a fost mai pregătită, mai matură la vremea respectivă şi acum partidele politice au înţeles că trebuie să facă schimbare, iar această schimbare conduce înspre ceea ce doream noi în decembrie 1989. Sperăm că se va şi întâmpla”, a mai spus Morar.

Petrişor Morar a fost, în perioada 2005-2007, secretar de stat pentru revoluţionari, şi spune că în acel interval a fost ”etapizată” Revoluţia.

”Când am fost secretar de stat am etapizat Revoluţia prin hotărâre de Guvern, în sensul că 15-20 decembrie a fost revoltă populară, 20-22 decembrie a fost Revoluţie, după 22 bătălie pentru preluarea puterii. Acestea au fost etapele care au apărut şi sunt valabile şi acum”, a spus revoluţionarul.

În 16 decembrie 1989, la Timişoara s-a ieşit masiv în stradă şi tot atunci s-a strigat pentru prima dată "Jos Ceauşescu". Astfel, în dimineaţa acelei zile, susţinătorii pastorului Laszlo Tokes se adunau pentru a doua zi consecutiv în faţa locuinţei acestuia pentru a-l susţine. Speriat de numărul mare de susţinători, Tokes a ieşit la fereastră şi le-a vorbit oamenilor, aşa cum făcuse şi cu o zi înainte.

Câteva ore mai târziu, protestatarii, al căror număr crescuse, au umplut Piaţa Maria, unde se afla şi reşedinţa lui Tokes. Mitingul de susţinere s-a transformat rapid în protest social, iar acesta a fost momentul în care Revoluţia a izbucnit, iar la Timişoara oamenii au stat şapte zile pe străzi.

Bilanţul celor şapte zile ale Revoluţiei de la Timişoara arată că peste 90 de persoane şi-au pierdut viaţa luptând pentru libertate, iar alte peste 370 au fost rănite. Aproximativ 850 de oameni au fost ridicaţi de pe străzi şi închişi fie la penitenciar, fie în arestul Miliţiei, în acele zile, pentru că au îndrăznit să se ridice împotriva lui Nicolae Ceauşescu.